Speta Legea 10/2001. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.536/
Ședința publică din 19 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător - ---
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de procurator G, pentru reclamantele și, împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurentele-reclamante și și intimații-pârâți Primarul Municipiului Pitești și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea depusă la dosar procurator G, pentru recurentele-reclamante, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra cauzei de față;
Constată că, prin încheierea din 6 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa suspendat judecarea cauzei promovată de către G în calitatea pretinsă de procurator al numitelor și, constatând că acesta, precum și pretinsele reclamante au refuzat îndeplinirea obligațiilor puse în sarcină de către instanță, sub sancțiunea prevăzută de art.1551Cod procedură civilă, prin încheierea din data de 3 octombrie 2008.
Astfel, s-a reținut că procuratorul nu a indicat care este obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept, prin cererea adresată instanței și memoriile ulterioare invocându-se prevederi generice ale Codului civil, ale Codului penal ale Legii nr.10/2001, în lipsa lor, instanța neputându-și cerceta competența de a soluționa, în primă instanță, acțiunea formulată.
Totodată, cu adresele făcute atât celor două reclamante, cât și procuratorului, li s-a învederat necesitatea de a complini lipsurile cererilor, față de cuprinsul art.112 Cod procedură civilă, între care, și a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, dovezile pe care se sprijină fiecare capăt al acesteia, semnarea cererii de chemare în judecată.
Prin recursul declarat de G, încheierea este criticată ca nelegală, pentru faptul că tribunalul nu i-ar fi pus la dispoziție o serie de documente solicitate, între care o încheiere de admisibilitate a cererii sale, încheierile de ședință, întâmpinare și alte documente premergătoare din dosar.
Mai arată că cererea adresată instanței era destul de clară, întrucât în cauză s-a solicitat prezentarea în fața instanței, în calitate de învinuit, a primarului Municipiului Pitești, ca reprezentant al Comisiei pentru aplicarea Legii fondului funciar Pitești, dar și ca persoană fizică, în vreme ce reclamantele l-au împuternicit pe acesta, cu procură generală, de a finaliza acțiunea inițiată în justiție.
Sub aspectul obiectului judecății, arată că acesta îl constituie fapta de tulburare de posesie săvârșită de către pârât, atunci când a emis dispoziția nr.2931/3 iulie 2008 de respingere a notificării formulată pentru o suprafață de 525,6 mp. așa cum reieșea din înscrisurile depuse în cauză, în dispoziție fiind trecută suprafața de numai 500,11 mp.
Se arată că, prin acest procedeu, s-a încălcat posesia reclamantelor, ea fiind atribuită unei terțe persoane față de proces, prin includerea în dispoziția de acordare către aceasta a unei suprafețe de 550,76 mp.teren.
Se apreciază de către recurent acestea a fi fost suficiente și clare motive pentru ca instanța să poată purcede la calificarea cererii și judecata ei.
În sfârșit, se critică soluția pentru greșita considerare a imposibilității continuării judecății pentru lipsa semnăturilor de pe cereri și celelalte înscrisuri ale dosarului, deși toate sunt certificate de către procurator care are în acest sens un mandat general.
Totodată, prin recursul înaintat prin intermediul poștei la 23 ianuarie 2009 (fila 4), se critică și încheierea prin care, la data de 8 ianuarie 2009, același tribunal a respins cererea de repunere pe rol constatând în continuare neîndeplinirea obligațiilor impuse cu prilejul suspendării.
În acest recurs, se arată că în realitate instanței nu i-a fost adresată vreo cerere de repunere pe rol, câtă vreme deja se formulase, Înaltei Curți de Casație și Justiție, o cerere de strămutare a pricinii, precum și plângere pentru cercetarea administrativă către și fusese formulat recurs în perioada arătată.
Se mai critică încheierea pentru faptul că instanța ar fi trebuit, încă de la primul termen, 5 august 2008, să-și stabilească competența, câtă vreme dorința sa este aceea de a se face cercetări în baza dispozițiilor art.480, 481 și 1294 Cod civil, pentru tulburare de posesie, ca stare de fapt invocând emiterea, de către primarul Municipiului Pitești, a dispoziției nr.2931/3 iulie 2008, la notificarea fondată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
Se mai pretinde, de asemenea, că aceeași persoană ar fi "sustras" 25,49 mp. din proprietatea reclamantelor și ar fi atribuit-o unor terți față de proces.
Totodată, arată recurentul obiect al judecății îl constituiau încălcarea art.23, 25 și 47 din Legea nr.10/2001, prin săvârșirea unui abuz.
Procuratorul-recurent mai pretinde că invocarea dispozițiilor Codului penal nu a fost făcută decât pentru a arăta gravitatea faptei, iar nu pentru a solicita declanșarea unei proceduri penale, deși acestea au fost solicitate organelor abilitate. Prin acțiunea de față nu se urmărește decât lămurirea laturii civile a faptelor penale pretinse.
Mai arată recurentul că se invocă și dispoziții ale Legii nr.29/1990, ca urmare a ignorării solicitărilor adresate în cursul anului 2008 primarului municipiului, toate aceste acte abuzive având drept consecință blocarea acțiunii formulate împotriva numitei născută -, care se face vinovată de acapararea abuzivă a unei suprafețe din proprietatea reclamantelor.
Curtea examinând încheierile prin prisma motivelor de recurs formulate, constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată de G acesta se pretinde procurator a două reclamante, invocând înscrisuri notariale intitulate "procură specială" întocmite în lunile iunie și iulie (filele 3-4 fond).
Față de această situație, în mod corect tribunalul a solicitat reclamantelor să semneze personal cererea de sesizare a instanței, câtă vreme potrivit art.67 alin.2 Cod procedură civilă, mandatul cu procură general poate reprezenta pe mandant numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Or, cele două înscrisuri autentice aflate la dosar sunt generale pentru reprezentarea în orice proces, fără a fi împuternicit recurentul să promoveze cauza de față, pentru a se putea determina care este obiectul judecății pentru care procura a fost dată.
Formularea unei acțiuni în instanță presupune riscul pierderii acesteia, or, un asemenea risc trebuie asumat în mod expres prin limitarea puterilor mandatarului la acel proces, cu obiect de judecată determinat.
În cauză, un asemenea mandat pentru promovarea unei anumite acțiuni în justiție cu care instanța de față să fie sesizată nu există.
Lipsa semnăturii celor două reclamante pe cererea întocmită de recurent, constituie un motiv suficient pentru instanță de a aplica dispozițiile art.1551Cod procedură civilă.
Cât privește persoanele chemate în judecată, este ușor de observat că, în calitate de pârât a fost indicat Primarul Municipiului Pitești în această calitate ca și în cea de președinte a Comisiei Municipale pentru aplicarea Legii fondului funciar, dar ca activitate vătămătoare pentru cele două persoane a căror reprezentare se dorește, se pretinde cea desfășurată în aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001.
De aici, este ușor de observat că în cauză nu se poate stabili în concret obiectul judecății și pe cale de consecință, competența de soluționare a acestui obiect, câtă vreme litigiile pornite în temeiul legilor fondului funciar se soluționează, potrivit legislației speciale în materie, de către judecătorii, în primă instanță, în vreme ce litigiile pornite în temeiul Legii nr.10/2001 se soluționează, în primă instanță, de către tribunale.
Ca atare, în mod corect tribunalul a constatat că nu-și poate verifica, în funcție de obiectul investirii, competența de soluționare a cererii, așa cum a fost ea formulată și apoi completată, pe parcursul judecății.
Nici în motivele de recurs nu se pretinde apelul la una sau la cealaltă dintre proceduri, ci se invocă dispoziții ale Codului penal referitoare la tulburarea de posesie, pretinzându-se soluționarea unei eventuale laturi civile a faptei prevăzute de acest cod.
O asemenea soluționare de latură civilă, în termeni civili îmbracă forma unei revendicări atunci când se pune în discuție proprietatea, sau a unei acțiuni posesorii, atunci când se pune în discuție numai posesia, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă asupra imobilului.
Dacă în cazul celei de-a doua, discuțiile se poartă în primă instanță în fața judecătoriei, în privința revendicării, competența este, iarăși, partajată între tribunal și judecătorie, în funcție de valoarea obiectului litigios, așa cum prevăd dispozițiile art.2 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.
Deci, nici în acest condiții, instanța nu-și poate verifica puterea de a soluționa pricina, în lipsa precizărilor privind obiectul judecății, datele de identificare a acestuia, valoarea lui, așa cum prevăd dispozițiile art.112 Cod procedură civilă.
La fel, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr.29/1990, înlocuite în prezent de cele ale Legii nr.554/2004, de asemenea, competența în primă instanță revine tribunalelor, însă în secția sau completul specializat, de aceea se impune precizarea pretențiilor formulate în temeiul acestei legi.
Ca atare, în mod corect tribunalul, constatând lipsurile cererii înregistrată în dosarul nr-, a solicitat mai întâi complinirea acestora și, urmare a neîndeplinirii obligației, a dispus, în temeiul art.1551Cod procedură civilă, suspendarea judecății, până la conformarea părților.
Susținerea potrivit căreia în realitate nu ar fi fost formulată o cerere de repunere pe rol:
Astfel, după ce instanța a pus în vedere pretinselor reclamante cât și a procuratorului să complinească lipsurile cererilor, acesteia i-a fost adresat un memoriu cu mențiunea că el privește termenul din data de 26 noiembrie 2008, memoriu luat în discuție în ședința din acea dată, prin el învederându-se faptul că a fost adresată cerere de efectuare a cercetărilor disciplinare, precum și o cerere de strămutare a două cauze.
După ce a operat suspendarea, cu corespondența din data de 5 decembrie 2008, același înscris semnat de către procurator este înaintat instanței care, văzându-se investită cu o cerere de judecată, a calificat-o în temeiul dispozițiilor art.84 Cod procedură civilă, drept una de repunere pe rol, fiind obligată, potrivit legii de aoi nterpreta în sensul ca ea să producă efecte, iar nu în acela de a nu produce.
Ca atare, în mod corect a fost luată în discuție ca o cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecății.
De aceea, nefondată se constată criticile aduse atât încheierii cererii de suspendare cât și a celei de repunere pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de procurator G, pentru reclamantele și împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red.-/24.03.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
