Speta Legea 10/2001. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/
Ședința publică din 20 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către, în nume propriu cât și în calitate de mandatar al numitelor și, împotriva sentinței civile nr.1480 din 18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al municipiului T, Primăria municipiului T, Primarul municipiului și Unitatea Administrativ Teritorială T, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții apelanți avocat -, pentru pârâții intimați consilier juridic, lipsă fiind pârâta intimată Unitatea Administrativ Teritorială
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la fila 33 dosar recurs reclamanții apelanți au depus o cerere privind efectuarea unei expertize tehnice.
Instanța în deliberare, față de obiectul cauzei apreciază că cererea formulată de către reclamanții apelanți pentru efectuarea unei expertize tehnice, nu este utilă cauzei și, în consecință, va proceda la respingerea acestei cereri.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța procedează la soluționarea apelului, acordând cuvântul părților.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea apelului declarat de reclamanții, ca netemeinic și nelegal și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1480/PI/18.09.2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișar espins contestația formulată de contestatorul, în nume propriu și în calitate de mandatar al contestatorilor - și, împotriva dispoziției nr. 3056/27.12.2006 emisă de Primarul mun. T, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Mun. T și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul T, prin reprezentant-Primarul Municipiului
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.dosar -/13.02.2007, contestatorul, în nume propriu și în calitate de mandatar al contestatorilor - și, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Mun. T și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul T, prin reprezentant - Primarul Municipiului T, să dispună anularea Dispoziției nr.3056/ 27.12.2006 emisă de intimatul Primarul municipiului T, referitoare la imobilul situat în T,-, jud. T, dispoziție prin care a fost respinsă notificarea nr. 229/14.02.2002 înregistrată sub nr. -/18.02.2002 la intimat. Se mai solicită obligarea entității la acordarea unor măsuri reparatorii alternative, prin compensare cu orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana îndreptățită, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 1.7 din HG nr. 498/2003.
In motivare, se arată că au calitatea de persoane îndreptățite, conform Legii 10/2001, în legătură cu acordarea unor măsuri reparatorii pentru imobilul situat în T,-, jud. T, înscris în 1002 T, nr. top. 1032- 1033/2, ca și succesibili (conform art. 4 alin 3 din Legea 10/2001) după defuncții proprietari tabulari ai imobilului susmenționat, respectiv după și (minor), drept de proprietate dobândit în cote de parte fiecare, conform titlului de cumpărare nr. 1855 din 8 iunie 1948.
Se mai arată că defunctul, pe de o parte, a fost soțul predecedat al bunicii contestatoarei, respectiv tatăl lui (junior), iar, pe de altă parte, a fost bunicul său și al surorii sale, -.
(junior) a fost fiul lui și al bunicii contestatorului, și tatăl său și al surorii sale, -.
In calitate de persoane îndreptățite, în termen, au depus conform art. 21 din același act normativ, notificări privind restituirea imobilului înscris în F 1002
După preluarea sa abuzivă, imobilul înscris în 1002 T, conform lucrării de nr. 8035/29 decembrie 1978, fost dezlipit din susmenționată și a fost dezmembrat, rezultând top nou nr. 1032 -1033/1, teren în str. -. - nr. 14 cu casa în suprafață de 481.p, respectiv, top nou nr. 1032 -1033/2 teren în- în suprafață de 469.
Dispoziția Primarului Mun. T nr. 1157/ 21.05.2004, prin care inițial a fost respinsă notificarea lor sub pretextul că nu au calitate, a fost atacată cu contestație la Tribunalul Timiș, iar, prin Sentința Civila nr. 1576/17.12.2004, rămasa definitivă și irevocabilă prin Decizia Civila nr. 1346 din 03.06.2005, a fost anulată de către instanță, dispunându-se obligarea intimaților la acordarea de măsuri reparatorii conform Legii 10/2001. Contestatorii au solicitat ca aceste măsuri să le fie acordate în conformitate cu prevederile legale pertinente în materie, adică prin obligarea entității la acordarea unor măsuri reparatorii alternative, prin compensare cu orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana îndreptățită, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 1.7 din HG nr. 498/2003.
Se mai arată că, pentru a învedera obligația intimaților de a proceda la măsurile care decurg din dispozițiile legale susmenționate, au depus interpretarea oficială dată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv adresa nr. -/18.09.2006 emisă de instituția arătată, potrivit căreia ordinea corectă de aplicare a măsurilor reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001 este următoarea: măsuri reparatorii în natură, constând în restituirea bunului preluat abuziv, măsuri reparatorii în natură prin echivalent, constând în alte bunuri sau servicii în materialitatea lor, dacă bunul preluat efectiv nu mai poate fi restituit în natură, iar despăgubirile se acordă numai dacă s-au epuizat cel două variante anterioare și numai dacă persoana îndreptățită refuză în mod sistematic și nejustificat măsuri în echivalent.
Reclamanții au arătat că, la data de 18.12.2006, mandatarul lor, fiind prezent la Comisia de Legea 10/2001, conform invitației care i-a fost adresată, a depus documentație privind dovada că intimatul avea posibilitatea de a oferi bunuri în echivalent, depunând CF și alte documente privind un imobil proprietatea entității învestite, a unității deținătoare, respectiv imobilul situat în T, P-ța - - nr. 5, înscris în nr. 2 T, Nr. Cadastral 6774/6, constând în teren cu casa, proprietatea entității învestite cu soluționarea notificării. Aceeași cerere a fost formulată de către mandatar și în Ședința Comisiei de Legea 10/2001 din data de 26.10.2006 la care, de asemenea, a participat.
Mandatarul reclamanților a depus documentația privind imobilul susmenționat, a solicitat în compensație cu aplicarea unei sulte, în fața Comisiei de legea 10/2001, precum și prin poștă, conform tichet recomandate din 18.12.2006.
In pofida faptului că s-a învederat intimatului că există bunuri disponibile, sens în care a fost indicat în concret care este bunul ce poate fi acordat în conformitate cu prevederile legale, intimatul a eludat din nou legea și obligațiile ce decurg din lege, astfel încât prin dispoziția contestată a respins notificarea, refuzând practic să pună în aplicare Sentința Civila 1576/17.12.2004 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Civila nr. 1346 din 03.06.2005.
Dispoziția contestată este nemotivată în raport de cererile formulate de reclamanți de a se acorda măsuri reparatorii în echivalent, prin compensare, aspect asupra căruia intimatul nu s-a pronunțat în nici un fel prin dispozitiv, și nu a fost avută în vedere documentația depusă și solicitările lor de acordare de măsuri reparatorii prin compensare cu un alt imobil, intimatul mărginindu-se să rețină doar în partea introductivă a dispoziției că, potrivit unui act unilateral care reflectă un punct de vedere și o hotărâre arbitrară a acestuia, nu ar fi bunuri disponibile. Cum această împrejurare nu este conformă realității, fiind contracarată cu documentația depusă și prin care au demonstrat că există bunuri care li se pot acorda ca măsură reparatorie în echivalent prin compensare, se solicită admiterea contestației în sensul recunoașterii dreptului lor la acordarea unor măsuri reparatorii alternative, prin compensare cu servicii sau bunuri disponibile, conform prevederilor art. 1.7 din HG498/2003.
Intimatul Primarul municipiului Taf ormulat întâmpinare ( 26-28), a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Mun. T, față de disp. Legii nr. 215/2001, potrivit cărora Primăria este o structură funcțională fără personalitate juridică, precum și a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al mun. T, având în vedere că dispozițiile Legii nr.10/2001 conferă calitate procesual pasivă doar Primarului Mun. T, în calitate de emitent al dispoziției contestate.
Pe fond, s- arătat că pentru imobilul revendicat, care nu poate fi restituit în natură întrucât terenul este ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul liber de construcții este împărțit conform părților comune indivize pentru fiecare apartament, o parte din acest teren fiind atribuit în baza Legii nr. 18/1991, s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005 și transmiterea dosarului Secretariatului Comisiei centrale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
În conformitate cu procesul verbal de afișare întocmit în baza art.1 alin. 5 din Legea nr.10/2001 rep. Primăria mun. T nu deține bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 având plenitudine de competență în a stabili dacă există sau nu bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare. De asemenea, art.1 alin.2, teza a 2-a din Legea nr.10/2001 rep. nu mai prevede măsura reparatorie de acordare de despăgubiri bănești, cuantumul final al acestora urmând a fi stabilit de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor în urma parcurgerii procedurii reglementate de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorii au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Primăriei Mun. T, întrucât aceasta este, potrivit Legii nr.10/2001, unitatea învestită cu soluționarea notificării. Se reiterează afirmațiile privind prevalența restituirii în natură și se arată că procesul-verbal de afișare înregistrat sub nr.SC 2006-25007/08.12.2006 nu corespunde realității întrucât în patrimoniul unității învestite cu soluționarea notificării lor există bunuri disponibile, poziția discreționară a acesteia neputând fi acceptată, încercându-se eludarea legii ( filele 30-31).
În ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare de către intimați, tribunalul va proceda la analizarea acestora cu prioritate, potrivit disp. art. 137 alin.1 Cpc.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale (de fapt, a capacității procesuale, după cum a rezultat din motivare) a Primăriei mun. T, tribunalul constatat că aceasta este întemeiată, față de disp. art. 21 alin. 1 și 2, art. 23 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primăria este o structură funcțională fără personalitate juridică, astfel că ea nu îndeplinește cerințele art. 41 Cpc, în sensul că nu are aptitudinea de a dobândi drepturi și obligații sub aspect procesual.
In consecință, tribunalul a admis excepția invocată, ca întemeiată, în baza disp. art. 137 alin.1 CPC, art. 41 CPC și art. 21 alin. 1 și 2, art. 23 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, și va respinge contestația formulată în contradictoriu cu Primăria mun. T, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesual civilă.
In ceea ce privește Consiliul Local al mun. T, din dispozițiile Legii nr.10/2001 a rezultă că acesta nu justifică legitimare procesual pasivă în cauză, în condițiile în care actul normativ indicat nu stabilește obligații în sarcina acestuia, ci doar a Primarului, ca reprezentant al unității deținătoare.
De asemenea, dispoziția contestată este emisă de Primarul mun. T, astfel că excepția arătată urmează a fi admisă, ca întemeiată, în baza disp. art. 137 alin.1 Cpc, coroborate cu prevederile Legii 10/2001 și va fi respinsă contestația formulată împotriva Consiliului Local al mun. T, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
In ceea ce privește fondul cauzei, în cauză au fost administrate probe cu înscrisuri: dispoziția contestată și copii ale actelor depuse în dosarul administrativ întocmit la unitatea deținătoare în baza notificării formulate (extrase CF, acte de stare civilă, certificate de moștenitor, împuterniciri), adresa nr. -/18.09.2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, proces verbal de afișare nr. 25007/08.12.2006, material probator din a cărui analiză, tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Potrivit CF nr. 1002 T, imobilul situat în T, str. -. - nr.14, înscris sub nr. top 1032-1033, constând în casă și teren în suprafață de 950 mp, a aparținut numiților si (minor) în cote de parte fiecare, cu titlu de cumpărare.
Imobilul a trecut în proprietatea Statului Român prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, după care a fost dezmembrat, după cum urmează: nr. topo nou 1032-1033/1, constând în teren în str. -. - nr.14, cu casa în suprafață de 481 mp și nr. top. nou 1032-1033/2, teren în-, în suprafață de 469 mp.
Imobilul cu nr. top. 1032-1033/2 a fost dezlipit din CF nr. 1002 T și transcris în CF nr. 38867, proprietar Statul Român, pe terenul în suprafață de 469 mp, edificându-se un bloc de locuințe, iar terenul a fost inclus în părțile comune indivize.
Prin notificarea nr. 229/14.02.2002 a BEJ și înregistrată la intimat sub nr. -/18.02.2002, contestatorii, - și, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în T,-, înscris în CF col nr. 1002 T, CF ind. 38867 nr. top 1032-1033/2, teren în suprafață de 469 mp, respectiv acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru partea din imobil care nu se va putea restitui în natură.
Prin dispoziția nr. 1157/21.05.2004, Primarul mun. Tar espins notificarea descrisă anterior, deoarece notificatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat, dosarul nefiind completat în termenul prevăzut de lege.
Dispoziția susmenționată a fost contestată în baza disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1576/17.12.2004 ( rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1346/03.06.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA și irevocabilă prin decizia civilă nr. 778/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), a anulat dispoziția susmenționată și a dispus obligarea intimatului Primarul Mun. T la emiterea unei noi dispoziții prin care să soluționeze cererea contestatorilor de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, privind imobilul situat în T,-, identificat sub nr. 1032-1033/2.
S-a reținut, în motivare, că petenții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, respectiv a vocației succesorale față de foștii proprietari ai imobilului și anume contestatorii și, în calitate de nepoți de fiu ai defunctului și, respectiv, fii ai defunctului, iar contestatoarea are calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului - proprietar tabular, imobilul din litigiu intrând în sfera de reglementare a Legii nr.10/2001. În motivarea deciziei civile nr. 1346/03.06.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a reținut că este pe deplin dovedit în cauză, cu coala funciară nr. 1002 T, că imobilul care a aparținut antecesorilor reclamanților, situat pe str. - nr. 14 și preluat de Statul Român în temeiul Decr. nr. 92/1950 ulterior preluării a fost dezmembrat, din cel inițial dezlipindu-se imobilul situat administrativ pe-, transnotat în CF 38867 nr. top 1032-1033/2.
Ulterior pronunțării acestor hotărâri, mandatarul notificatorilor, prin cereri adresate, atât personal Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei T, cât și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ( filele 13-15), a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensare cu alte bunuri-imobile în natură, depunând în acest sens documentația cu privire la imobilul situat în T, - - nr. 5 înscris în CF nr. 2 T, nr. cad. 6774/6, constând în teren cu casă, aflat în proprietatea Primăriei Mun.
Prin dispoziția nr. 3056/27.1.22006, intimatul Primarul mun. Tar espins cererea de acordare de despăgubiri bănești, față de prev. de art. 1 alin.2 Teza II, întrucât aceasta măsură reparatorie nu mai este prevăzută de Legea nr.10/2001 republicată, a respins cererea de restituire în natură a imobilului "teren" în suprafață de 469 mp, situat în T,-, înscris în CF nr. 38867 T, nr. top. 1032-1033/2, transcris din CF nr. 1002 T, întrucât este ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul liber de construcții este împărțit conform părților comune indivize pentru fiecare apartament. Pentru acest imobil, au fost propuse, prin dispoziția contestată, acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 contestatorilor, întrucât terenul nu poate fi restituit în natură, iar dosarul a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ( filele 16-18).
S-a reținut calitatea notificatorilor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 rep. pentru imobilul revendicat, față de conținutul hotărârilor judecătorești menționate anterior.
S-a reținut că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, terenul fiind ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul liber este inclus în părțile comune indivize și împărțit între apartamente.
De asemenea, a fost avut în vedere procesul-verbal de afișare înregistrat sub nr. SC 2006-25007/08.12.2006, potrivit căruia Primăria mun. T nu deține bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare ( 17).
Examinând dispoziția contestată în raport de actele și lucrările dosarului și de disp. Legii nr.10/2001 rep. tribunalul a constat că prezenta contestație nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În mod corect intimatul a reținut, prin dispoziția contestată, faptul că imobilul în litigiu se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv de la Stat, față de disp. art. 2 lit. "a" din Legea nr. 10/2001 republicată, și că notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, potrivit disp. art. 3 lit. "a" coroborat cu prev. art. 4 alin. 2 din actul normativ arătat, față de faptul că notificatorii sunt moștenitorii proprietarilor tabulari ai imobilului la momentul preluării abuzive, lucru statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1576/17.12.2004 a Tribunalului Timiș ( rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1346/03.06.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA și irevocabilă prin decizia civilă nr. 778/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
În ceea ce privește natura măsurii reparatorii cuvenite, contestatorii au solicitat acordarea, în principal, de măsuri reparatorii alternative, prin compensare cu orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana îndreptățită, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, ei identificând în acest sens un imobil considerat disponibil, și, doar în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul expropriat la valoarea actuală a pieței imobiliare.
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 10/2001, rep. imobilele preluate abuziv în perioada de referință, se restituie de regulă, în natură. Dacă restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Măsurile reparatorii în echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia, sau, după caz, dispoziție motivată a entității învestite cu soluționarea notificării, iar despăgubirile bănești se propun a fi acordate prin actul de soluționare a procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 rep.
De asemenea, alin. 5 din art. 1 al Legii nr. 10/2001, rep. prevede că primarii sau conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau după caz, serviciile care pot fi acordate prin compensare.
În speță, imobilul notificat nu poate fi restituit în natură, conform art. 11 alin. 4 și 5 din Legea nr. 10/2001 rep. întrucât pe teren a fost edificat un bloc de locuințe, iar terenul rămas liber a fost inclus în părțile comune indivize atribuite în componența apartamentelor construite, astfel că măsurile reparatorii cuvenite contestatorilor pentru imobilul preluat se vor stabili în echivalent.
Din tehnica legislativă folosită coroborată cu prev. art. 1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, rezultă că unitatea notificată poate oferi prin compensare, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deține. De asemenea, se arată că este la aprecierea exclusivă a unității deținătoare componența listei cu bunuri ce pot face obiectul compensării, ea fiind singura abilitată în acest sens, astfel că instanța de judecată nu se poate substitui în prerogativa oferită de lege și să stabilească că un anumit bun poate fi oferit în compensare pentru imobilul preluat abuziv. Legea nr. 10/2001 rep și HG nr. 250/2007 nu prevăd competențe în acest sens în favoarea instanțelor de judecată, astfel că unitatea deținătoare este singura abilitată de lege să întocmească lista bunurilor disponibile pentru a fi oferite în compensare.
În speță, intimatul Primarul municipiului Taa rătat că nu deține bunuri ce pot fi oferite în compensare pentru bunurile preluate abuziv de la antecesoarea contestatorului și care nu poate fi restituit în natură, procesul-verbal întocmit în acest sens fiind afișat într-un loc public, astfel că tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea contestatorilor de a i se acorda în compensare imobilul identificat de aceștia.
Dacă contestatorii apreciau că intimatul a procedat de o manieră abuzivă atunci când a stabilit că nu deține bunuri sau servicii disponibile ce pot fi acordate ca măsuri reparatorii alternative, trebuiau să conteste actul administrativ arătat în condițiile Legii nr. 554/2004, iar, după anularea acestuia și întocmirea unei liste de bunuri disponibile, să obțină măsura reparatorie solicitată.
Nu s-a putut reține nepronunțarea unității deținătoare asupra solicitării notificatorilor, prin mandatar, de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent prin compensare cu alte bunuri sau servicii, în condițiile în care din decizia contestată rezultă cu claritate faptul că Primăria nu deține astfel de bunuri (f 17) și că a propus acordarea de despăgubiri bănești, aceasta fiind modalitatea aleasă pentru acordarea de măsuri reparatorii.
În ceea ce privește despăgubirile bănești cuvenite, potrivit art. 1 alin. 3 teza a 2-a din Legea nr. 10/2001 rep. entitatea investită cu soluționarea notificării, prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată emisă poate doar să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, acestea urmând a fi stabilite în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această din urmă instituție este singura abilitată de lege pentru a calcula și stabili despăgubirile cuvenite potrivit unei metodologii speciale, decizia emisă putând fi contestată la secția de contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
În consecință, în mod corect intimatul a respins solicitarea notificatorilor sub acest aspect, trimițând, totodată dosarul, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispoziția contestată fiind emisă ca urmare a unei corecte interpretări și aplicării a dispozițiilor legale în materie.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat apel reclamnanții, în nume propriu cât și în calitate de mandatar al numitelor și, inițial apelul nefiind motivat, însă la termenul din data de 17.02.2008 la filele 23 -25 au fost depuse motivele de apel.
Apelanții au solicitat schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul obligării entității administrative, la acordarea, în compensare, a unor bunuri imobile aflate în patrimoniul său, în măsura în care restituirea în natură a bunurilor proprietatea reclamanților nu este posibilă.
Apelanții au arătat că au identificat un imobil aflat pe raza municipiului T,constând în casă și teren, proprietatea Primăriei municipiului T, pe care îl solicită spre atribuire cu titlu de măsură compensatorii deși autorii apelanților nu au nici un fel de legătură de proprietate cu acest imobil.
Prin înscrisul depus la fila 33 apelanții au solicitat efectuarea unei expertize tehnice cu privire la valoarea acestui imobil în vederea atribuirii sale, în compensare.
La filele 9-11 pârâtul Primarul municipiului Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, inclusiv a cererii de expertiză tehnică deoarece, prin atribuirea unor imobile, proprietatea altor persoane, înainte de naționalizare, în prezent aflate în patrimoniul Municipiului T, s-ar crea o situație de arbitrariu și de încălcare a drepturilor virtuale ale persoanelor care ar putea revendica acele imobile, pe de o parte, iar, pe de altă parte cadru juridic prevăzut de Legea 10/2001 nu prevede în mod expres această ipoteză.
Examinând apelul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzut de art.287 și urm. Cod. procedură civilă raportat la art.11 din Legea 10/2001 republicată și art.1 pct.7 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, aprobate prin HG 250/2007, se reține că aceste este neîntemeiat.
În mod corect tribunalul a reținut că imobilul aparținând apelanților, trecut în proprietatea Statului Român, nu mai poate fi restituit în natură, nici măcar parțial, deoarece pe acesta s-a edificat un bloc de locuințe cu toată infrastructura necesară.
În aceste condiții solicitarea de atribuire în natură, prin compensare, a unei case și teren intravilan, naționalizată de alte persoane, în prezent în patrimoniul Municipiului T, nu este posibilă, deoarece prin această practică se creează posibilitatea, constituirii unui drept de proprietate în patrimoniul apelanților, asupra unui bun care nici un fel de legătură cu patrimoniul autorilor lor.
De altfel, această măsură nici nu este prevăzută de lege, posibilitatea de compensare în natură prev. de Legea 10/2001, modificată, având în vedere, în special porțiuni de teren aflate în imediata apropiere a proprietății persoanei îndreptățite, nerevendicată, sau, eventual, construcții edificate de către Statul Român ceea ce nu este cazul în speță.
O astfel de măsură ar constitui și o modalitate de periclitare a siguranței circuitului civil, pentru că ar avea la bază un mod de dobândire al proprietății care s-ar baza pe criterii arbitrare și care nu este acceptat nici în practica Curții Europene de Justiție.
În această logică juridică cererea privind expertizarea imobilului solicitat apare ca fiind inutilă cauzei, neputându-se discuta despre regimul de proprietate al unui imobil care nu are nici un fel de legătură cu patrimoniul autorilor apelanților.
De aceia, în spiritul jurisprudenței Curții Europene a drepturilor omului, instanța va reține că apelanții în mod cert au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul abuziv de naționalizare, însă, în măsura în care acest lucru nu este posibil, prin restituirea în natură totală sau parțială a bunului, din motive obiective și de interes public general, cum este cazul în speță, persoana prejudiciată are dreptul la o justă reparație bănească, și, aflându-ne în domeniul Legii nr.10/2001 modificată, această justă reparație urmează a fi acordată în condițiile titlului VII din Legea 247/2005 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cum dreptul la o justă despăgubire a fost recunoscut apelanților, în condițiile Legii 10/2001, cu modificările ulterioare, inclusiv prin dispoziția contestată în justiție, Curtea va aprecia că față de aceștia a fost aplicat în mod corect și eficient cadrul juridic special de reparare a prejudiciului cauzat, aspect consacrat și de către prima instanță prin hotărârea atacată, motiv pentru care va proceda la respingerea apelului declarat împotriva hotărârii Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către, în nume propriu cât și în calitate de mandatar al numitelor și, împotriva sentinței civile nr.1480 din 18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.LL/ 15.04.2008
Thred. NF/15.04.2008
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
