Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ Nr.75

Ședința publică din 20 martie 2008

PREȘEDINTE: Florin Șuiu

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții și și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr.2496/PI/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect Legea nr.10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților apelanți, lipsă fiind pârâtul apelant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 10 martie 2008 reclamanții apelanți au depus întâmpinare.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.

Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului formulat de reclamanți și respingerea apelului formulat de pârât, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș, reclamanții și au solicitat anularea dispoziției nr.1539/19.02.2002 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T și obligarea acestuia la restituirea în natură a apartamentului nr. 8 situat în T,- înscris în CF 50408 T, nr.top.27888/VIII sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu.

Au invocat preluarea cotei de 1/2 din dreptul reclamantei fără plată și cu plată cea a reclamantului, preluările având ca temei dispozițiile Decretului nr. 223/1974, calitatea lor de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001 și nelegalitatea dispoziției atacate.

Prin sentința civilă nr.2496/PI/27.11.2007 instanța a admis cererea de chemare în judecată, a anulat dispoziția atacată și a obligat pârâtul la plata de despăgubiri către reclamanți în cuantum de câte 1/2 din valoare de circulație a apartamentului la data efectuării plății, reclamantul fiind obligat să restituie valoarea reactualizată a despăgubirilor acordate prin decizia nr.3306/11.12.1985 a fostului Consiliu Popular al Municipiului

Pentru a dispune astfel, din probele administrate în cauză instanța a avut în vedere că decizia contestată nu a fost comunicată reclamanților sau mandatarei acestora cu respectarea dispozițiilor legale astfel că, raportat la data la care aceasta din urmă a intrat în posesia actelor din dosarul administrativ (10.05.2007) prezenta cerere a fost formulată în termen.

În consecință, excepția tardivității invocată de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește fondul cererii, instanța a reținut că apartamentul în litigiu - proprietate a reclamanților - a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974, doar reclamantul primind despăgubiri pentru cota sa de 1/2 parte din drept.

Raportată la dispozițiile art.6 din Legea nr. 213/1998 preluarea în baza Decretului nr. 223/1974 a fost una fără titlu, instanța înlăturând dispozițiile pct.1.4 lit.B din nr.HG448/2003, astfel că - ținând seama și de faptul că apartamentul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 și că titlul dobânditorilor nu a fost desființat - pretențiile reclamanților au fost admise conform celor mai sus arătate.

Împotriva sentinței au declarat apeluri reclamanții și pârâtul.

Reclamanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate în primă instanță.

În motivare au invocat că, deși apărătorul ales a depus la dosarul cauzei chitanța privind achitarea onorariului și a solicitat prin cuvântul asupra fondului acordarea de cheltuieli de judecată, instanța nu a acordat aceste cheltuieli.

Pârâtul a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivare a invocat greșita reținere a formulării în termen a cererii de chemare în judecată, câtă vreme dispoziția contestată a fost comunicată la 23.12.2002, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la 8.06.2007.

În ceea ce privește fondul cererii, pârâtul a învederat că apartamentul în litigiu a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, neputând fi restituit în natură, astfel că notificarea a fost înaintată spre soluționare Prefecturii Județului

În drept, au invocat dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr.10/2001.

Pe cale de întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea apelului declarat de pârât, invocând nelegala comunicare a dispoziției contestate și corecta reținere a abuzivei preluări a întregului imobil de către Statul Român.

Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.295 alin.1 Cod procedură civilă, față de probele administrate și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește apelul reclamanților, instanța reține că nici pe calea cererii de chemare în judecată (filele 3-7 dosar fond), nici pe parcursul procesului și nici pe calea concluziilor asupra fondului reclamanții sau apărătorul ales al acestora nu au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Chiar dacă la dosar (fila 25) a fost depusă chitanță doveditoare a achitării de către reclamanți a onorariului de avocat, o cerere în sensul aplicării dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă nu a fost formulată.

În consecință, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă raportat la art.129 alin.ultim Cod procedură civilă, art.274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul reclamanților observând, totodată, că aceștia au posibilitatea de a solicita printr-o cerere separată pentru a-și recupera cheltuielile de judecată efectuate.

În ceea ce privește apelul pârâtului, se va reține, în primul rând că, potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001 (în forma în vigoare la data emiterii dispoziției, respectiv la 19.12.2002) decizia emisă de persoana notificată putea fi atacată în instanță în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

Pentru ca termenul să înceapă să curgă este necesară legala comunicare a dispoziției emise.

Or, cum în mod corect a reținut prima instanță, pârâtul nu a comunicat persoanelor îndreptățite dispoziția, iar plicul adresat mandatarei acestora a fost returnat (fila 150 dosar fond), fără a se mai efectua, ulterior, demersuri pentru ca dispoziția să fie adusă la cunoștința destinatarului.

În ceea ce privește soluția dată asupra fondului, este de observat că prima instanță nu a dispus restituirea în natură a imobilului ci a obligat pârâtul la despăgubiri ce vor fi acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv (fila 156 dosar fond). În aceste condiții, criticile apelantului vizând legalitatea soluției de respingere prin dispoziția contestată a cererii de restituire în natură sunt nerelevante ca temeiuri de schimbare a sentinței apelate.

Nu pot fi reținute ca întemeiate nici susținerile vizând trimiterea dispoziției la Prefectura județului T pentru acordarea de despăgubiri bănești câtă vreme, la data promovării prezentei cereri de chemare în judecată, dispozițiile art.36-40 din Legea nr.10/2001 (în forma în vigoare la data emiterii dispoziției) erau abrogate de dispozițiile art.33 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, procedura de acordare a despăgubirilor fiind reglementată de acest titlu.

În consecință, față de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.2496/PI/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În baza art.274 Cod procedură civilă, văzând soluția dată asupra apelului declarat, instanța va respinge cererea vizând obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamanții-apelanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de reclamanții și, cu domiciliul procedural ales în T, nr.5 (la avocat ) și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T, cu sediul în T, Bd.- nr.1, împotriva sentinței civile nr.2496/PI/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Respinge cererea vizând obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamanții-apelanți.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - G - - -

Red./25.03.2008

Tehnored. /5 ex./3.04.2008

Prima instanță:

Președinte:Florin Șuiu
Judecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Timisoara