Speta Legea 10/2001. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.76/A/2008
Ședința publică din 12 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu JUDECĂTOR 2: Andrea Țuluș GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.759 din 7 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârât Primarul municipiului C-N, având ca obiect anulare dispoziție restituire imobil.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 759/7.11.2007 Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte plângerea formulată de împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-N și, in consecință, fost anulată dispozitia nr. 4211/8.03.2007 și dispusă restituirea in natură către petent a cotei de 28/32 parte din imobilul constructii situat in C-N, str. - nr. 9, înscris in 6307 1, nr. top 6293.
A fost acordat un drept de folosință special in favoarea petentului cu privire la terenul in suprafață de 425 mp.
A fost respinsă cererea privind intabularea dreptului de proprietate ca
prematură.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reținut că imobilul in litigiu este inscris in 6307 CA1, nr. top 6293 - casă cu 2 camere, dependinte si teren in suprafață de 118 stj.
p.Imobilul a intrat în proprietatea lui si sotia născ. prin cumpărare, în anul 1947, conform mențiunilor de sub B 4-5, iar apoi, după decesul lui, a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea lui asupra cotei de 2/16 parte, cu titlu de moștenire (B6), această cotă fiind ulterior donată lui (intabulată sub B7).
In temeiul art. 30 din Legea 58/1974, cota de 53/425 parte teren a fost trecută în proprietatea statului, dreptul de proprietate fiind intabulat sub B 8-9.
La 31.08.1990, asupra cotei de 2/16 parte din construcții, se intabulează dreptul de proprietate prin cumpărare in favoarea lui si sotia (B 10-11).
Prin Decizia nr. 365/23.10.1989 a Consiliului Popular al Județului C, construcția si terenul în suprafață de 425 mp trec in proprietatea statului astfel: cota de 6/32 parte al lui este preluată fără plată, cota de 6/32 parte al lui si cota de 20/32 parte al lui se preiau cu plata despăgubirilor de 5220 lei si respectiv 17.401 lei.
Această decizie a fost emisă in aplicarea Decretului 223/1974.
La data de 9 august 2001, - fiul lui sen. apoi, si, au notificat pârâtul pentru restituirea in natură a imobilului.
Conform certificatului de moștenitor nr. 214/1981 emis de notariatul de Stat C, masa succesorală rămasă după defunctul, decedat la 10.09.1980, se compune din imobilul in litigiu, succesorii defunctului fiind, sotie supraviețuitoare, in cotă de 2/8 parte, precum si fiii si in cote de câte 3/8 parte.
Petentul a fost mandatat de ceilalți succesori pentru a întreprinde toate demersurile in vederea restituirii imobilului, iar acesta l-a mandatat, la rândul său, pe numitul cu același mandat.
Conform actului emis la 21.08.2002, si fiul au cedat cotele lor de proprietate către petent, iar apoi, la 26.09.2005, a decedat.
Din conținutul notificării, rezultă că se contestă donația făcută de numitei, fără, însă, a se solicita anularea donației sau a contractului de vânzare-cumpărare pentru această cotă dobândită în final de numiții.
Potrivit art. 6 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale bunurile dobândite în perioada 6.03.1945-22.12.1989, dacă au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte, precum si a legilor in vigoare la data preluării.
Decretul 223/1974 contravenea dispozițiilor Constituției din 1965, potrivit căreia dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege, iar terenurile si construcțiile puteau fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc si cu plata unei juste despăgubiri.
Același decret încălca si normele cuprinse in Codul Civil, norme potrivit cărora nimeni nu putea fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică si primind o dreaptă si prealabilă despăgubire.
Decizia administrativă nr. 365 nu reprezintă un act/titlu valid de preluare, astfel că sunt incidente in cauză disp.art. 1,2 si 7 din Legea 10/2001.
Prin Dispoziția emisă, nu s-a soluționat notificarea si sub aspectul terenului solicitat, susținerile pârâtului privind valabilitatea preluării fiind neîntemeiate, întrucât Legea 10/2001, definind noțiunea de imobil preluat abuziv, nu face nicio distincție cu privire la diferitele categorii de legi ce au putut constitui temeiul preluării cu titlu.
Reglementarea înscrisă la pct.1.4 lit.B din Normele metodologice prin care se stabilește caracterul neabuziv al preluării in situația in care s-au acordat despăgubiri este in evidentă contradicție cu dispozițiile legii în aplicarea căreia au fost emise normele.
Din considerentele arătate, plângerea a fost admisă, dispunându-se restituirea in natură a cotei de 28/32 parte din construcții.
Cererea privind intabularea dreptului de proprietate asupra construcției a fost respinsă, având in vedere neformularea unei cereri pentru intabularea succesivă a dreptului de proprietate al succesorilor, petentul având posibilitatea solicitării intabulării pe calea unei acțiuni separate.
In ce privește terenul, tribunalul considerat plângerea neîntemeiată, întrucât textul OUG 184/2002 a fost menținut si după intrarea in vigoare a Legii 247/2005, in sensul că cetățenii străini nu au calitatea de persoane îndreptățite in sensul Legii 10/2001 la restituirea in natură a unor terenuri intravilane, dar ei pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special, drept care conferă titularului drepturile si obligațiile unui proprietar, exceptând dreptul de dispoziție.
Atât petentul, cât si ceilalți succesori in numele cărora a acționat, sunt cetățeni străini, conform actelor depuse.
In ceea ce privește despăgubirile, conform actului aflat la fila 103, rezultă că acestea au fost doar stabilite fără a se face dovada că au fost si achitate fostului proprietar, în același sens fiind si declarațiile date de petent la Ambasada României la.
Așa fiind, cu privire la terenul in suprafață de 425 mp s-a acordat un drept de folosință special in favoarea petentului.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal apel reclamantul, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii în totalitate a plângerii.
În motivarea apelului său, reclamantul învederează că greșit a restituit prima instanță doar cota de 28/32 parte din construcție în loc de cota de 32/32 parte, fără a ține seama de declarațiile de renunțare la drepturi ale celorlalți moștenitori, respectiv a lui și a lui în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește cota numitei, de 2/16 parte, aceasta nu avea cum să fie donată numitei, câtă vreme, la data încheierii contractului de donație, imobilul era deja trecut în proprietatea statului.
În apel, reclamantul și cerut anularea contractului de donație, însă, ulterior, raportat la disp.art.294 alin.1 Cod proc.civ. puse în discuție de instanță la primul termen de judecată, conform încheierii din 6.02.2008, a arătat că nu mai susține această cerere nouă, formulând o acțiune separată în justiție înregistrată sub nr- la Judecătoria Cluj -
În fine, reclamantul a susținut că se impune restituirea integrală în natură și a terenului, în conformitate cu legislația Uniunii Europene, România având calitatea de stat membru.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp.art.292 alin. 1 și 295 alin.1 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta este doar parțial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, așa cum rezultă din copia cărții funciare nr. 6307 C, corpul funciar, compus din parcela cu nr.top 6293, casă și teren în suprafață de 118 stjp, a fost proprietatea tabulară a soților și, născ., sub B 4, 5.
a decedat la data de 10.09.1980, moștenitorii săi fiind, soție supraviețuitoare, cota de 2/8 parte și copiii și, cota de câte 3/8 parte, conform certificatului de moștenitor nr.814/18.02.1981 eliberat de Notariatul de Stat Județean (29 dosar tribunal). Din masa succesorală a acestuia, făcea parte și cota de parte din imobil obiect al prezentului litigiu, astfel că, prin succesiune, a dobândit cota de 2/16 parte din imobil, iar cei doi copii de câte 3/16 parte.
Dintre cei trei moștenitori, doar soția supraviețuitoare și- înscris cota de proprietate de 2/16 parte dobândită cu titlu de moștenire sub B 6 (84-86 dosar tribunal).
Această cotă de 2/16 a fost donată numitei prin contractul autentificat sub nr.1548/26.01.1989 de același Notariat de Stat, intabulându-și dreptul de proprietate sub B 7 în aceeași zi.
Cota ei a fost vândută numiților și soția prin contractul autentificat la data de 30.08.1990 de același Notariat de Stat, aceștia intabulându-și dreptul de proprietate sub B 10-11 și fiind și în prezent proprietarii tabulari ai acestei cote.
Întrucât, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenurilor nu putea fi transmis prin acte juridice încheiate între vii, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, cota reală de 53/425 parte din teren, aferentă cotei ideale de 2/16, a trecut în proprietatea Statului Român și administrarea C-N, care și-au intabulat dreptul sub B 8,9.
Prin decizia nr.365 din 23.10.1989 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al județului C, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, după cum urmează: cota de 6/32 parte a lui fără plată, cota de 6/32 parte a lui cu plată, respectiv 5220 lei, iar cota de 20/32 parte numitei cu plată, contra sumei de 17401 lei (11-13 dosar tribunal).
În realitate, la data emiterii acestei decizii, nu mai era titulara cotei de 20/32 parte, ci doar a cotei de 16/32 parte, întrucât cota de 4/32 parte (2/16 parte) dobândită cu titlu de moștenire după soțul ei, de sub B 6, fost înstrăinată anterior numitei.
Iată, deci, că o cotă de 2/16 parte solicitată prin notificare și, inclusiv, prin prezentul apel, nu a fost preluată abuziv de stat de la antecesoarea reclamantului, putându-se vorbi, eventual, de o preluare abuzivă de la, care nici măcar nu a fost trecută în decizia de preluare, deși, la data emiterii ei, era proprietara tabulară a acestei cote.
De altfel, Statul Român nici nu și- intabulat dreptul de proprietate în baza deciziei de preluare, iar asupra cotei numitei nici nu putea să-și înscrie dreptul, neexistând condițiile de opozabilitate cerute de art.19 din Decretul-lege nr. 115/1938, respectiv art. 22 din Legea nr. 7/1996 republicată.
În ceea ce privește dreptul asupra terenului, este adevărat că, potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 și a OUG nr. 94/2000, "cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură unor terenuri, situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție".
Conform alin. 3 al aceluiași articol, acest drept de folosință se convertește în drept de proprietate în cazul transmiterii sale în favoarea unui cetățean român sau a unei persoane juridice române.
De remarcat, însă, că ordonanța de urgență fost emisă sub imperiul Constituției din anul 1991 nerevizuită, ce nu permitea dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini sau apatrizi.
Această Constituție, însă, a fost revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin național din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003.
Potrivit Constituției revizuite, respectiv art. 44 alin. 2 Teza a II-a, "cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale din care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală".
Așadar, Constituția revizuită după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență permite dobândirea dreptului de proprietate și de către cetățenii străini în anumite condiții.
Potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercita după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi".
Întrucât imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu, de la reclamant și fratele, respectiv mama acestuia, conform disp. art. 2 alin. 1 lit. i raportat la disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, aceștia nu au pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului. Iată, deci, că nu este vorba de o dobândire pentru viitor, ci de recunoașterea împrejurării că dreptul de proprietate nu a fost pierdut niciodată. Mai mult, dacă era vorba de moștenitorii fostului proprietar, aceștia ar putea dobândi dreptul de proprietate prin moștenire. Cu atât mai mult trebuie recunoscut acest drept în favoarea vechiului proprietar.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 296.pr.civ, curtea va admite în parte apelul reclamantului, în ceea ce privește dreptul asupra terenului restituit prin dispoziția contestată, care este unul de proprietate și nu doar unul de folosință specială.
Mai trebuie amintit că porțiunea de 53/425 parte trecută în proprietatea statului în baza art.30 din Legea nr. 58/1974 face obiectul Legii nr. 18/1991 (art.36 alin. 3), persoane îndreptățite la constituirea dreptului de proprietate fiind titularii cotei corespunzătoare asupra construcției.
Cum această împrejurare nu a fost invocată de pârât, curtea nu poate înrăutăți situația reclamantului în propria sa cale de atac, conform art.296 Teza a II- Cod proc.civ.
În condițiile în care prezenta hotărâre, în fapt, suplinește dispoziția primarului, anulând-o parțial și dispunând pe fond asupra măsurilor reparatorii, ea va putea fi contestată de terții interesați în aceleași condiții ca și dispoziția motivată.
Este, de asemenea, de menționat că actele încheiate între foștii proprietari de la care a fost preluat imobilul privind transferul drepturilor anterior emiterii dispoziției asupra notificării nu sunt opozabile primarului, care este obligat să soluționeze notificarea, întrucât, potrivit dispozițiilor legii, el trebuie să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea persoanelor îndreptățite, adică a foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora, nicidecum în favoarea dobânditorilor cu titlu particular. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 2 alin. 2 din lege, în cazul preluării fără titlu valabil, chiar dacă persoana îndreptățită își păstrează calitatea de proprietar avută anterior preluării, și-o exercită abia după primirea dispoziției sau hotărârii judecătorești de restituire. În plus, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 în forma actuală, după ultima republicare, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului, are valoare de act autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Prin urmare, chiar dacă existența dreptului nu este afectată de lipsa dispoziției de restituire, exercițiul său este condiționat de emiterea ei.
Cesiunea drepturilor privind măsuri reparatorii de orice natură, inclusiv prin echivalent, oneroasă sau gratuită, nu este prohibită de lege, însă produce efectepartes,chiar dacă s-ar realiza condițiile de publicitate prevăzute de art.1393 civ. respectiv notificarea cesiunii, ca în speță, întrucât primarul nu este un simplu debitor cedat, fiind abilitat prin lege să stabilească măsurile reparatorii, și nu obligat personal față de foștii proprietari sau moștenitorii acestora.
Dacă s-ar aprecia că este vorba de o înstrăinare sub condiție suspensivă, în cazul restituirii în natură a imobilului sau a stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent ori a respingerii cererii având un astfel de obiect, înstrăinarea se consolidează ori se desființează retroactiv, după caz, neînsemnând, în nici un caz, o sarcină a organului abilitat de lege de a emite dispoziția pe numele cesionarului.
Toate aceste împrejurări, însă, nu au fost invocate de pârât, astfel că instanța de apel, aplicând dispozițiile art. 296 Teza a II-a pr.civ. nu va înrăutăți situația reclamantului în propria cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.759 din 7 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă parțial în sensul că terenul de 425 mp se restituie în proprietate.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
5 ex/26.03.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Țuluș
