Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.77/A/2008
Ședința publică din 12 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Țuluș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pe reclamantul, apelul declarat de pârâții Primarul municipiului C-N, Primăria municipiului C-N și Consiliul Local al municipiului C-N,cererea de intervenție în interesul apelantului reclamant formulată de -împotriva sentinței civile nr.648 din 17 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții, și, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 648 din 17.10.2007 fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Statul Român prin Primarul Municipiului C-N, Primăria Municipiului Cluj-N si Consiliul Local al Municipiului C-N, si in consecință:
S- constatat nulitatea Deciziei nr. 3086/1959 a Sfatului Popular al Orașului C si caracterul abuziv al preluării imobilului situat in C-N-, înscris in l1280 C, s-a dispus rectificarea înscrierilor din 11280 C, in sensul radierii dreptului de proprietate intabulat in favoarea Statului Român sub B 25-26 și s- constatat că reclamantul a renunțat la judecată față de pârâții, si.
Instanța a constatat că intervenientul, a renunțat la judecarea cererii de intervenție in interes propriu.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
In dosar nr- al Tribunalului Cluj, s-a înregistrat acțiunea reclamantului contra pârâților Statul Român prin Primarul Municipiului C-N, Primăria Municipiului C-N, Consiliul Local C-N, si, pentru a se constata nulitatea absolută a actului de naționalizare a imobilului înscris in 11280 C, nr. top - si 4870, respectiv Decizia nr. 3086/70/IV a fostului Comitet executiv C; rectificarea, anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român si pârâți, iar in subsidiar, acordarea despăgubirilor pentru cota de 66/528 parte avută de antecesorul său, cu motivarea că antecesorul său nu se includea în categoria persoanelor prev. la art. 1 din Decretul nr.92/1950, astfel că imobilul a fost preluat fără titlu.
Cu toate că a notificat Primăria mun. C-N, apartamentele în litigiu au fost înstrăinate către chiriași, astfel că în temeiul art. 46 alin.2 din Legea 10/2001 aceste contracte sunt lovite de nulitate absolută.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 92/9.02.2007 prin care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
În ședința publică din 22.02.2005 reclamantul personal a declarat că nu solicită restituirea imobilului în litigiu, ci prin echivalent bănesc, astfel că renunță la judecată față de proprietarii apartamentelor, depunând în acest sens și o declarație scrisă.
Ulterior, în ședința publică din 8.09.2006, instanța a reținut precizarea reclamantului în sensul că obiectul acțiunii sale îl constituie nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, iar prin scriptul depus la data de 29.09.2006 arată că nu a renunțat la judecată față de proprietarii apartamentelor în litigiu.
Intervenientul renunțat la judecarea cererii de intervenție, ca urmare a renunțării reclamantului la judecarea acțiunii față de pârâții proprietarii apartamentelor în litigiu.
Prin Decizia 185/ A/4.06.2007 a Curtii de APEL CLUJ, apelul a fost admis, sentința desființată si cauza trimisă spre rejudecare.
Instanta de control judiciar retine că greșit s-a admis excepția inadmisibilității si greșit a fost calificată acțiunea ca aparținând dreptului comun, invocând competenta instanțelor de a stabili valabilitatea titlului de preluare.
In rejudecare s-a format dosarul nr-, la termenul din 19.02.2007 reprezentantul reclamantului invocând necitarea proprietarilor de apartamente, dar si necesitatea de a lua legătura cu reclamantul pentru a preciza dacă își mai susține celelalte cereri.
O atare precizare nu a fost făcută, iar in cuvântul pe fond s-a solicitat admiterea întregii acțiuni.
Renunțarea la judecată s-a efectuat prin act scris confirmat de însăși reclamant, iar încheierea prin care s-a luat act de această renunțare nu a fost atacată in mod separat.
Prin apelul depus reclamantul nu a invocat inexistenta renunțării, deci nici cu această ocazie nu a atacat nici chiar format încheierea, așadar sunt incidente disp.art. 246 Cod Procedură Civilă, tribunalul urmând a constata că reclamantul a renunțat in mod legal la judecată, această renunțare fiind confirmată si de poziția procesuală proprie exprimată de reclamant.
Cu privire la apelul declarat si prin care s-a invocat discutarea excepției prescripției dreptului la acțiune in anularea contractelor, a cererii pe care reclamantul intenționa să o formuleze pentru repunere a in termenul de a solicita nulitatea contractelor, aceste cereri nu au fost formulate in prima judecată a fondului, deși cauza s-a aflat pe rol in perioada februarie 2005 februarie 2007.
In raport de această renunțare certă si fără echivoc, tribunalul a soluționat cererea privind constatarea nulității absolute a deciziei de preluare nr. 3086.
Potrivit scriptului depus la fila 38 dosar -, reclamantul a solicitat in 2003, la Arhivele Consiliului local Decizia nr. 3086/1959, fiind identificat doar procesul-verbal din 1958 prin care s-a dispus retrocedarea imobilului.
Urmare a relațiilor solicitate de tribunal in prima judecată a fondului, Primăria Mun. C-N a comunicat faptul că in arhivele sale nu există Decizia 3086/1959 precizând că documentele emise până în 1068 au fost predate Arhivelor Naționale C, iar potrivit actului de la fila 88 imobilul din
C-N,- nu apare in lista anexă la Decretul 922/1950.
A fost efectuată adresă la Arhivele Nationale C, iar răspunsul dat
a fost in sensul că un asemenea act nu se află în arhivă.
In cauză a fost depusă Dispoziția nr. 153/26.01.2004, iar potrivit referatului întocmit, preluarea imobilului s-a făcut in temeiul Decretului 92/1950.
Însăși pârâtul Statul Român arată că imobilul nu figurează in lista anexă, aspect ce creează aparenta unei preluări fără titlu.
Imobilul este format din 16 camere, 5 bucătării si dependințe, iar din
actele aflate in dosarul acvirat (5955/2005 al Curții de APEL CLUJ si nr. 1974/2004 al Tribunalului Cluj ) rezultă că antecesorul, pensionar, a înstrăinat in 1943 cota de 1/2 parte din imobilul înscris in 11280 + 1, nr. top 4867 si 4870/2,respectiv partea de imobil de la nr. 19.
Conform procesului-verbal din 12.04.1959 al Sfatului Popular Regional, s-a propus scoaterea de sub efectul naționalizării a imobilului din str. - nr. 17, proprietate dobândită prin moștenire după defunctul si restituirea imobilului către succesori.
Apoi, prin actul de partaj succesoral încheiat in 1946, s-au stabilit succesorii defunctului in număr de 18, cu cote de 6/264 parte, 66/264 parte si 11/264 parte.
Așadar, imobilul nu a fost inclus in lista anexă la Decretul 92/1950, iar antecesorul reclamantului a făcut parte din categoria prev. la art. II din Decretul 92/1950, ceea ce infirmă caracterul valabil si legal al preluării.
Prin art. 2 din Legea 10/2001, Decretul 92/1950 este menționat expres ca reprezentând o preluare abuzivă.
Reclamantul a invocat faptul că antecesorul său nu se încadra in prev. art. I din același decret, iar in raport de această susținere - confirmată prin probele cauzei - tribunalul a retinutcă au fost încălcate prev.art. II din decret, astfel că statul nu are un titlu de preluare.
Așa cum s-a arătat anterior, Dispoziția nr. 3086/1959 nu există, aspect ce confirmă preluarea abuzivă, cu toate acestea această decizie este înscrisă in sub.
In 11280 C, Statul Român si-a intabulat dreptul de proprietate
asupra imobilului A+ 1, înscriere existentă sub B 25-26.
Constatându-se nevalabilitatea preluării, tribunalul a admis si cererea de radiere a dreptului de proprietate al statului și a dispus rectificarea înscrierilor din
Instanța de fond a constatat din nou că reclamantul a renunțat la judecată față de proprietarii de apartamente, iar intervenientul a renunțat la judecarea cererii de interventie, renunțările fiind conforme prev.art. 246 Cod Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamantul și pârâții Primarul mun. C-N și Consiliul Local al municipiului C- prin Primar.
Reclamantul a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării capătului de acțiune privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți.
Reclamantul a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, arătând că nu a stabilit, în rejudecare cadrul procesual corect și nu a dispus citarea pârâților din precizarea de acțiune.
Prin decizia civilă nr. 185/A/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJs -a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării, reținându-se că, în rejudecare instanța de fond va soluționa acțiunea reclamantului în limitele cadrului procesual fixat de acesta, potrivit obiectului și cauzei juridice, având în vedere excepțiile și apărările formulate de pârâți. Hotărârea pronunțată față de aceste dispoziții ale instanței de control judiciar este nelegală, întrucât reține din nou că reclamantul a renunțat la judecată față de pârâții proprietari ai apartamentelor în litigiu.
Raportat la disp.art.246 și urm. Cod proc.civ. renunțarea la judecată nu echivalează cu o autoritate de lucru judecat sau cu pierderea dreptului pretins de reclamant, astfel că reclamantul poate face oricând o altă cerere de chemare în judecată. Prin urmare, faptul că a arătat ulterior că nu înțelege să renunțe la judecată, echivalează cu o retractare a renunțării sau chiar cu o cerere nouă făcută în același proces care eventual putea fi disjunsă, având în vedere că prima instanță nu închis cercetarea judecătorească.
Reținerea instanței de fond că în data de 11.04.2005 reclamantul și-a schimbat din nou poziția procesuală în sensul că solicitat restituirea în întregime a cotei ce-i revin după antecesorul său, denotă intenția reclamantului și faptul cp acesta nu a dorit să renunțe la capătul de acțiune privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
În motivarea apelurilor declarate de pârâții Consiliul Local al municipiului C-N prin Primar și primarul mun. C-N, s-a solicitat modificarea sentinței atacate, cu consecința constatării valabilității titlului Statului Român asupra imobilului situat în C-N, Calea - nr.17.
În motivarea apelurilor, apelanții au arătat următoarele:
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.92/1950, statul intabulându-și dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Raportat la disp.art.2 și 47 din Legea nr.10/2001, și la cele ale art.1 alin.3 din nr.11/1997, imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea Statului Român cu titlu valabil.
Cu toate că s- invocat ca temei de nelegalitate a titlului statului art.II din Decretul nr.92/1950, reclamanții nu au adus probe care să ducă la convingerea fermă că antecesorul lor s-ar fi încadrat în categoria persoanelor exceptate de la naționalizare.
La data de 19.12.2007 a formulat cerere de intervenție în interesul altei persoane, arătând că susține interesele în proces ale reclamantului. Prin cerere s- solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea soluționării capătului de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
În motivarea cererii de intervenție, intervenienta a arătat că este strănepoată de soră a proprietarului imobilului în litigiu, astfel că se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la restituirea cotei de 77/264 parte din imobil, în sensul Legii nr.10/2001.
Împotriva dispoziției de restituire parțială a formulat contestație care se află pe rolul Curții de APEL CLUJ, în prezent suspendată până la soluționarea prezentei cauze în care reclamantul a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
Intervenienta a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate prin faptul că nu a stabilit, în rejudecare, cadrul procesual corect și nu a dispus citarea părților din precizarea de acțiune, și a arătat că și-a dat acordul în ceea ce privește acțiune de anulare contractelor de vânzare-cumpărare formulată de reclamant. În acest context, acreditarea ideii de către instanța de fond că reclamantul ar fi intenționat să renunțe la judecarea capetelor de acțiune privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare este nefondată.
Prin întâmpinarea depusă, intimații, și s-au opus apelului declarat de reclamant și au solicitat respingerea ca inadmisibilă în principiu, iar pe fond ca nefondată a cererii de intervenție în interesul altei persoane formulată de .
Cu privire la apelul declarat de reclamant, intimații au arătat că motivele invocate de acesta nu pot conduce la o soluție de admitere a apelului, pentru că ei au fost chemați în judecată în dosarul civil nr.1974/2004 al Tribunalului Cluj, dar în data de 22.02.2005 reclamantul a depus cerere datată și semnată personal prin care arătat că înțelege să renunțe la judecată față de pârâții proprietari ai apartamentelor în litigiu, și prin urmare s- luat act de acea renunțare.
Ulterior, la data de 5.04.2005 reclamantul a arătat că din eroare a renunțat la judecata acțiunii față de ei, însă instanța constatat că în raport de declarația de renunțare și de poziția exprimată personal la termenul de judecată din 22.02.2005, renunțarea la judecată cosntituit voința declarată a reclamantului.
Reclamantul nu a atacat cu apel în mod expres acea încheiere, rezumându-se să critice în mod tangențial reținerile făcute raportat la renunțarea la judecată. În mod legal instanța de rejudecare reținut că prin apelul declarat nu a atacat nici măcar formal încheierea prin care s- luat act de renunțarea la judecată, iar o cerere de repunere în termenul de a solicita constatarea nulității contractelor nu a fost făcută în cauză. Prim urmare, instanța de rejudecare soluționat în limitele în care fost legal investită și constatat în mod legal că față de ei reclamantul a renunțat la judecată.
Cu privire la cererea de intervenție, intimații au arătat că este inadmisibilă în principiu, deoarece, cu toate că se susține că este făcută în interesul reclamantului, din conținutul acesteia rezultă că intervenienta urmărește un interes propriu, încălcând astfel disp.art.50 Cod proc.civ. în raport de momentul procesual la care o asemenea cerere poate fi formulată.
Cererea de intervenție este inadmisibilă și pe fond, raportat la poziția procesuală a reclamantului în ceea ce-i privește pentru motivele arătate cu privire la apelul declarat de acesta.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de apel invocate, atât în apelul declarat de reclamant, cât și în apelurile invocate de pârâți, curtea apreciază că apelurile sunt întemeiate și în consecință, în baza art.297 alin.1 Cod proc.civ. urmează să le admită, să desființeze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele motive:
Prin decizia civilă nr. 185/4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJa fost admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 92/9.02.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
La pronunțarea acestei decizii instanța a reținut că prin încheierea de ședință din 22.02.2005 s- luat act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii față de pârâții, și.
La data de 29.09.2006 reclamantul arătat în scris că nu a renunțat la judecata față de pârâții persoane fizice, ci doar cerut suspendarea procesului față de aceștia în vederea stabilirii adevărului și că, solicită continuarea procesului față de toți pârâții (80).
În aceeași ședință instanța de fond dispus scoaterea din dispozitivul de citare pârâților persoane fizice având în vedere dispozițiile încheierii de ședință din data de 22.02.2005, prin care reclamantul a renunțat la judecată față de aceștia, încheiere care, conform prev.art.282 alin.2 Teza I Cod proc.civ. putea fi atacată doar odată cu fondul. Întrucât încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală, art.282 alin.3 Cod proc.civ. dispune că apelul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare, ceea ce înseamnă că în cererea de apel nu este necesar să se facă mențiune specială despre o anumită încheiere și că, prin apelul îndreptat împotriva unei sentințe, partea se poate plânge chiar și numai cu privire la o încheiere premergătoare. Această regulă generală este, în anumite materii speciale, cum este și cazul în speță renunțarea la judecată, este reafirmată.
Concluzia instanței de control judiciar a fost aceea că raportat la dispozițiile încheierii de ședință din 22.02.2005, instanța de fond a rezolvat procesul fără intra în cercetarea fondului, considerent pentru care în temeiul art.297 alin.1 Cod proc.civ. a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în rejudecare instanța de fond urmând să soluționeze acțiunea reclamantului în limitele cadrului procesual fixat de acesta, potrivit obiectului și cauzei juridice, având în vedere excepțiile și apărările formulate de pârâți.
Această decizie devenit irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului. Prin urmare, în cauză devin aplicabile disp.art.315 alin. final Cod proc.civ. care dispun că, după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate în fața instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Limitele rejudecării fondului sunt determinate de faptul că sentința instanței de fond a fost desființată în întregime. Prim urmare, instanța de fond trebuia să soluționeze pricina în cadrul, limitele, celor stabilite de decizia de desființare, în sensul că modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema pusă în discuție (schimbarea cauzei juridice și calificarea acțiunii ca fiind una de drept comun, cât și faptul că în mod greșit a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii față de părții persoane fizice), devine obligatoriu pentru instanța de fond.
Prin soluția pronunțată prin care instanța de fond constată din nou că reclamantul a renunțat la judecata față de pârâții persoane fizice, încalcă dispozițiile instanței de control judiciar, astfel că decizia pronunțată este nelegală, apelurile urmând a fi admise, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Apelurile pârâților Consiliul Local al municipiului C- și Primarul mun. C-N vor fi admise, justificat pe considerentul că în caz contrar, acestor pârâți li s-ar răpi un grad de jurisdicție.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza apărările pârâților privind preluarea cu sau fără titlu imobilului, prescripția dreptului la acțiune privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, excepția lipsei de interes a reclamantului în solicita constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare excepție reunită cu fondul cauzei în ședința publică din 5 martie 2008.
Curtea, în baza art.50-51 Cod proc.civ. va admite și cererea de intervenție accesorie, astfel că, urmare desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, instanța de fond urmează să se pronunțe asupra acesteia odată cu acțiunea principală.
Susținerile intimaților că cererea de intervenție este inadmisibilă, raportat la faptul că invocă un interes propriu este nefondată pentru că intervenienta justifică un interes, iar între cererea de intervenție și cererea principală există o legătură. De altfel, cele două denumiri utilizate în art.49 alin.2 și 3 Cod proc.civ. nu sunt corecte, deoarece în ambele situații interesul aparține intervenientului. De altfel, chiar art.49 Cod proc.civ. prevede că oricine are un interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.
Instanța de fond, cu ocazia rejudecării, va ține seama și analiza excepțiile și apărările formulate și prin cererea de intervenție, cereri admise în principiu în ședința publică din 5.03.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul precum și cele declarate de pârâții PRIMARUL MUN.C-N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr.648 din 17 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta -.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
16 ex/7.04.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Țuluș
