Speta Legea 10/2001. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2367/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.8 A
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Andrei Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea cererii de apel formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.552 din 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimații - reclamanți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea constată faptul că pe tot parcursul procesului mandatarul intimaților - reclamanți și-a indicat o sigură adresă, situația în care nu se impune amânare cauzei.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat, și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Consilierul juridic al apelantului - pârât solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr.19166/-, reclamanții și, prin mandatar au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primar General, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună predarea în proprietate și posesie a imobilului construcție situat în B,-, sector 1, precum și suprafața de teren aferentă acestui imobil, abuziv preluate de către statul român prin Decretul-lege nr. 92/19.04.1950.
În motivare, se arată că titularii dreptului de proprietate asupra imobilului menționat erau părinții celui de-al doilea mandant, și, în prezent decedați, iar în momentul de față singurul moștenitor este, cedând în favoarea acestuia (soția fratelui său, în prezent decedat).
La data de 09.09.2008 reclamanții și-au precizat cererea în sensul că au solicitat obligarea Municipiului B prin Primarul General să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului și le lase în deplină proprietate și liniștită posesiei acest imobil.
În drept au indicat disp.art.9, 10, 20 și 36 din Legea nr.10/2001 modificată prin Lege nr.247 și art.32 Cod de procedură civilă (fila 171).
În cauză s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, expertiză tehnică topocadastrală efectuată de ing. și expertiză tehnică specialitatea construcții efectuată de ing..
Prin sentința civilă rn.552/14.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură către reclamanți pentru imobilul compus din teren în suprafață de 127,62. și construcție în suprafață de 92,99. situat în B, sector 6,-, care face obiectul notificării nr.2257/14.08.2001; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Analizând probatoriul aflat la dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.2257/14.08.2001, reclamanții și au solicitat restituirea imobilul compus din teren în suprafață de 127,62. și construcție în suprafață de 92,99. situat în B, sector 6,-, care până în prezent nu a fost soluționată până la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Din adresa nr.19166/30.06.2008 tribunalul este informat că notificarea nu a fost soluționată întrucât din dosarul administrativ lipsesc mai multe acte necesare (fila 139).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată.
Potrivit art. 25 alin.1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Ca urmare, deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă dispozițiile art. 25 alin.1 din lege, totuși, cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente.
A considera că depășirea termenului de 60 de zile ar putea fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri, ar reprezenta o dovadă a unui formalism nejustificat, prin care s-ar nesocoti însuși caracterul reparatoriu al legii menționate, prin împiedicarea persoanelor îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-li-se să aștepte în mod nelimitat un răspuns și să fie la discreția persoanei juridice sesizate.
În acest sens, prin decizia nr. XX (20) pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curate de Justiție și casație se stabilea că "instanța de fond este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva dispoziției/deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate", decizia având caracter obligatoriu pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Procedând la analizarea cererii de restituirepe fond,tribunalul a reținut:
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, contestatoarea trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: - imobilul să facă parte dintre "Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite" (art. I alin. (1) din lege); persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar a imobilului la data preluării în mod abuziva acestora ( art. 3 alin. I lit. (a) din lege) sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
În ceea ce priveșteimobilul, tribunalul a reținut:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.33745/16.09.1939 la Tribunalul Ilfov Secția notariat, soții și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, fostă-, compus din teren în suprafață de 140 mp și construcții formate din parter și etaj, construcție nouă (filele 44-46).
Din adresa nr.4657/07.04.2003 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului IBr ezultă că în evidențele fiscale ale acestei instituții au figurat cu rol numiții și, în perioada 1942-1950 pentru imobilul construcție compusă din parter cu două prăvălii și etaj situată în-, imobilul fiind naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 la poziția 2529 pag. 106 din proprietatea (fila 56).
Această situație este confirmată și prin adresa nr.1479/1 0.03.2003 emisă de SC SA din care rezultă că imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950 poziția 2529 de la proprietari și (fila 57).
Din adresa nr.514/19.02.2007 emisă de SC SA rezultă că imobilul este închiriat însă nu a fost înstrăinat (fila 58), înscris care se coroborează cu adresa nr.947/12.03.2007 emisă de SC SA din care rezultă că nu au fost încheiate contracte de vânzare cumpărare în baza Legii nr.112/1995.
Din adresa nr.7444/- emisă de Serviciul rezultă că la nivelul anului 1919 imobilul în litigiu a figurat pe str.- -, la nivelul anului 1949 figurat pe-, adresă menținută și la nivelul anului 1986, iar artera de circulație care poartă denumirea str.- - s-a mai numit și str.- și str.- - la nivelul anului 1928, iar în prezent imobilul figurează ca fiind situat pe-, nr. vechi 47 (fila 163).
Din raport de expertiză specialitatea topo-cadastrală efectuată de dl. expert rezultă că imobilul în litigiu a fost identificat în B,-, sectorul I și este compus din teren în suprafață de 127,62 mp și o construcție compusă din parter și etaj cu o suprafață construită la sol de 92,99 mp (filele 187-192).
Construcția a fost identificată și descrisă în raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții efectuat de către dl. expert (filele 21-224).
Din declarația dată sub jurământ de către rezultă că pentru imobil nu au încasat despăgubiri (fila 245)
Pentru imobil nu s-au încasat despăgubiri, astfel încât preluarea s-a făcut abuziv, cu încălcarea legislației în vigoare la data preluării, respectiva dispozițiilor art.481 cod civil care prevede că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa fără o dreaptă și o prealabilă despăgubire, precum și dispozițiile art. 8 din Constituția din 1948 care prevede că:
"Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege", precum}i art. 17 din declarația Universală a Drepturilor Omului la care România era parte.
In ceea ce privește cea dea doua condiție, tribunalul a reținut:
s-a căsătorit cu, devenind astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria - nr.- eliberat de Primăria Municipiului P (fila 36).
Din certificatul de deces rezultă că a decedat la 28.02.1984, actul fiind emis de statul SUA și apostilat (filele 152-156).
a renunțat expres la moștenire în ceea ce privește imobilul în litigiu în favoarea cumnatei sale (fila 52-54).
Din certificatul de moștenitor nr.64/14.05.2003 eliberat de BNP Asociați rezultă că de pe urma defunctului, decedat la data de 28.02.1984, a rămas ca unic moștenitor (fila 55)
Din declarația depusă sub jurământ de către, dată în Statul Dinstrictul în fața notarului apostilată și tradusă la BNP Asociații și (fila 244) rezultă că în perioada când întreaga familie a locuit în România, a locuit și declaratul, că această familie a deținut în proprietate locuința situată la adresa- fiind cumpărată de și, iar de-a lungul timpului numele au fost scrise greșit în diverse acte astfel, A, și sunt modalități diferite în care numele fost scris. La fel, sunt modalități diferite în care numele a fost scris de-a lungul anilor.
O declarație similară este dată de către (fila 255).
Din declarația sub jurământ dată de către și în fața unui notar din, apostilată, și legalizată sub nr.3166/06.03.2003 rezultă că de pe urma defuncților și singurii moștenitori rămași sunt și (filele34-35).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că este îndeplinită și cea a doua condiție, contestatoarea a făcut dovada că este moștenitor al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
Tribunalul a reținut că între dimensiunile terenului rezultând din actul de vânzare-cumpărare și cele din diverse evidențe, în timp rezultă diferențe.
Tribunalul a avut în vedere dimensiunea rezultată în urma efectuării expertizei tehnice, ca fiind singura măsurătoare efectuată cu mijloace de tehnică performante, deci reală.
Din situația de fapt reținută, rezultă fără putință de tăgadă că imobilul(teren și construcție) a cărui restituire s-a solicitat prin notificare face parte din categoria imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului, conform art. I alin. I din lege, iar contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, având calitatea de moștenitor al foștilor proprietari, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. I alin. I coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, "de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură".
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta Primăria Municipiului B să emită dispoziție de restituire în natură, în favoarea reclamanților a imobilului teren în suprafață de 127,62. și construcție în suprafață de 92,99. situat în B, sector 6,-.
Tribunalul a apreciat că ambele capete de cerere din cererea precizatoare au aceeași finalitate juridică, respectiv dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, iar potrivit dispozițiilor art. 25 alin.4 și 6 din Legea nr.10/2001, republicată, dispoziția valorează titlu de proprietate și este executorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel MUNICIPIUL B prin Primarul General, solicitând admiterea, schimbarea sentinței civile apelate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să emită dispoziție motivată, întrucât potrivit art.23 alin.1 și 2
Potrivit art.23 a1.1 si 2 "În termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conf.art.22, unitatea destinatoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulate ". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
În alta ordine de idei, conf.art.22 din Lg.10/2001, rezulta că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte" respectiv înscrisuri prin care înțelegem orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional: sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invoca și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare.
Mai mult, în art.22 din Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 se prevede ca" Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ". pot fi depuse pana la data soluționării notificării.
Imobilul situat în B,-, sector Iat recut în proprietatea statului cu titlu potrivit Decretului nr.92/1950, poziția 2529, de la fostul proprietar, astfel cum rezultă din adresa nr.4657/07.04.2003 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1.
Decretul sus-menționat a fost un act normativ special, ce făcea parte din regimul legal existent în țară la vremea respectivă, iar aprecierile instanței în sensul că Decretul 92/1950 ar contraveni dispozițiilor Constituției din 1948 sunt greșite, întrucât acesta prevedea că dreptul de proprietate este ocrotit de lege, deci dispozițiile constituționale făceau trimitere la legile ordinare existente în vigoare la acea vreme.
În aceste condiții, chiar dacă se face referire la dispozițiile prevăzute la art.480 Cod civil, precum și la Declarația Universală a Drepturilor Omului, trebuie avut în vedere faptul că decretul sus-menționat și-a produs efecte juridice depline la momentul edictării sale și pe cale de consecință imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, legal constituit.
Potrivit art.645 Cod civil, proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au propus și nu s-au administrat alte probe în apel.
Examinând sentința apelată și probele administrate în cauză în raport de apelul declarat și de prevederile legale incidente, Curtea constată că apelul formulat de apelantul-pârât este nefondat.
Curtea reține astfel că nu pot fi primite criticile apelantului privind substituirea instanțelor judecătorești în atribuțiile unității administrative, având în vedere dispozițiile art. 21-22 și art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art.21 alin. 1 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată "imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
În acest sens, prin art. 22 alin. 1 din aceeași lege se prevede că "persoana îndreptățită va notifica. persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului", iar prin dispozițiile art.26 alin. 3 din legea menționată s-a precizat că "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată, de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului.".
Or, în condițiile reglementării controlului de legalitate a actului administrativ menționat la instanțele judecătorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție, instanța poate să dispună ea însăși, în cadrul acestui control, restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
În același timp și pentru considerente de identitate de rațiune, în cazul când unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și art. 26 din Legea nr.10/2001, cazul în speță, de a se pronunța asupra cererii de restituire, se impune, de asemenea, ca instanța investită să soluționeze fondul și să constate temeinicia sau nu a cererii de restituire în natură, cu judecata căreia a fost sesizată.
Cu privire la interpretarea acestor texte legale aplicabile în speță, Curtea constată totodată că prin Decizia nr. XX/2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii, de Inalta C de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie conform art. 329.proc.civ. s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată impotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natura a imobilelor preluate abuziv, ci și actiunea persoanei indreptațite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea părții interesate.
S-a statuat că într-un astfel de caz, lipsa răspunsului entității investite cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului, refuz ce nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră neîndreptățit de a se adresa instanței, ci dimpotrivă, drept consfințit și prin art.21 alin. 2 din Constituția României care prevede că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Această decizie obligatorie a fost avută în vedere și de prima instanță care a reținut în considerentele sentinței apelate, în raport și de decizia menționată, că nu se poate aprecia că depășirea termenulului de 60 de zile ar putea fi sancționată numai cu obligarea la despăgubiri, cum neîntemeiat susține apelanta și prin calea de atac exercitată în cauză, întrucât nu se poate nesocoti caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, lege ce are ca finalitate redobândirea drepturilor recunoscute foștilor proprietari deposedați abuziv în perioada regimului politic comunist, care nu pot fi lăsați să aștepte nelimitat un răspuns din partea unității deținătoare.
Curtea constată totodată că sunt nefondate și criticile apelantului referitoare la faptul că prima instanță nu ar fi reținut că în baza Decretului nr. 92/1950 imobilul situat în B,-, sectorul 1, trecut în proprietatea statului cu titlu, în condițiile în care, conform Codului civil, și legea constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate, decretul de naționalizare necontravenind Constituției din 1948.
Aspectele privind concordanța dintre decretul sus-menționat și Constituția României din 1948, respectiv, tratatele internaționale ratificate de statul român la acel moment puse în discuție prin motivele de apel sunt lipsite de relevanță față de normele speciale cu caracter reparatoriu cuprinse în Legea nr. 10/2001, norme interpretate și aplicate corect de tribunal, ținând seama că legea este incidentă imobilelor preluate abuziv de stat, în sensul prevederilor art. 2 alin.1, prevederi în cadrul cărora sunt enumerate expres categoriile de imobile preluate în acest mod, trecerea acestora în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 fiind calificată de legiuitor astfel ca fiind "abuzivă".
In consecință, Curtea, în baza art. 296.proc.civ. va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.552/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în B,-, --5,.D,.3,.74, sector 1 și cu domiciliul ales la mandatar în B,-, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
5 ex/18.01.2009
------------------------------------------
- Secția a V-a -
Președinte:Mihai Andrei Negoescu GândacJudecători:Mihai Andrei Negoescu Gândac, Ionelia Drăgan
