Speta Legea 10/2001. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.8/
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-,. 44, județul M și de pârâtul Statul Român prin Primăria L, cu sediul în L, B-dul 1 - 2. nr. 26, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1839 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 20 ianuarie 2010.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1839 din 11.11.2008, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Primarul or. L și în consecință a anulat Dispoziția nr. 899/14.09.2006 emisă de Primarul or. L, a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantei suprafața de teren liberă de construcții, delimitată de punctele: 12 N, P, 40, 41, 50, 14, 13 și 12 din anexa nr. 1 raportului de expertiză întocmit de expertul, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, suprafață de teren care face parte din suprafața de teren de 1080 mp, identificată pe nr. top. 480/9/2/1, a obligat pârâtul la plata sumei de 2047,78 lei în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins pretențiile privind acordarea restului suprafeței de teren.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar schimbarea hotărârii atacate și în urma rejudecării să se dispună admiterea în totalitate a cererii principale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului a arătat că hotărârea atacată este rezultatul încălcării unor principii fundamentale ce guvernează procesul civil. În principal, instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin. 5 Codul d e Procedură Civilă, în sensul neîndeplinirii rolului activ conferit de lege, respectiv din cuprinsul întâmpinării formulate de către pârât rezultă că acesta recunoaște că din evidențele pe care le deține rezultă că a fost expropriat de la numiții și soția, fostă, în baza Decretului nr. 357/1960 imobilul teren în suprafață de 1080 mp și construcții (casă de locuit, neevidențiată în CF, cu o cameră de cărămidă arsă și fundație de beton pentru o cameră, bucătărie și antreu), construcție care ulterior a fost demolată. În aceste condiții, motivarea instanței de fond de respingere a petitului privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul construcții, demolat în prezent, pe considerentul că reclamanta nu a produs nici o probă în acest sens nu are susținere legală. În acest context, a fost încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil.
Un alt principiu încălcat de către instanța de fond este principiul neagravării situației în propria cale de atac, non reformatio in peius. Conform Dispoziției nr. 899/2006 emisă de Orașul L prin primar, s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafață de 1080 mp și casă de locuit (demolată în prezent), în conformitate cu Titlul VII din legea nr. 247/2005, cu deducerea valorii actualizate a despăgubirilor primite, întrucât restituirea în natură sau compensarea cu servicii sau bunuri nu este posibilă. Prin sentința atacată, i s-a agravat situația în propria cale de atac, deoarece s-a dispus restituirea în natură a unei părți din terenul în suprafață de 1080 mp iar restul pretențiilor i-au fost respinse.
Este de remarcat contradicția dintre motivarea hotărârii și dispozitivul acesteia, respectiv se face referire în motivare că în speță este aplicabil art. 9 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 (în realitate e vorba de art. 10), invocându-se că legiuitorul dă dreptul la restituirea în natură a terenurilor pe care ulterior preluării abuzive s-au edificat construcții și cu toate acestea se dispune de către instanța de fond restituirea în natură doar a unei părți din teren, respectiv a unei porțiuni liberă de construcții, iar pentru restul terenului instanța de fond omite să îl mai aducă în discuție.
În calitate de persoană îndreptățită conform legii 10/2001, urma ca în virtutea principiului asigurării unei reparații juste pentru privarea de proprietate, în sensul art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să i se restituie în natură imobilul teren, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă să se dea aplicare Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Totodată, instanța de fond nu a dat curs solicitărilor reclamantei-apelante de a se verifica existența sau neexistența suprafeței de 800 mp, teren liber de construcții, precum și asupra solicitării acesteia de a se efectua o expertiză în construcții. Ca atare, consideră că nu s-a cercetat fondul cauzei.
Pârâtul Primarul orașului Lad eclarat apel împotriva aceleiași hotărâri, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului, a arătat că reclamanta a chemat în judecată Statul Român, prin Primarul orașului L, solicitând acestuia din urmă restituirea unui imobil ce nu se află în proprietatea unității administrativ-teritoriale L, ci doar în simpla administrare a acesteia. Dreptul de proprietate este înscris în toate extrasele CF pe Statul Român. A citat prev. art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 și a arătat că dreptul de administrare poate fi retras numai de autoritatea publică îndrituită, respectiv Statul Român. Imobilul identificat sub nr. top. 480/9/2/1 este un bun de interes public local, fiind amenajată o piață de zi. Luând în considerarea faptul că terenul identificat nu este liber, cum greșit a stabilit raportul de expertiză, pe el aflându-se un obiectiv de interes public local - de zi, precum și dotările tehnico-edilitare aferente construcțiilor învecinate, iar împrejurul său se află spații comerciale, blocuri de locuințe și garaje, fiind singura cale de acces pentru imobilele respective, se impune menținerea acestuia în administrarea or. L și trecerea pe viitor în proprietatea orașului.
Luând în considerare situația de fapt, a invocat lipsa calității procesuale a primarului or. L, acesta reprezentând unitatea administrativ-teritorială L și nu Statul Român, proprietarul de drept al imobilului revendicat, dreptul de administrare nepermițând dispoziția materială a bunului și nici suportarea cheltuielilor de judecată injuste pentru un bun aflat în proprietatea altuia decât orașul
Reclamanta a formulat întâmpinare la apelul pârâtului, solicitând respingerea apelului, pe considerentul că Legea nr. 10/2001 arată clar că pârâtul are calitate procesuală pasivă, legiuitorul folosește sintagma "unitate administrativ-teritorială deținătoare" și nicidecum sintagma de "proprietate" iar în cadrul procedurii necontencioase a apreciat că are calitate să emită dispoziția atacată. de zi nu se află pe terenul ce solicită a -i fi restituit în natură, nici blocuri de locuințe și nici garaje.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, în temeiul efectului devolutiv al apelului conferit de art. 292-294 Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr- în data de 20.10.2006, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Dispoziției Primarului mun. L nr. 899 din 14 septembrie 2006 și obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului situat în mun. L,-, fost, teren în suprafață de 1400 mp și contravaloarea casei sale demolată - înscris în CF nr. 1802 nr. top. 480/9/2/1 sau cel puțin 800 mp teren neconstruit, respectiv liber de construcții.
În motivarea cererii a arătat că dispoziția este netemeinică deoarece se susține că ar fi primit o despăgubire în sumă de 9.615 lei în anul 1960, ceea ce nu corespunde realității, că terenul ar fi ocupat de construcții, care de fapt sunt tip vagon, construite de primărie în anul 2005 și care nu ocupă decât o porțiune mică de teren. Prin dispoziție nu s-a stabilit cuantumul despăgubirilor propuse pentru a se putea calcula valoarea terenului ocupat de construcții.
Prin Dispoziția nr. 899 din 14 septembrie 2006 emisă de Primarul mun. L s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 1080 mp și casă de locuit (demolată în prezent), în conformitate cu prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu deducerea valorii actualizate a despăgubirilor primite, întrucât restituirea în natură sau compensarea cu alte bunuri sau servicii nu este posibilă.
Prima instanță, în considerentele hotărârii atacate, reține o stare de fapt și de drept contradictorie. Astfel, reține că din suprafața de 1080 mp, spațiul liber de construcții este delimitat de punctele 1,2,N,P,40,41,50,14,13 și 12, potrivit raportului de expertiză, ca apoi să arate că suprafața delimitată de 1080 mp urmează să fie restituită în natură, pentru restul suprafeței de până la 1400 mp nefiind probată preluarea de către stat, pentru diferența de suprafață acțiunea va fi respinsă iar pentru petitul privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul demolat nu a produs nici o probă, rezumându-se la a-l aprecia în cuprinsul acțiunii, ca atare și acest petit va fi respins. Contrar acestor considerente, în dispozitivul sentinței atacate se anulează dispoziția emisă de primar și se obligă pârâtul să restituie în natură reclamantei suprafața liberă de construcții, delimitată de punctele arătate mai sus, suprafață de teren care face parte din suprafața de 1080 mp, respingând pretențiile privind acordarea restului suprafeței de teren, deși în considerente arătase că se va restitui întreaga suprafață de teren de 1080 mp. În acest sens citase și prev. art. 9 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 "se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate".
De asemenea, în dispozitiv prima instanță nu se mai pronunță asupra petitului privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul-construcții demolat, deși în considerente motivase respingerea acestui petit.
Pronunțând o astfel de soluție, prima instanță a omis să cerceteze întreg fondul cauzei deduse judecății. Cu toate că a anulat dispoziția atacată fără a arăta ce motiv de nulitate a reținut pentru pronunțarea unei astfel de soluții, a înrăutățit situația reclamantei în propria contestație. Aceasta deoarece a dispus restituirea în natură a unei porțiuni de teren din suprafața de 1080 mp, fără a arăta întinderea acestei suprafețe și fără a dispune acordarea de despăgubiri pentru suprafața ocupată de construcții și care nu se poate restitui în natură. Mai mult, deși pârâtul reținuse prin dispoziția atacată și anulată de către instanță îndreptățirea reclamantei la acordarea de despăgubiri pentru imobilul-construcții demolat, instanța respinge acest petit pe motivul că reclamanta nu a produs nici o probă. În virtutea rolului activ, instanța era obligată să pună în discuția părților și să administreze toate probele pe care le consideră necesare pronunțării unei soluții temeinice și legale - art. 129 alin. 5 Codul d e Procedură Civilă.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia că prima instanță a stabilit o greșită stare de fapt și nu a aplicat corect prevederile legale, necercetând fondul cauzei. Ca atare, în baza art. 297 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va admite apelurile declarate de către părți, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Mureș.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va clarifica întinderea suprafeței de teren liberă de construcții și care se poate restitui în natură reclamantei, valoarea terenului în litigiu pentru a se putea stabili valoarea despăgubirilor care s-ar cuveni reclamantei pentru diferența de teren ocupată de construcții, va stabili dacă în speță sunt sau nu aplicabile dispozițiile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, cum s-a reținut cu ocazia primei judecăți și de asemenea va stabili în ce măsură sunt aplicabile prev. Titlului VII din legea nr. 247/2005 în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate sau în ce măsură instanța este ținută să stabilească valoarea acestor despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-/44, județul M, și pârâtul Primarul orașului L, împotriva sentinței civile nr. 1839 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Mureș.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:-4.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
