Speta Legea 10/2001. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.7/
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții, domiciliată în M C, P-ța -, nr.10/A,.19, județul H și, domiciliată în Târgu M,-,.11, județul M, ambele prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 434 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1252/2005.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 20 ianuarie 2010.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr- reclamantele și, în calitate de moștenitoare ale defuncților și HG au chemat în judecată pârâții Consiliul Local M C și C solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 1760/1995, pronunțata în dosar nr. 642/1995 al Judecătoriei Miercurea Ciuc prin care s-a hotărât dreptul de administrare și folosința asupra suprafeței de teren de 21865.7 mp, identificată cu schița topometrica din dosar, să se recunoască dreptul de proprietate al moștenitorilor testamentari asupra terenului intravilan de 8108 mp plus 1518 mp, identificați prin - urile depuse de AMC în dosarul nr. 642/1995. Reclamantele au mai solicitat obligarea paraților la plata despăgubirilor materiale și morale produse urmare a ocupării abuzive a terenului intravilan cu proprietari persoane fizice, executarea de construcții pe terenul ocupat, în perioada 1958 - 1989, cu încălcarea prevederilor legale prevăzute de Decretul nr. 144/1958, art.2 și art. 8, 11, 18 din Capitolul II. Reclamantele au apreciat despăgubirile la suma de 1.500.000.000 lei vechi, estimată la valoarea terenului din 1990, reactualizată cu indicele prețurilor de consum și lipsa de folosință a dreptului de proprietate pentru perioada 1958-2005.
Prin sentința civila nr. 434/3.03.2009 Tribunalul Harghitaa respins acțiunea civilă formulată de reclamantele și prin mandatar în contradictoriu cu parata A, ca neîntemeiata; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului M C, invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantelor față de aceasta ca fiind introdusă de o persoana fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Primăria municipiului M - C, a invocat, prin întâmpinare, lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că nu este deținătorul imobilului revendicat de reclamante, în prezent în acest imobil aflându-se sediul C care este societate integral privatizată, în baza contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 4190 din 27.07.1995, încheiat cu FPS B precum și în baza actului adițional la contractul de vânzare cumpărare nr. 410/1995 încheiat la data de 15.03.1996, prin care a fost cumpărat întregul pachet de acțiuni ce constituiau proprietatea statului. Instanța de fond, văzând că pârâta Primăria municipiului M - C nu este deținătorul imobilului revendicat, acesta aflându-se în prezent în proprietatea A, a constatat că numai această din urmă pârâtă are calitate procesuală, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria M
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reținut ca reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 1760/1995, pronunțată în dosarul nr. 642/1995 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului M C și în consecința s-a constatat dreptul de administrare și folosință a reclamantei asupra terenului în suprafața de 21865,7 mp, pe care se află amplasat sediul său central, identificat cu schița topometrică din dosar. Prin această hotărâre instanța a reținut că acest teren se află efectiv în folosința și administrarea reclamantei și că de fapt se solicită recunoașterea faptului folosinței lui efective, astfel s-a apreciat ca fiind admisibilă cererea reclamantei. Această hotărâre s-a pronunțat cu aplicarea dispozițiilor nr.HG 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, s-a eliberat pe seama pârâtei A, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -, nr. 0493 din 21.12.1995.
Imobilul în litigiu asupra căruia reclamantele solicită a se constata dreptul de proprietate pe seama lor, în calitate de moștenitoare ale defunctei, care la rândul ei a fost moștenitoarea defunctei, decedată la data de 15.12.1974, este terenul intravilan de 8108 mp plus 1518 mp identificat prin cărțile funciare depuse de A în dosarul nr. 642/1995 al Judecătoriei Miercurea Ciuc. Potrivit extraselor F aflate în dosarul de fond, imobilele intravilane au fost preluate de Statul Român prin expropriere și naționalizare, fiind transmise în administrarea întreprinderii de și Panificație, antecesoarea lui AMC. Prin hotărârea judecătoreasca a cărei nulitate o invoca reclamantele - sentința civilă nr. 1760/1995 - s-a constatat dreptul de administrare și folosință al paratei A asupra suprafeței de 21865 mp. Această hotărâre fiind în puterea lucrului judecat nu poate fi desființată decât în urma exercitării în termen legal a căilor de atac.
S-a mai reținut că pârâta fiind privatizată în anul 1995, posedă un certificat de atestare a dreptului de proprietate, emis în condițiile nr.HG 834/1991, certificat care a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice. Această problemă s-a dezlegat în mod irevocabil și prin decizia nr. 5615 din 08.10.2008, pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, stabilindu-se totodată că, deoarece titlul de care dispune societatea pârâtă nu a fost anulat, în cauză operează principiul accesiunii imobiliare artificiale reglementată de art. 492-494 Cod civil, cu privire la construcțiile existente pe terenul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, apel reclamantele solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie modificată hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii, constatării nulității absolute a sentinței civile nr. 1760/1995, recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantelor asupra terenului intravilan de 8108 mp plus 1518 identificat prin - urile depuse de pârâta. A în dosarul nr. 642/1995 și obligarea pârâților la despăgubirilor materiale și morale în cuantum de 1.500.000 ROL.
In motivarea apelului reclamantele au arătat, în esența, că dreptul de administrare recunoscut pârâtei în dosarul nr. 642/1995 încalcă dreptul de proprietate al reclamantelor care nu au fost citate în proces, în calitate de moștenitori testamentari ai proprietarilor tabulari. In cadrul cestui dosar reprezentantul Primăriei M C nu a adus la cunoștința completului de judecată faptul că moștenitorii testamentari și-au revendicat drepturile asupra imobilului situat în H, nr.46, ignorându-se și înscrisurile existente la dosar din care rezulta că proprietarii sunt antecesorii reclamantelor de la care Statul a preluat imobilul.
In dosarul nr. 642/1995 hotărârea s-a bazat pe afirmațiile fără acoperire juridică ale C, reclamantele inserând o serie de afirmații ale acestei pârâte din cadrul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei nulitate se cere a fi constatată.
S-a mai arătat ca deși completul de judecata avea dovada reala a proprietății lui și soția și că A nu deține acte doveditoare de administrare pentru suprafața de 21865,7 mp, a ignorat toate dovezile, încălcându-se astfel dreptul de proprietate particulară și al domeniului public, atribuind Aos uprafață mult mai mare de teren deși erau dovedite numai 3060 mp.
S-a mai arătat că nici în drept sentința nr. 1760/1995 nu a fost motivată corect, ncălcându-se prevederile Legii nr. 15/1990, nr. 18/1991, ale nr.HG 834/1991.
Examinând sentința atacata în baza motivelor invocate și ținând seama de caracterul devolutiv al apelului, Curtea de Apel retine următoarele:
Dintr-un început trebuie să precizăm că o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă are putere de lucru judecat ceea ce înseamnă, potrivit doctrinei, o calitate a hotărârii judecătorești care nu poate fi reformată sau retractată.
După ce hotărârea rămâne irevocabilă ea intră în sfera actelor de autoritate publica. Verificarea legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești și remedierea eventualelor erori ale acesteia se face exclusiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de Codul d e procedura civilă.
În lipsa exercitării acestor căi de atac ori după exercitarea lor, hotărârea judecătorească dobândește putere de lucru judecat nemaiputând fi reformată.
În consecința, legalitatea sentinței civile nr. 1760/1995 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc putea fi pusă în discuție în mod exclusiv urmare a declarării căilor de atac prevăzute de lege. A repune în discuție legalitatea acestei hotărâri ar însemna a încălca puterea lucrului judecat, aspect reținut în mod corect de prima instanță.
În consecință, aspectele invocate de reclamante în apel legate de actele și lucrările dosarului nr. 642/1995, nu mai pot fi analizate în cauza ce face obiectul prezentei judecați.
În situația în care hotărârea pronunțată în acest dosar s-a bazat pe afirmații i înscrisuri false, reclamantele puteau să urmeze calea unei plângeri penale urmate de exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărâri.
In lipsa constatării unor eventuale falsuri, instanța nu se mai poate pronunța asupra aspectelor ce au făcut obiectul dosarului nr.642/1995 și în consecință nu poate constata nulitatea absolută a unei hotărâri judecătorești, respectiv a sentinței civile nr. 1760/1995. Nu are relevanță asupra acestor aspecte faptul că reclamantele nu au fost părți în cadrul dosarului nr. 642/1995, reclamantele având deschise alte căi legale pentru a solicita recunoașterea și apărarea dreptului lor de proprietate. Reclamantele puteau ataca actele întocmite în cadrul procesului de privatizare, bineînțeles cu respectarea termenelor prevăzute de lege.
În consecință vom reține că pârâta are un drept de administrare și folosință asupra unei suprafețe de 21.865,7 mp teren, reclamantele invocând în susținerea acțiunii prin care solicită recunoașterea dreptului lor de proprietate prevederile Legii nr. 10/2001.
Or, întemeiat pe dispozițiile acestei legi speciale, reclamantele au solicitat, în cadrul dosarului nr. 1621/2003 al Tribunalului Harghita, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Județean H, Consiliul Local al municipiului M C, A și Com L, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că imobilele din M C au fost preluate de Stat fără titlu și că actele încheiate în favoarea celor două societăți comerciale în cadrul procesului de privatizare sunt lovite de nulitate absolută. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată, recursul aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Într-adevăr, susținând o preluare abuzivă respectiv acordarea de măsuri reparatorii, reclamantele puteau invoca aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, însă aceste prevederi nu pot fi invocate în susținerea caracterului nelegal al unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
În consecință, în mod corect, față de cadrul procesual stabilit de reclamante prin cererea de chemare în judecată, Tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea să respingă apelul declarat de reclamante prin mandatarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de, domiciliată în M C, P-ța -, nr.10/A,.19, județul H și, domiciliată în Târgu M,-,.11, județul M, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 434/3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
6 exp./23.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
