Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, domiciliat în,-/A, județul M, domiciliat în Reghin, P-ța M, nr. 20, județul M, M prin mandatar, cu domiciliul ales șa av. din Reghin,-, județul M și prin mandatar cu domiciliul ales la av., din Reghin,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 152 din 11 iunie 2009, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 20 ianuarie 2010.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș în dosar nr. 1722/2007 reclamanții -, -, și au chemat în judecată pe pârâții, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâților să respecte dreptul de proprietate asupra apartamentelor 1 si 6 situate în Tg M,-, înscrise în F nr.800 /II, sub nr.to.4744/1/2/2/1; 4683/1/1 și 4684/a/2/1/1/2/1/1/1/2/1/1/1/a dobândite de antecesori prin cumpărare;
- evacuarea pârâților din apartamentele mai sus arătate;
- obligarea pârâților la despăgubiri constând în prejudiciul suferit ca urmare a nefolosirii spațiului începând cu data introducerii acțiunii până la evacuarea imobilului;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
Prin completarea la acțiune, reclamanții au solicitat restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii înscrierii făcute în favoarea pârâților în F nr.800/II Târgu M, transcrisa în F nr.92148/N Târgu M și întabularea dreptului de proprietate pe numele antecesorilor și.
Prin sentința civila nr. 1146/12.09.2007 tribunalul Mureșa dispus declinarea competentei de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.
Prin sentința civila nr.4990/9.10.2008 Judecătoria Târgu Mureșa admis excepția nesemnării cererii de chemare în judecată și a anulat cererea formulată de reclamantul ca nesemnată și a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecata. Instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată de -, -, și; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților -, -, și prin mandatar formulată de pârâți; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamanților menționați formulată de pârâți; a respins excepția autorității de lucru judecat formulată de pârâți și ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a judecății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de ieșire din indiviziune ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Târgu Mureș.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în privința excepției netimbrării incidenta art.133 Cod procedură civilă, raportat la art.112 Cod procedură civilă.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și cea a lipsei de interes a acestora au fost respinse reținându-se că aceștia justifică atât drept cat și interes în condițiile în care sunt moștenitorii legali ai defuncților proprietari tabulari și dovedesc un interes material patrimonial legitim în promovarea acțiunii.
Instanța a respins ca inadmisibila acțiunea în revendicare dată fiind inexistenta unanimității coproprietarilor în exercitarea acțiunii în revendicare a bunului indiviz.
In cauză instanța de fond a reținut, în esență, că nu se poate înfrânge voința unui coproprietar tabular identificat care în mod neechivoc, prin multiplele cereri formulate s-a exprimat în sensul neînsușirii cererii de chemare în judecată, a recunoașterii dreptului de proprietate al pârâților și a respingerii cererii introductive. Reclamantul, coproprietar alături de ceilalți reclamanți nu poate fi constrâns contra voinței sale care trebuie sa fie și să rămână liber consimțită la promovarea acțiunii în justiție sau la efectuarea unui act procedural.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții -, -, și.
Prin decizia civila nr.152/11.06.2009 tribunalul Mureșa respins apelul, obligând reclamanții la plata către intimata a sumei de 2000 lei cheltuielii de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut, în esență, că în mod legal și temeinic acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă atâta timp cât reclamanții au doar cote-părți din dreptul de proprietate asupra bunului revendicat iar care alături de reclamanți este coproprietar nu și-a însușit acțiunea acestora a recunoscut dreptul de proprietate al pârâților și a cerut respingerea acțiunii reclamanților.
Cauza Lupaș contra României nu poate fi reținută dat fiind că în această cauza Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat în această speță că regula unanimității a împiedicat accesul liber la justiție ținând cont de circumstanțele deosebite ale spetei, în special de data naționalizării și de dificultățile care decurg din această împrejurare pentru a identifica moștenitorii unui fost coproprietar. În prezenta speță circumstanțele sunt diferite, toți moștenitorii sunt identificați, iar regula unanimității nu impune reclamanților o sarcină disproporționata care să-i priveze de orice posibilitate clară și concretă că tribunalele să decidă asupra cererilor lor de restituire a imobilului în litigiu. Reclamanții au posibilitatea de a-l chema în judecată pe coproprietarul pentru partaj, iar în ipoteza în care li se vor atribui apartamentele în litigiu vor putea să promoveze o acțiune în revendicare în contradictoriu cu pârâții comparatori ai apartamentelor.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recurs reclamanții -, -, și, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, reclamanții au invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, arătând următoarele:
Apelanții reclamanți sunt coproprietari ai apartamentelor 6 și 1 situate în Târgu M,-, în baza deciziei nr. 64/A/2000 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și dețin cota de 711/768 parte din cele două imobile, iar coproprietarul deține doar 57/768 parte din imobilul în litigiu. Prin aplicarea regulii unanimității, instanța de fond a încălcat principiul liberului acces la justiție, îngrădindu-le dreptul de a-și apăra dreptul de proprietate asupra cotelor părți pe care le dețin.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea pronunțată în cauza Lupaș contra României - încălcându-se paragrafele 15 și 20.
S-a mai arătat că acordul tuturor coproprietarilor nu era necesar deoarece dacă acțiunea în revendicare s-a finalizat cu reîntoarcerea bunului în proprietate, această situație ar fi în avantajul tuturor, inclusiv al lui.
Nu s-a reținut de către instanțele de fond și de apel că este de rea-credință, întrucât în cauza înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș având ca obiect ieșire din indiviziune, a solicitat să i se atribuie cota sa parte din apartamentele 1 și 6 iar prin cererea înregistrată sub nr. 3873/2002, a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a pârâților din prezenta cauză.
S-a mai arătat că ieșirea din indiviziune a reclamanților, nu se poate realiza întrucât în cartea funciară sunt înscriși ca proprietari ai celor două apartamente din litigiu pârâții. Prin sentința civilă nr. 1457/2008 instanța - Judecătoria Târgu Mureșs -a pronunțat în acest sens.
Au arătat recurenții că aceste argumente au fost aduse și în fața instanței de apel, aceasta nefăcând nicio referire în ceea ce le privește.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenții au arătat că instanța de fond și de apel au reținut în mod greșit că în cauză nu este aplicabilă hotărârea CEDO pronunțată în cauza Lupaș și alții împotriva României.
Nu se poate reține ca inadmisibilă acțiunea în revendicare promovată de o parte din moștenitorii coproprietarilor celor două apartamente în litigiu, întrucât nu se încalcă o dispoziție legală imperativă, ci un principiu care poate avea și excepții. S-a invocat în acest sens și hotărârea din 29.09.2000 a Curții Supreme de Justiție.
La data de 11.01.2010, a înregistrat la dosarul de recurs cerere de intervenție în nume propriu. Prin această cerere, intervenientul a arătat că în baza certificatului de moștenitor existent la dosarul nr. 55/2002, are aceleași drepturi ca și ceilalți reclamanți, după proprietarii tabulari și. A arătat, că nu a renunțat la moștenire și că în cauză ar fi aplicabilă Legea nr. 1/2009 care acordă despăgubiri pentru apartamentele ce au fost vândute. Intervenientul a arătat că solicită ca, la acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 1/2009 să i se recunoască aceleași drepturi ca pentru ceilalți descendenți ai lui și, conform certificatului de moștenitor nr. 55/2002, în cotele precizate de acesta.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, arătând că este cumpărător de bună credință. Aceleași concluzii de respingere a recursului au fost formulate și prin întâmpinarea formulată de pârâții,.
În ședința publică din data de 14.01.2010, în temeiul dispozițiilor art.50 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constatat că, dat fiind că cererea de intervenție în interes propriu se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor, a invocat excepția inadmisibilității acestei cereri, aceasta urmând a fi formulată în cadrul unei acțiuni separate.
Examinând decizia atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Chemate să se pronunțe asupra cererii având ca obiect revendicarea proprietății apartamentelor nr. 1 și 6 situate în Târgu M,-, instanțele de fond și apel au considerat inadmisibilitatea unei astfel de acțiuni motivat de inexistența acordului tuturor coproprietarilor în exercitarea acestei acțiuni.
Astfel, prin decizia nr. 64/A/2000 a Curții de Apel Târgu Mureșs -a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea lui și, asupra imobilului situat în Târgu M,-, înscris în nr. 3236 Târgu M, nr. top 4744/1/2/2/1; 4683/1/1 și 4684/a/2/1/1/2/1/1/1/2/1/1/1.
Urmare a decesului celor doi proprietari tabulari, conform certificatului de moștenitor de calitate nr. 55/2002, moștenitorii acestora sunt:, -, -, și.
Acțiunea în revendicare ce face obiectul prezentului dosar a fost promovată de moștenitorii mai sus menționați, mai puțin de, motiv pentru care instanțele au constatat inadmisibilitatea acțiunii întemeiat pe inexistența regulii unanimității.
În actualul stadiu al doctrinei și jurisprudenței, actele juridice care se încheie în privința unui bun comun sunt guvernate de regula unanimității. Acțiunea în revendicare este un act de dispoziție care, potrivit regulii mai sus arătate, ar necesita acordul tuturor coproprietarilor pentru exercitarea ei. Această regulă urmărește, ca finalitate protejarea drepturilor și intereselor legitime ale tuturor coproprietarilor iar aplicarea sa este menită să prevină o posibilă încălcare a drepturilor și intereselor celor ce nu au participat la promovarea unei astfel de acțiuni.
În situația în care acțiunea în revendicare privind bunul aflat în coproprietate este îndreptată împotriva unui terț se impun a fi făcute însă anumite precizări:
Prin Hotărârea din 14.12.2006 în cauza Lupaș și alții împotriva României, Curtea Europeană a drepturilor Omului a reamintit că art. 6 par. 1 din Convenție garantează fiecăruia dreptul ca o instanță să ia act de orice contestație legată de drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. În această speță, Curtea a observat că nu există nicio îndoială că acțiunile reclamanților cădeau sub incidența art. 6 din Convenție pentru că urmăreau obținerea terenurilor ce au aparținut antecesorilor lor. Instanțele române, respectând regula unanimității, au respins acțiunea în revendicare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în această cauză că regula unanimității nu numai că i-a împiedicat pe reclamanți să obțină examinarea temeiniciei acțiunii lor de către instanțe, dar și că, ținând cont de circumstanțele speciale ale cauzei, în special de data naționalizării, de dificultățile în identificarea tuturor moștenitorilor precum și de refuzul moștenitorului unuia dintre proprietari de a se alătura acțiunii în revendicare, ci ea reprezintă un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare de revendicarea bunurilor indivize. Curtea, reamintind că orice prevedere a Convenției sau a protocoalelor sale trebuie interpretate astfel încât să garanteze drepturi concrete și efective, iar nu teoretice sau iluzorii, nu a acceptat argumentul conform căruia respingerea acțiunii reclamanților nu reprezintă decât o limitare temporară a dreptului lor la acces la o instanță. Curtea a mai apreciat că aplicarea strictă a regulii unanimității le-a impus reclamanților o sarcină disproporțională ce i-a privat de orice posibilitate clară și concretă de a obține examinarea de către instanțe a cererilor lor de restituire a terenurilor în litigiu, aduce atingere substanței însuși a dreptului la acces la o instanță.
În cauză, reclamanții au invocat considerentele hotărârii menționate, instanțele de fond și de apel considerând că circumstanțele prezentei cauze sunt diferite de cele ale cauzei Lupaș.
Această susținere este greșită.
Astfel, instanțele de fond și de apel erau chemate să verifice dacă, raportat la circumstanțele cauzei, regula unanimității construită de jurisprudență și doctrină, urmărește un scop legitim iar limitarea accesului reclamanților la o instanță este proporțională cu acest scop.
În cauza Lupaș, Curtea a considerat că regula unanimității este într-adevăr clară, accesibilă și aplicarea ei este previzibilă, urmărind un scop legitim respectiv protejarea drepturilor tuturor moștenitorilor foștilor proprietari tabulari.
Aceste concluzii pot fi reținute și în speța dedusă judecății noastre.
În ceea ce privește faptul dacă atunci când s-a cerut obținerea acordului tuturor moștenitorilor foștilor proprietari, instanțele le-au impus reclamanților o sarcină disproporționată care rupe echilibrul dintre, pe de o parte, preocuparea legitimă de a proteja drepturile tuturor moștenitorilor și pe de altă parte, drepturile reclamanților de acces la o instanță, pentru a-și revendica cotele - părți din bunul indiviz.
În cauza noastră trebuie arătat că: instanțele au respins acțiunea motivat de faptul că - coproprietar împreună cu ceilalți reclamanți nu este de acord cu admiterea acțiunii. Văzând considerentele instanței europene, instanțele române erau chemare să analizeze două aspecte: dacă admiterea acțiunii în revendicare formulată de o parte dintre coproprietari aduce vreo atingere dreptului lui și dacă reclamanții au deschisă calea unei alte acțiuni pentru apărarea cotelor lor de proprietate. Aceste aspecte erau esențiale pentru a se putea determina în ce măsură prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale art. 21 din Constituția României sunt respectate. Astfel, asupra primului din cele două aspecte arătate, reținem că, dată fiind poziția lui exprimată prin precizările scrise depuse pe întreg parcursul procesului, acesta susține că nu are vreun drept asupra celor două apartamente revendicate, că acestea aparțin pârâților, cumpărători de bună credință ( fila 30 fond, 43 fond, 23 dosar apel, 24 dosar recurs).
Mai mult, a dorit să fie parte în proces,formulând chiar cereri de intervenție în interes propriu în apel și recurs, prin care a susținut de fapt că nu renunță la calitatea sa de moștenitor, considerând doar că ar fi îndreptățit la despăgubiri pentru cele două apartamente, acestea fiind achiziționate de pârâți.
În consecință, acțiunea în revendicare promovată de reclamanți nu afectează în niciun fel interesele lui. Admiterea unei astfel de acțiuni nu are decât consecința apărării inclusiv a cotei părți din dreptul de proprietate a lui, drept la care acesta se consideră de pe altă parte, în cadrul altui dosar, îndreptățit. Astfel, în cadrul dosarului nr- având ca obiect ieșire din indiviziune, chiar invocă un drept asupra cotelor părți din cele două apartamente.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect arătat, reținem că în dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra apartamentelor nr. 1 și 6 înscrise în nr. 92148/N Târgu M, obiect al revendicării, s-a pronunțat sentința civilă nr. 1457/10.03.2008 prin care s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală. S- reținut că nu se poate dispune ieșirea din indiviziune asupra acestor imobile asupra cărora, potrivit înscrierilor din cartea funciară, sunt proprietari alte persoane - pârâții din prezenta cauză. Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost suspendat în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Este evident că, la acest moment și datorită invocării regulii unanimității, reclamanții nu-și mai pot apăra în niciun fel cotele din dreptul de proprietate. Numai, prin solicitarea de a fi recunoscute și apărate în cadrul unei acțiuni în revendicare, vor putea ulterior să solicite și ieșirea din indiviziune.
De asemenea, susținerea instanței de apel potrivit căreia reclamanții ar trebui să promoveze mai întâi o acțiune de ieșire din indiviziune și apoi pe cea în revendicare, nu poate fi primită, deoarece nimic nu poate obliga coindivizarii să pună capăt acestei stări. În cauză, reclamanții nici nu au ce să supună partajului atâta timp cât proprietarii tabulari sunt alte persoane. Este evident că este în interesul tuturor coproprietari promovarea unei acțiuni în urma căreia să li se recunoască dreptul de proprietate.
În consecință, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și de aspectele reținute, a nu primi acțiunea în revendicare a unor coproprietari, motivat de faptul că unul dintre acesta nu vrea să se alăture reclamanților, înseamnă o încălcare a art. 6 din Convenție dar și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, iar admiterea excepției inadmisibilității echivalează cu sancțiune aplicată reclamanților pentru un act obiectiv, exterior voinței lor.
Pentru considerentele reținute, urmează ca instanța de recurs să facă aplicarea prevederilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, și să caseze atât sentința civilă nr. 4990/09.10.2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș cât și decizia civilă nr. 152/11.06.2009, pronunțată de tribunalul Mureș și să trimită cauza spre rejudecarea acțiunii în fond, Judecătoriei Târgu Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliat în,-/A, județul M, domiciliat în Reghin, P-ța M, nr. 20, județul M, și, prin mandatar, cu domiciliul ales la av., din Reghin,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 152 din 11 iunie 2009, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr. 4990/9.10.2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, în dosarul nr- și decizia civilă nr. 152/11.06.2008, pronunțată de tribunalul Mureș și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Târgu Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnordd.
12 exp./03.03.2010
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
