Speta Legea 10/2001. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (135/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.97
Ședința publică de la 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - contestatoare, împotriva sentinței civile nr.1569/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obiectul pricinii - contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - contestatoare, personal și asistată de apărător G, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat " "(pe care o depune), intimatul reprezentat de consilier juridic, în baza delegației pe care o depune.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei - contestatoare solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea, în tot, a hotărârii apelate, reținând următoarele considerente:
Obiectul cauzei este imobilul - teren situat în B,-, sector 3.
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, a solicitat emiterea unei dispoziții prin care să se dispună restituirea, în natură sau în echivalent, a terenului în suprafață de 319 mp.
Contestatoarea nu a primit despăgubiri în urma demolării construcției, astfel cum prevedeau dispozițiile art.30 din Legea nr.58/1974.
Consideră abuzivă și neconstituțională măsura exproprierii terenului de către stat.
Consilierul juridic al intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL solicită respingerea apelului
Având în vedere materialul probator administrat în speță, rezultă, fără putință de tăgadă că, terenul aferent construcției demolate este afectat în totalitate de elementele de sistematizare, în speță, fiind aplicabile dispozițiile art.56 alin.2 din Legea nr.4/1973.
În notificarea formulată, petenta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii privind construcția cât și pentru terenul aferent în suprafață de 319 mp.
Tribunalul Bucureștia avut în vedere la momentul soluționării acțiunii și actul de vânzare - cumpărare nr.10726/09.08.1973, act emis anterior exproprierii, din care rezultă că o parte a imobilului a fost trecut în proprietatea statului, în baza art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, de la vânzătorul.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 08.07.2008, contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimatul Municipiul B reprezentat prin Primarul General contestație împotriva dispoziției nr.10667/29.05.2008 prin care i-a fost respinsă notificarea formulată pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 319 mp. situat în B,-, sector 3 pentru motivul că notificarea nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.1569 din 20.10.2008 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.644/2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și transmisă prin executor judecătoresc - la data de 01.08.2001, reclamantul a solicitat Primăriei Municipiului B retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 319 mp. situat în B,-, sectorul 3, arătând că terenul a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr.58/1974.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10726/09.08.1983 de notariatul, a vândut și și au cumpărat construcția cuprinzând un singur apartament situată în B,-, sectorul 3.
S-a menționat în act că odată cu înstrăinarea construcției, terenul aferent acesteia, în suprafață de 319 mp, urmează regimul juridic al art.30 alin.2 din Legea nr. 58/1974.
Potrivit acestui text normativ, "în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art.56 alin.2 din Legea nr. 4/1973".
Imobilul construcție a fost dobândit doar de reclamantă, în urma divorțului acesteia de soțul său, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.4929/1986 a Judecătoriei Sector 3
Potrivit adresei nr.3718/2006 emisă de Primăria Municipiului B (fila 15), construcția situată în B,-, sectorul 3 trecută în proprietatea statului prin expropriere de la aceeași persoană, în baza Decretului nr.98/2006, în decretul anexă la poziția nr.196 figurând reclamanta cu suprafață expropriată de 268 mp. teren și construcția în suprafață de136,8 mp.
Din adresa nr.2746/2001 a Primăriei Sector 3 B rezultă însă că la data de 13.02.1989 imobilul construcție a fost demolat, aspect ce rezultă și din nota de reconstrucție întocmită de Primăria Municipiului B - Serviciu cadastru Imobiliar, din care rezultă că terenul aferent fostei construcții este afectat în totalitate de elemente de sistematizare.
Se impune a menționa, în primul rând, că notificarea formulată de reclamant cuprinde în mod exclusiv solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 319 mp. care a trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974 Tribunalul a constatat astfel că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din anul 1983, terenul în suprafață de 319 mp. a intrat în proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974, reclamanta justificând la data preluării bunului în vederea demolării doar un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului aferent.
În ceea ce privește calificarea de către reclamantă a preluării terenului ca fiind abuzivă, tribunalul a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art.2 din Legea nr.10/2001, invocate în cerere, întrucât bunul în discuție este exclus din domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001, în temeiul art.8 din același act normativ.
Aceasta întrucât textul citat prevede că nu intră sub incidența legii terenul al cărui regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991, republicată, iar art.36 alin.3 din acest act normativ prevede că "Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor, dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor".
Pe de altă parte, chiar reținând aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 acestei suprafețe de teren, tribunalul a reținut că nu poate face obiectul despăgubirii în condițiile în care reclamanta nu a avut niciodată în patrimoniu bunul în cauză, la data încheierii actului de vânzare-cumpărare terenul trecând din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul statului, astfel că o reparație nu poate privi un bun care nu a fost preluat de la titularul notificării.
De altfel, împrejurarea preluării terenului în temeiul art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974 a fost tratată și în art.1.4 lit.C din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin nr.HG250/2007, potrivit cărora; "Având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 a soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că aceste situații nu cad sub incidența legii.
Cât privește ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietate. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură -".
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar în aplicarea acestor prevedeai, în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Ca urmare, nu se poate aprecia că întinderea dreptului de proprietate al contestatoarei asupra imobilul este cea recunoscută prin decretul de preluare a construcției, atâta timp cât această prezumție legală este răsturnată de existența contractului de vânzare cumpărare nr.10726/09.08.1983 anterior exproprierii, din care rezultă că parte a imobilului a fost trecută în proprietatea statului în baza art.30 alin 2 din Legea nr.58/1974, de la vânzătorul.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea a formulat apel arătând că, instanța nu a făcut aplicarea corectă a legii raportat la probele aflate la dosarul cauzei.
Astfel, se susține în motivarea apelului, instanța remarcă aplicarea Legii nr.18/1991 însă, în speță, aceste dispoziții nu sunt incidente deoarece casa a fost demolată și nu mai există teren aflat în folosință aferent locuinței care să atragă aplicarea Legii nr.18/1991.
Greșit s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.1.4 lit.c din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr.10/2001 deși textul acestui articol dispune măsuri reparatorii în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Conform actelor de la dosar, proprietar al terenului la data preluării era apelanta, fapt ce o îndreptățește pe aceasta la a beneficia de măsurile prevăzute de Legea nr.10/2001.
În sprijinul acestui fapt vine și succesiunea actelor privind terenul, respectiv, înstrăinarea a avut loc la data de 09.08.1983, iar decizia prin care a fost trecut terenul în proprietatea statului este ulterioară cu peste două luni de zile, respectiv, din data de 12.10.1983, rezultând cu certitudine că terenul a fost trecut în proprietatea statului din proprietatea apelantei.
Susținerea că apelanta nu ar fi avut vocație la dobândirea proprietății asupra terenului este nepertinentă, deoarece, pe de o parte, apelanta a cumpărat o locuință edificată pe acest teren, prețul incluzând și terenul, iar dacă nu ar fi fost demolată casa, în prezent, ar fi fost proprietar al terenului.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând cauza, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.295 din Codul d e procedură civilă, având în vedere înscrisurile administrate în cauză, Curtea apreciază că apelul este nefondat.
În mod corect, tribunalul a reținut că notificarea formulată de apelantă a fost corect soluționată de intimat, reținându-se că terenul din litigiu în suprafață de 319 mp. este exclus domeniului de aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001, regimul juridic al acestuia fiind reglementat prin dispozițiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991.
Corect s-a arătat că prin înseși dispozițiile art.1.4 lit.C din nr.HG250/2007, s-a prevăzut că prin Legea nr.18/1991 proprietarii construcției ce a fost demolate au vocația de a obține dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestei construcții dacă la data preluării de către stat terenul se afla în proprietatea deținătorului construcției.
În acest context, tribunalul a interpretat corect și conținutul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10726 din 09.08.1985 prin care se face dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției, terenul în suprafață totală de 319 mp. urmând regimul juridic prevăzut de dispozițiile art.30 din Legea nr.58/1974 cât și incidența în cauză a dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991.
În condițiile prevăzute de dispozițiile art.296 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - contestatoare cu domiciliul în B, str.- - din, nr.3, sector 3 și cu domiciliul ales la cu sediul în B,-, -,.A,.3, sector 3 împotriva sentinței civile nr.1569 din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul cu nr- în contradictoriu cu MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.5/3.03.2009
Secția a IV-a Civ. - -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
