Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1054/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1054/2008-R
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanții domiciliată în O,-, -P,.3, județul B, și -ambii domiciliați în O,-/D, -b 12,.4, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în, nr.102, județul B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 O, județul, împotriva deciziei civile nr.30/A din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr. 353 din 7 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Aleșd, în dosar nr-, având ca obiect:succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții reclamanți, și - toți lipsă, reprezentanta lor, avocat -în baza împuternicirii avocațiale,nedatată,eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimații pârâți și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța seria - nr.22-1-20 din 22.01.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 și chitanța nr.407/19.06.2008, upă care:
Reprezentanta recurenților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință să se dispună retrimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motivele detaliate pe larg în recurs, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentinta civila nr. 353 din 7 mai 2007, Judecatoria Alesda respins acțiunea formulată de reclamantii, și în contradictoriu cu paratii, Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991 și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a constatat că numitii și, în prezent decedați, au fost fii def. și, moștenitorii def. fiind reclamanții, iar pârâta este moștenitoarea def..
Din cuprinsul cărților funciare depuse la dosar instanta de fond a retinut că def. a fost proprietarul unor cote părți din imobilele situate pe numerele topografice 211/2b, 212/2b înscrise în CF 799 Hotar, 211/2a și 212/2a înscrise în CF 125 Hotar, și 1144 înscris în CF 225 Hotar. De asemenea in CF 66 Hotar, asupra imobilelor situate pe nr. top. 59, 60, 61, 62, 63, 1085, 1086, 1087 apare coproprietară, căsătorită cu.
Astfel, s-a considerat că reclamanții au făcut dovada existenței în patrimoniul antecesorilor și a dreptului de proprietate doar în privința imobilelor identificate sub nr. top 59, 60 61, 63, 211/2a, 211/2b, 212/2a, 212/2b, 1085, 1086, 1087, 1144 din localitatea Hotar și casa și terenul aferent acesteia înscrise în CF 620 Hotar. Iar în ce privește imobilele situate pe nr. top 975/2, 9762, 977/2, 978, 1119/1, 1120/1, 1121/2, 11221, 1033/48, 1033/49 s-a considerat că nu s-a făcut dovada faptului că ar fi făcut parte din patrimoniul antecesorilor reclamantilor și.
A constatat instanta că prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de, ca succesor al def., și, ca succesoare a def., aceștia au solicitat terenuri diferite, anexând fiecare la cerere foi distincte ale registrelor agricole, respectiv, a depus foaia registrului agricol ce-l privește pe, iar foaia registrului agricol ce-l privește pe, de unde rezultă că a avut gospodărie separată de, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea paratei făcându-se pentru terenurile care se aflau în folosința tatălui acesteia la data cooperativizării.
De asemenea din certificatul de moștenitor nr. 911/21.07.1978 instanta de fond a retinut că imobilul casă și teren cuprins în CF 620 Hotar rămas moștenire după a trecut în întregime prin retransmiterea moștenirii în patrimoniul pârâtei, ca succesoare a lui, numitul fiind renunțător la moștenirea rămasă după def..
Coroborând aceste date cu faptul că titlul de proprietate emis pe numele lui nu a fost contestat de din 2001 până în 2003 - data decesului acestuia, instanța a constat că prezumția existenței unui partaj voluntar a moștenirii lui între fiii acestuia este justificată, aceasta rezultând fără dubiu atât din voința celor doi moștenitori de a solicita fiecare în parte reconstituirea dreptului de proprietate doar asupra unei părți a moștenirii antecesorului lor, cât și din necontestarea modului în care s-a realizat această reconstituire.
În concluzie instanța a luat act de partajul voluntar efectuat de numitii și asupra moștenirii lăsate de antecesorii și, astfel că a apreciat cererea reclamanților de împărțire a moștenirii ca neîntemeiată.
Totodata s-a considerat că reclamanții apar ca lipsindu-le și calitatea procesuală activă de a formula o astfel de cerere întrucât nu sunt titularii dreptului de a solicita partajul moștenirii în discuție, deoarece acest drept nu a fost transmis acestora de antecesorul lor direct, numitul, fiind exercitat în timpul vieții de acesta.
In ceea ce priveste cererea reclamanților de modificare a titlurilor de proprietate emise pe seama def. și a paratei aceasta a fost apreciata ca neîntemeiată, intrucat titlurile de proprietate în discuție reflectă situația juridică reală a drepturilor de proprietate exclusivă ale fiecărui titular, drepturi dobândite prin moștenire și partaj.
Împotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantii, și, solicitand admiterea apelului, desfiintarea sent. civ. nr. 353/2007, si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr.30/A din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții domiciliată în O,-, -. 3, jud. B, și, ambii domiciliați în O,- D, -b 12,. 4, jud. B în contradictoriu cu intimații domiciliată în, nr. 102, jud. B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1881 B, împotriva sentinței civile nr. 353 din 07.05.2007 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a păstrat-o în totalitate.
Au fost obligați apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimatei.
Pentru a pronunța astfel, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, respectiv a actelor de stare civilă, a copiei registrului agricol, a Legii nr.18/1991,a art.696,700 Cod civil, s-a reținut că, renunțarea expresa la succesiune se refera atat la bunurile existente in masa succesorala la data deschiderii succesiunii, cat si la cele ce ar intra in viitor in masa succesorala respectiva, iar pe de alta parte repunerea in termen a moștenitorilor care au renunțat expres la succesiune ar constitui o încălcare a disp. art. 696. civ. așadar mostenirea poate fi acceptata sau repudiata in intregul ei, in caz contrar s-ar ajunge la situatia ca succesiunea sa fie deschisa ori de cate ori apar modificari patrimoniale in activul sau pasivul mostenirii, situatie contrara normelor imperative de drept civil.
S-a mai reținut de instanța de apel că, interpretarea Legii nr. 18/1991 nu poate fi facuta in afara dispozitiilor Codului civil, potrivit caruia renuntarea, in principiu este expresa, iar numai pe cale de exceptie este tacită, astfel ca situatia succesibilului ce a renuntat expres la succesiune nu poate fi pusa pe acelasi plan cu situatia incerta a succesibilului care nu a acceptat in termen mostenirea, sens în care s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie care prin Decizia nr. XI/5.02.2007, admitand recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire, astfel, in mod corect a stabilit prima instanta că apelantii reclamanti nu au calitatea de a solicita dezbarerea succesiunii dupa def. si partajarea mostenirii lasata de acesta, numitului i se putea reconstitui deci dreptul de proprietate numai asupra terenului ce a apartinut mamei sale cas..
Instanta de apel a apreciat că sunt nefondate sustinerile apelantilor in sensul ca prima instantă a judecat cauza la termenul de judecata din data de 30.04.2007, fară a comunica intampinarea depusa de parata si cu toate ca a acordat un termen de pronuntare pentru ca partile sa-si exprime pozitia fara de exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor invocata de parata, s-a pronuntat pe fondul cauzei, astfel, după cum rezulta din actele dosarului la data de 18.04.2007 s-a depus de catre Comisia Locala de Aplicare a Legii nr. 18/1991 actele care au stat la baza eliberarii celor doua titluri de proprietate, acte pe care reclamantii puteau sa le studieze de la dosar, parata neformuland intampinare in cauza. Iar la termenul de judecata din 30.04.2007 exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata din oficiu a fost unita cu fondul cauzei si s-a acordat un termen de pronuntare pentru ca partile sa puna concluzii atat asupra exceptiei cat si asupra fondului cauzei.
In consecință, față de toate aceste considerente, Tribunalul in temeiul art. 296 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul declarat și păstrat în totalitate hotărârea atacata ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța seria - nr.22-1-20 din 22.01.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 și chitanța nr.407/19.06.2008, au declarat recurs apelanții, și, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei cu retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nu s-au analizat toate aspectele ce le-au ridicat, nu s-a pronunțat instanța asupra probelor solicitate, s-a luat act de un partaj voluntar ce ar fi intervenit între moștenitorii și asupra moștenirii după, nu s-a arătat de ce nu s-au încuviințat probele, nu au avut parte de un proces echitabil cu respectarea celor 3 grade de jurisdicție.
S-au interpretat greșit dispozițiile Legii nr.18/1991 întrucât, cu toate că s-a reținut că sunt repuși în termenul de acceptare al succesiunii, moștenitorii ce nu își pot dovedi calitatea deoarece terenurile nu se regăseau în circuitul civil, s-a apreciat că nu le sunt incidente deoarece s-a făcut moștenirea în 1964. La acea dată însă, masa succesorală era compusă doar din casă, iar antecesorul a înțeles să o gratifice pe sora sa datorită situației financiare, să-i asigure o cameră în casa părintească. Nu s-a făcut dezbaterea succesiunii la terenurile trecute abuziv în proprietatea Statului Român, antecesorul lor nu a renunțat la acestea, ci le-a solicitat în baza Legii nr.18/1991, astfel că, și lor le este aplicabil art.13 având calitatea de-a solicita stabilirea masei succesorale, partajul bunurilor rămase după def..
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți, deși legal citați, nu s-au prezenta și nici nu și-au comunicat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia pronunțării unei decizii asupra recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanță, iar, prin decizia nr. XI din 5 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art.8 și art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 beneficiază de repunerea în termenul de acceptare al succesiunii, doar moștenitorii ce nu au acceptat succesiunea în termenul legal prevăzut de art.700 Cod civil, nu și cei ce au renunțat expres la moștenire.
Din analiza copiei xerox a certificatului de moștenitor 911/1978 -fila 59 dosar fond, se reține faptul că, la data de 21 iulie 1978 s-a dezbătut succesiunea după def., decedat la 15.06.1964, constatându-se că masa succesorală rămasă în urma acestuia, compusă din casă și teren aferent, revine fiului -în calitate de fiu, -în calitate de fiu, renunțând expres la succesiune potrivit declarației înregistrate sub nr.1156/1978, iar, după def., decedat la 28.03.1978 s-a constatat calitatea de moștenitor în favoarea intimatei, ca fiică.
Urmare a celor expuse, raportat la decizia pronunțată în interesul legii, cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanțele au constatat că recurenții nu mai au calitatea de a obține pe cale judecătorească dezbaterea succesiunii după def., partajarea masei succesorale rămasă după acesta, raportat chiar și la dispozițiile art.696 Cod civil, conform căruia cel ce renunță la moștenire este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Tocmai datorită reținerii corect a aplicării dispozițiile legale invocate, instanța de apel nu a mai procedat la administrarea altor probe, ce erau inutile cauzei și nici nu s-a făcut vorbire de alte aspecte irelevante, de altfel, față de aceste considerente, criticile fiind neavenite.
Faptul că la data dezbaterii succesiunii în anul 1978 existau doar anumite bunuri în patrimoniul defunctului și ulterior în baza Legii nr.18/1991 au revenit moștenitorilor acestuia, față de împrejurarea că antecesorul recurenților a renunțat la moștenire în mod expres, raportat și la recursul în interesul legii ce a modificat practica judiciară în materie, este irelevant a mai analiza alte aspecte de natura celor arătate prin motivele de recurs.
Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se că partea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții domiciliată în O,-, -P,.3, județul B, și -ambii domiciliați în O,-/D, -b 12,.4, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în, nr.102, județul B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 O, județul, împotriva deciziei civile nr.30/A din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:23.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:30.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
