Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1055/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1055/2008-R
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâții și -ambii domiciliați în O,-,.3,județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliat în O,-,.4, județul B și domiciliat în O,-,.3,județul B, împotriva deciziei civile nr. 33/A din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.4218 din 12 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții pârâți -personal și -lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire a avocatei, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual și pentru intimatul reclamant -lipsă, reprezentanta sa, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.15 din 28.05.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal 5 lei, achitată prin chitanța nr.- din 17.06.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15, upă care:
Reprezentanta recurenților pârâți, în probațiune depune la dosar copia deciziei nr.472/R din 5 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care face dovada că Statul Român a fost obligat să-i achite reclamantei suma de 702,71 lei și dobânda legală achitată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1613 din 9.12.1996, sume ce vor fi actualizate la data plății, în raport cu rata inflației, adeverința nr.1.954 din 27.02.2008 și cuponul de pensie, din care rezultă veniturile recurentei, comunică câte un exemplar din aceste înscrisuri și cu reprezentanta intimatului pârât, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului, cu cerința acordării unui termen de pronunțare pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentanta intimatului reclamant depune note de ședință, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și schimbarea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii principale precizate de reclamant, în evacuare, din imobilul din-,.3 și pentru plata de despăgubiri, admiterea cererii reconvenționale precizate de recurenta reclamantă, precum și a acțiunii conexate ce face obiectul dosarului nr- a Judecătoriei Oradea și în consecință stabilirea unui drept de retenție în favoarea recurentelor reclamante reconvenționale în imobilul în litigiu, investiții care fac obiectul dosarului nr-, în prezent în recurs și obligarea pârâtului reconvențional la încheierea unui contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, respectiv până la data de 1.08.2001, cu o chirie stabilită în condițiile art.31 din nr.OUG40/1999, modificată prin Legea nr.241/2001, la care sunt îndreptățite în baza art.13 alin.1 din Legea nr.10/2001 și art.13.1 din Normele metodologice, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele potrivit delegației de reprezentare depuse de titulara cauzei. În esență arată că, hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel, în mod facil, încălcând legea, instanța de apel a respins apelul reținând că termenul de 5 ani pentru prelungirea contractelor de închiriere a început să curgă de la data de 8.04.1999, data intrării în vigoare a ordonanței, însă, potrivit art.13 alin.1 din Legea nr.10/2001 coroborată cu Normele metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol de lege, termenul de 5 ani începe să curgă de la data creării noii situații juridice a imobilului, respectiv de la data deciziei de restituire în natură, în speță data de 1.08.2006, conform înființării Direcției Patrimoniu O nr.122.632 din 7.08.2006, dovadă pe care instanța de apel nu a luat-o în considerare.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din notele de ședință depuse la dosar. În concluzie menționează că, nu există nici o încălcare a legii de către cele două instanțe, termenul de prelungire a contractelor de închiriere nu este de 5 ani, ci de 3 ani, pentru cei a căror contracte de vânzare-cumpărare la Legea nr.112/1995 au fost desființate prin hotărâre judecătorească.
CURTEA DE APEL
D E LI BERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 4218/2007 Judec. Oar espins excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul, a admis actiunea precizata formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională si a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în O,-,. 3, jud. B, înscris în CF nr. 2593 O nr. top. 698 și 699, obligand pârâții, în solidar, să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 350 lei/lună cu începere de la data de 01.08.2006 până la predarea imobilului.
Totodata a fost respinsa cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul ce constituie obiectul dosarului conexat nr- al Judecătoriei Oradea.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a constatat că imobilul înscris în CF 2593 O nr. top. 698 și 699, situat în O,-,. 3 constituit proprietatea antecesorului reclamantului, ici, si a fost trecut ulterior cu titlu de prescripție in proprietatea Statului Român.
A retinut instanta de fond că prin sentința civilă nr. 2392/2003 data de Judecătoria Oradea, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1613/1996 prin care B SA Oav ândut imobilul in litigiu pârâtei, iar prin dispoziția Primarului Municipiului O nr. 1723 din 24.05.2006 s-a dispus restituirea în natură către (printre ale patru imobile) a imobilului situat în O,-,. 3, înscris în CF 2593 O nr. top. 698/III și 699/III cu suprafața construită totală de 273 mp și cota de teren aferent de 657/1189 mp.
A apreciat instanta că, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu în favoarea reclamantului și a anulării titlului de proprietate a pârâtei de rând 1, cei trei pârâți ocupă apartamentul nr. 3 fără un titlu valabil, din probele administrate în cauză, rezultând că toți cei trei pârâți locuiesc în continuare în imobilul din litigiu, inclusiv pârâtul deși acesta deține în proprietate un alt imobil, în consecință, în baza art. 161. pr. civ. a fost respinsa excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia ca fiind neîntemeiată.
S-a retinut că art. 6 din OUG nr. 40/1999 instituie măsuri de protecție în favoarea persoanelor care au cumpărat locuința în baza Legii nr. 112/1995 și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâre judecătorească, pentru o perioadă de cinci ani, dispoziții similare cuprinzând și art. 13, 15 din Legea nr. 10/2001 în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 sau prin hotărâri judecătorești, fiind aplicabile cu privire la aceste imobile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în OUG nr. 40/1999.
A considerat instanta de fond că, termenul de 5 ani la care face referire art. 1 din OUG nr. 40/1999 a început la data de 08.04.1999- data intrării în vigoare a ordonanței și a expirat la data de 08.04.2004, ulterior acestei date încetând obligația proprietarilor care au redobândit imobilul de a încheia contracte de închiriere și aceasta inclusiv în situația în care restituirea imobilului a avut loc ulterior datei de 08.04.2004, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, ar constitui o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția CEDO și o sarcină disproporțională pentru proprietar de a fi lipsit de atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului redobândit în situația în care ar fi obligat să încheie un nou contract de închiriere pentru încă o perioadă de 5 ani.
Constatând absența vreunui titlu locativ al pârâților și faptul că aceștia ocupă în mod abuziv imobilul ce constituie proprietatea reclamantului, a fost admisa cererea privind evacuarea pârâților si a fost respinsa cererea reclamantei ce constituie obiectul dosarului conexat nr- privind obligarea pârâtului la încheierea unui nou contract de închiriere.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului s-a reținut, din probele administrate în cauză că reclamantul este lipsit de folosința imobilului cu privire la care i s-a restituit dreptul de proprietate, acesta aflându-se în folosința pârâților, deși aceștia nu dețin vreun titlu locativ valabil, iar cererea pentru despăgubiri privind lipsa de folosință este legală și întemeiată, în condițiile art. 998-999.Civ.
Cu privire la cererea reconvențională formulată pârâta-reclamantă reconvențională privind recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului, această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată, avand in vedere ca parata a formulat cerere de chemare in judecata in vederea recuperarii investitiilor efectuate la imobil în contradictoriu cu Statul Român și nu în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional din prezenta cauză.
Împotriva acestei hotarari a formulat apel parata, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sent. civ. 4218/2007 in sensul respingerii actiunii reclamantului si admiterii cererii formulata in dosarul conexat, respectiv obligarea reclamantului la incheierea unui contract de inchiriere pe o durata de 5 ani.
Prin decizia civilă nr.33/A din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta domiciliată în O,-,. 3, cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu intimații domiciliat în O,-,. 4, cod poștal -, jud. B, domiciliat în O,-,. 3, cod poștal -, jud. B și domiciliată în O,-,. 3, cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 4218 din 12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, conform copiei colii nr. CF 2593 O imobilul cu nr. top. 698 a constituit proprietatea antecesorului reclamantului si fost a trecut în proprietatea Statului Român, cu titlu de prescriptie.
Dupa aparitia Legii nr. 112/1995, Statul R, prin unitatea specializata SC Bai ncheiat cu parata-apelanta, chiriasă a apartamentului nr. 3 din imobil, contractul de vanzare cumparare nr. 1613/1996 al acestui apartament, iar urmare a cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul, prin sentința civilă nr. 2392/2003, irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1613/1996 incheiat intre B SA si apelanta, retinandu-se că imobilul a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil, iar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, părțile au fost de rea-credință.
Prin notificarea adresată in temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantul intimat a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în O, str. -, nr. 54, cuprinzând mai multe apartamente, iar prin Dispozitia nr. 1723/2006 emisa de Primarul Mun. O s- a dispus restituirea in natura a patru apartamente din imobil, printre care si apart. 3.
Instanta de apel a apreciat că atat in situatia reglem. de art. 1 din OUG nr. 40/1999 cat si in situatia reglementata de art. 6 din ordonanta, termenul de 5 ani pentru prelungirea contractelor de inchiriere care au ca obiect imobile preluate in mod abuziv de la fostii proprietari a început sa curgă la data de 08.04.1999-data intrării în vigoare a ordonanței, iar, împrejurarea că in art. 6 din OUG nr. 40/1999 nu se menționează expres că termenul de 5 ani curge de la data intrării în vigoare ordonanței de urgenta nu poate duce la concluzia ca acest termen curge de la o alta data, după cum susține apelanta.
S-a mai reținut totodată de tribunal că, art. 13 si 15 din Legea nr. 10/2001 nu prevede data de la care curge termenul de prorogare legala a contractului de închiriere, ci face trimitere la dispozițiile OUG nr. 40/1999 ale cărei efecte au încetat in luna mai 2004 și cum prorogarea legala a contractului de închiriere a expirat la 8 aprilie 2004, apelanta nu mai poate obține vreun titlu legal asupra imobilului in litigiu, astfel că, instanța de apel a reținut că in mod corect a respins prima instanță cererea privind obligarea intimatului la încheierea unui nou contract de închiriere și a dispus evacuarea pârâților din imobil.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru au declarat recurs apelanta și intimata, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, schimbarea sentinței, respingerea acțiunii principale precizate, admiterea cererii reconvenționale precizate a acțiunii conexe din dosar nr- a Judecătoriei Oradea, stabilirea unui drept de retenție în favoarea lor, până la plata efectivă a investițiilor, ce fac obiectul dosarului nr- aflat în recurs, obligarea pârâtului reconvențional la încheierea unui contract de închiriere pe 5 ani, până la 1.08.2011, cu o chirie conformă din nr.OUG40/1999, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a încălcat legea prin considerarea că termenul de 5 ani pentru prelungirea contractelor de închiriere a început să curgă de la 8.04.1999 însă, potrivit art.13 alin.1 din Legea nr.10/2001 acesta începea să curgă doar de la crearea noii situații juridice, de la emiterea deciziei de restituire în natură 1.08.2006. Chiar prin notificarea ce i-a fost făcută prin executorul judecătoresc la 7.09.2006 i s-a recunoscut acest drept, fiind invitată la negocierea chiriei.
S-a prezentat la locația stabilită prin notificare însă, s-au înscris clauze, justificări personale ale proprietarului pentru a nu încheia noul contract. A cumpărat apartamentul ca fiind chiriașă, a plătit integral prețul, contractul a fost desființat dar, a făcut investiții în valoare de 17.493 RON ce nu i-au fost restituite de noul proprietar sau Statul Român și nici prețul. S-a reținut că ce au cumpărat nu au fost notificați anterior cumpărării de către reclamant pentru a nu cumpăra, nu a fost notat în CF vreun litigiu referitor la imobil.
Dosarul în care au solicitat despăgubiri de la Statul Român se află în recurs la Curtea de Apel sub nr.-/2006, restituirea prețului actualizat nu-i acoperă prejudiciul, neputând să-și cumpere un apartament similar la care se adaugă valoarea investițiilor.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant, prin notele de ședință, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul pârât, deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Imobilul în litigiu, având nr.top.698 înscris în CF nr.2593 O, a constituit proprietatea antecesorilor intimatului reclamant, ( ici) foaia B nr.20, fiind trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de prescripție, iar prin sentința civilă nr.2392 din 7 aprilie 2003 Judecătoriei Oradea, s-a constatat că această preluare s-a făcut fără un titlu valabil, și că, este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare nr.1613/1996 încheiat cu O, prin care acest apartament a fost vândut recurentei, reținându-se totodată reaua credință a cumpărătorului, aspecte corect sesizate de ambele instanțe.
Ulterior, prin dispoziția nr.1723 din 24.05.2006, Primarul Municipiului Oad ispus restituirea în natură a acestui apartament în favoarea intimatului reclamant, conform dispozițiilor Legii nr.10/2001. Sigur că, nr.OUG40/1999 a instituit măsuri de protecție a fostului chiriaș, a celor ce au cumpărat imobile în baza Legii nr.112/1995 și a căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv un termen de 5 ani pentru prelungirea contractului de închiriere, măsuri ce se regăsesc totodată și în art.13, 15 din Legea nr.10/2001, dar, practica constantă în materie a Curții de APEL ORADEA cât și al altor Curți de Apel din țară în materie, a statuat faptul că acest termen de 5 ani a început să curgă de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență -8.04.1999, iar termenul de 5 ani a expirat implicit la 8.04.2004, încetând corelativ și obligația stabilită în acest sens în sarcina celui ce a redobândit dreptul de proprietate. A aprecia, a achiesa la punctul de vedere al recurenților, în sensul că termenul de 5 ani a început să curgă doar de la data emiterii dispoziției de restituire în natură ar însemna o încălcare a art.1 din Protocolul nr.I al CEDO ce apără dreptul de proprietate, o sarcină mult disproporționată pentru proprietarul ce oricum a fost lipsit de proprietatea sa zei de ani, să mai fie obligat a suporta o nouă deposedare de unele dintre atributele esențiale ale dreptului de proprietate, folosința, posesia, încă 5 ani de la data la care organele Statului Român binevoiesc a emite dispoziția de restituire în natură, ceea ce este inadmisibil de acceptat, criticile fiind nefondate.
Faptul că recurenta a fost notificată de intimatul reclamant pentru a se încheia un nou contract de închiriere, că a dorit în acest sens stabilirea unor clauze unilaterale, nu schimbă cu nimic situația legală expusă mai sus.
Referitor la faptul că în imobil recurenta a efectuat diverse investiții, că nu i s-a soluționat dosarul aflat pe rolul instanțelor, ce are ca obiect restituirea prețului ce l-a achitat și alte aspecte, se reține în primul rând faptul că în dosarul nr.7447/2006 al Judecătoriei Oradea, calitatea de pârât o are Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român, aspect corect reținut de instanțe, iar, pe de altă parte, sporul de valoare adus imobilului conform art.53 din Legea nr.10/2001, dacă imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu de Statul Român, se suportă de acesta. Orice alte discuții în acest sens fiind inutile, astfel că, dreptul de retenție invocat nu se justifică. Mai mult, dreptul solicitat a fi instituit nu le-ar conferi recurenților dreptul de-a folosi în continuare imobilul, deci de-a locui efectiv în acesta ci doar de a nu-l preda proprietarului, până la plata despăgubirilor.
Pe de altă parte, cele de mai sus nici nu se mai impunea a fi analizate, expuse, ca urmare a faptului că apelul a fost declarat doar pentru a se solicita respingerea cererii de evacuare și încheierea unui nou contract de închiriere și doar de recurenta, dar totuși s-a făcut referire la acest aspect pentru că s-au amintit prin motivele de recurs.
Față de toate considerentele de mai sus, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, va menține în întregime decizia recurată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâții și -ambii domiciliați în O,-,.3,județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliat în O,-,.4, județul B și domiciliat în O,-,.3,județul B, împotriva deciziei civile nr. 33/A din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:23.06.2008
Jud.fond
Jud.apel / / dact./ data:30.06.2008/2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
