Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1056/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1056/2008-R
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanții și -ambii domiciliați în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, nr.1, județul B, și -ambii domiciliați în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.1052/A din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost modificată în parte sentința civilă nr. 3162 din 3 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.1405/2005, având ca obiect: grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții reclamanți -personal și -lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 12.06.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinete Asociate de Avocați, intimatul pârât Statul Român prin Consiliul Local O prin consilier juridic, în baza delegației nr.- din 8.05.2008 și din 19.06.2008,emise de intimat și pentru intimații pârâți -personal și - lipsă, reprezentanta lor avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire din data de 19.06.2008, eliberată de Baroul Bihor -Biroul Individual a avocatei - în baza împuternicirii avocațiale din 23.04.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, achitat prin chitanța seria - nr.127-1-29 din 6.05.2008 și 0,45 lei, precum și faptul că, intimatul pârât Consiliul Local Oad epus întâmpinare, iar recurenții reclamanți au depus răspuns la întâmpinare, upă care:
Reprezentantul recurenților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris,în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele formulate în răspunsul la întâmpinare. În esență solicită a se constata că, instanța de judecată a încălcat discriminatoriu dreptul recurenților la un proces echitabil, refuzând efectuarea unei probațiuni corespunzătoare, alegând concluziile unei expertize bazate pe afirmații mincinoase, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, care în varianta actuală este mai degrabă o expropriere forțată, având în vedere că fondul aservit are o situație mai grea decât fondul dominant, astfel, consideră că instanța, nelegal și arbitrar a limitat mijloacele de probațiune, închizând calea cererii de contraexpertiză sau la cererea prin cercetarea la fața locului, deși erau obiecțiuni formulate la expertiză de către recurenți și inclusiv în ședința publică din 19.04.2006 s-a consemnat obiecțiunile privind erorile materiale din expertiză și refuzul expertului de a răspunde la ultimul obiectiv, cu toate acestea s-a considerat de instanță că expertul a răspuns la obiecțiuni și nu s-a aprobat revenirea pentru completarea expertizei, motiv pentru care, pentru a se înlătura aceste neajunsuri, solicită casarea cu trimitere și terminarea probațiunii privind obiecțiunile recurenților și în consecință, efectuarea unei contraexpertize topografice.De altfel arată că a și formulat o plângere penală împotriva expertului, care a făcut afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime acțiunii și respingerea acțiunii reconvenționale a pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. În concluzie menționează că în mod corect instanța de apel, în temeiul concluziilor raportului de expertiză a apreciat ca fiind netemeinică admiterea acțiunii și în ceea ce privește demolarea porții intimaților, eronată fiind susținerea acestora și cu privire la întocmirea lucrării de expertiză topo de către expert, care de altfel, prin adresa pentru termenul din 2.11.2006 a arătat în ce constă întreaga eroare strecurată în cuprinsul lucrării efectuate.
Reprezentanta intimatului pârât Consiliul Local O, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3162 din 03.05.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL O, pe capătul de cerere privind obligarea pârâților în solidar la ridicarea construcțiilor, invocată de acesta.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat privind cererea reconvențională, invocată de reclamanții - pârâți reconvenționali.
S-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanții și împotriva pârâților STATUL ROMÂN, reprezentat prin CONSILIUL LOCAL O, și.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali și împotriva reclamanților pârâți reconvenționali și.
S-a stabilit linia cadastrală de hotar între imobilul proprietatea reclamanților - pârâți reconvenționali situat în O,-/A, înscris în CF nr. 80252 O, nr. top. 1299/1 și imobilul proprietatea pârâților situat în O,-, înscris în CF 1791 O, nr. top. 1289, ca fiind linia marcată prin punctele A-B în cuprinsul schiței de orientare, anexă la raportul de expertiză tehnică specialitatea topografică întocmit de expert. (fila 61) și care face parte integrantă din prezenta sentință.
Au fost obligați pârâții reclamanți reconvenționali și să demoleze toate construcțiile edificate pe porțiunea de teren proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali,marcată cu punctele A-B-C-D-d-a pe schița arătată în alineatul precedent(gard, poartă, anexe), iar în caz de neconformare a autorizat reclamanți pârâți reconvenționali să le demoleze pe cheltuiala pârâților și.
A fost respinsă cererea privind obligarea și a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local O la demolarea construcțiilor, în solidar cu pârâții și, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă cererea reclamanților-pârâți reconvenționali privind autorizarea lor de a demola construcțiile pe cheltuiala pârâților în ceea ce privește termenul de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, solicitat, ca inadmisibil.
A stabilit în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali un drept de servitute de trecere la imobilul proprietatea lor, situat pe nr. top. 1298 asupra terenului cu nr. topo 1299/1 înscris în CF nr. 80252 O, pe porțiunea marcată cu punctele A-B-C-a cu o lățime de 2,06, în schița arătată mai sus, au fost obligați pârâții reconvenționali la respectarea acestui drept și s-a dispus intabularea lui în CF nr. 80252 O, în favoarea reclamanților reconvenționali.
Au fost obligați pârâții să respecte linia cadastrală stabilită între imobilele cu nr. top. 1299/12 și 1298.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții și să plătească reclamanților pârâți reconvenționali cheltuieli de judecată în cuantum de 250 lei,rămase rest după compensare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții-pârâți reconvenționali sunt proprietarii imobilului casă și teren situat în O,-/A, nr. topo 1299/1, înscris în CF nr. 80252 O(fila 5).
Pârâții și sunt proprietarii imobilului construcții și a cotei de parte teren, imobil situat în O,-, înscris în CF 1791 O, nr. top. 1298, asupra cotei de parte teren proprietar este Statul Român(fila 35).
Între reclamanți și foștii proprietari ai terenului pârâților a existat un proces de grănițuire. Inițial, acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 6134/1975 a Judecătoriei Oradea, însă această sentință a fost desființată prin decizia civilă nr. 169/1975 a Tribunalului Județean B, astfel că grănițuirea nu s-a mai efectuat(filele 24-27.
Având în vedere acest din urmă aspect, precum și necesitatea clarificării liniei de hotar dintre cele două imobile, instanța a constatat că nu există autoritate de lucru judecat pe capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar, astfel că excepția invocată de reclamanții-pârâți reconvenționali în acest sens a fost respinsă.
Expertul a stabilit, iar instanța a reținut din examinarea schiței, că accesul la imobilul construcții al pârâților s-a putut face numai prin str. - -, prin intrarea a-A în lungime de 2,6, dacă se stabilește linia de hotar, proprietatea folosită de către părți este închisă.
Ieșirea din str. - presupune traversarea nr. top. 1297/2, 1299/2, 1968 și 1304, care în prezent nu se mai poate realiza.
Instanța a constatat că doar pârâții și sunt proprietarii construcțiilor, nu și Statul Român, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia din urmă, reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului O, pe acest capăt de cerere și a respins în consecință această solicitare îndreptată împotriva Statului Român.
Instanța a respins cererea reclamanților-pârâți reconvenționali privind autorizarea lor de a demola construcțiile pe cheltuiala pârâților în ceea ce privește termenul de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, ca inadmisibilă, întrucât aspectele legate de termenele și condițiile punerii în executare silită a prezentei hotărâri sunt stabilite prin dispozițiile legale care reglementează executarea silită și sunt imperative.
Instanța nu a putut primi apărarea reclamanților-pârâți reconvenționali conform căreia pârâții-reclamanți reconvenționali au un front stradal la imobilul construcții de aproximativ 12 mp pe- și deci, imobilul lor nu este loc înfundat, atâta vreme cât nu s-a dovedit că un asemenea acces s-ar putea realiza la imobilul pârâților. Evident că un asemenea acces ar presupune demolări la construcția pârâților-reclamanți reconvenționali, iar în cauză nu s-a dovedit că este posibil un asemenea acces.
Reclamanții pârâți reconvenționali au posibilitatea de a solicita, pe calea unei acțiuni separate, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru pagubele ce s-ar cauza prin folosirea dreptului de servitute.
În baza art. 274 și 276 cod procedură civilă, instanța a dispus compensarea cheltuielile de judecată efectuate de părți privind taxe de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat. În ce privește cheltuielile cu expertiza, în cuantum total de 500 lei RON, instanța a constatat că ele au fost efectuate numai de către reclamanții-pârâți reconvenționali. Întrucât hotărârea profită și reclamanților reconvenționali, instanța i-a obligat pe aceștia să plătească reclamanților-pârâți reconvenționali J din aceste cheltuieli, respectiv 250 RON.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamanții și și pârâții reclamanți reconvenționali și.
Apelanții și au solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate și a respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în fața ambelor instanțe.
Apelanții și au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul înlăturării obligației de demolare a porții de la intrarea imobilului.
Prin decizia civilă nr.1052/A din 13 decembrie 2007, Tribunalul Bihora respins apelul declarat de apelanții și.
A admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții jr. și, ambii domiciliați în O,-, cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL O și intimații apelanți și, ambii domiciliați în O,-/A, cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 3162 din 03.05.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în parte, în sensul că:
A înlăturat obligarea pârâților reclamanți reconvenționali și de demolare a porții.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A obligat apelanții și la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, în favoarea apelanților și.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit art. 616 cod civil "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Prin expertiza efectuată de ing. expert, s-a concluzionat faptul că singura posibilitate de acces în imobilul apelanților și se poate face numai prin str. - -.
Chiar dacă expertul asistent a concluzionat că, caracteristicile tehnice ale clădirii familiei permit realizarea fizică și faptică a unui acces de pe str. - - prin crearea unui acces direct din clădire în stradă, tribunalul a reținut opinia expertului care arată că nu există posibilitatea nici faptic și nici tehnic de a se asigura accesul direct de pe frontul stradal al construcției prin demolarea parțială a zidului.
unei astfel de intrări ar afecta rezistența imobilului și ar fi deosebit de îndatoritoare pentru proprietarii acestuia, iar, pe de altă parte, s-a reținut că realizarea acestei intrări nu ar fi posibilă nici faptic, deoarece antreul este amplasat înspre curtea imobilului și nu înspre stradă, ceea ce ar impune o recompartimentare a întregului spațiu de locuit și o modificare astfel a structurii clădirii.
Raportat la cele arătate,tribunalul a apreciat că nu se impune completarea raportului de expertiză în construcție, în sensul celor solicitate de apelanții, astfel încât nu se impune redeschiderea judecării cauzei în acest sens.
Chiar dacă prin decizia civilă nr. 169/1975 a Tribunalului Județean B s-a respins cererea reclamantului de stabilire a unei servituți de trecere în sensul asigurării unei lățimi mai mari la intrarea din stradă și pentru "mașini și căruțe" prin acea hotărâre, a reținut instanța de apel, se existența unei servituți de trecere care faptic se exercita și era acceptată de familia, atât înainte cât și ulterior, după darea acestei hotărâri, imobilele fiind folosite în aceeași conformație de către părți.
S-a reținut totodată de instanța de apel că, prin noua acțiune se delimitează și cadastral cele două imobile și raportat la această linie cadastrală se discută stabilirea servituții de trecere, respectiv a întinderii ei, astfel încât în cauză nu poate fi reținută existența vreunei autorității de lucru judecat, iar, împrejurarea că prima instanță nu a stabilit despăgubirea pe care proprietarii fondului dominant o datorează pentru stabilirea acestei servituți, nu este în măsură să atragă respingerea acțiunii, întrucât stabilirea acesteia se va putea face și ulterior, printr-o cerere separată formulată de familia.
Referitor la întinderea acestei servituți, tribunalul a apreciat că prima instanță, în mod corect a stabilit-o, prin ea se asigură o folosință normală a imobilului construcție, deținut de familia, și totodată se respectă situația faptică existentă de o perioadă de 30 de ani între cele două imobile învecinate.
Însă, Tribunalul a reținut că, demolarea porții de acces la imobilul familiei, chiar dacă este situat pe terenul familiei, ar face ca ieșirea la drumul public, stabilită de prima instanță, să devină una periculoasă, ceea ce ar contraveni scopului stabilirii unei servituți de trecere, motiv pentru care dispoziția de demolare a acesteia a fost înlăturată din hotărârea primei instanțe.
Întrucât construcțiile aflate pe terenul proprietatea familiei și în folosința familiei constituie proprietatea acestora, fapt necontestat de către coproprietarul unei părți din teren - Statul Român prin Consiliul Local O,s-a reținut că în mod corect prima instanță a obligat doar pe pârâții la ridicarea și demolarea acestora.
Față de cele arătate, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții și, și a admis apelul declarat de apelanții jr. și, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Consiliul Local O și intimații apelanți și, împotriva sentinței civile nr. 3162 din 03.05.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat- în parte, în sensul că, a înlăturat obligarea pârâților reclamanți reconvenționali și de demolare a porții.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, fiind obligați apelanții și să plătească apelanților și, suma de 500 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 19,5 lei, achitat prin chitanța seria - nr.127-1-29 din 6.05.2008 și 0,45 lei, au declarat recurs apelanții: și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei și sentinței în sensul admiterii acțiunii principale, a respingerii celei reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că sunt proprietari ai imobilului cu nr.top.1299/1, iar pârâții în cotă de din nr.top.1298, strada - -, Statul Român pe diferența de parte, dar, le încalcă proprietatea cu 44. fără drept legitim. Nu este loc înfundat, aspect reținut în dosarul nr.678/1974 al Judecătoriei Oradea, prin care li s-a respins dreptul la servitute de trecere, având acces pe 1,65. din strada -, nr.19.
A fost naționalizată proprietatea lor abuziv prin decizia civilă nr.142/1978 a Tribunalului Bihor, după care s-a demolat gardul despărțitor, iar din 1979 folosința imobilelor vecine s-a făcut conform suprafețelor și stabilite prin decizia civilă nr.169/1975, din anul 1979 familia pârâților a avut intrare din strada -, cu o lățime de 1,65. însă, nelegal au obținut o autorizație de-a avea al doilea acces. Au contestat acest aspect, iar în prezent au devenit proprietari conform Legii nr.10/2001 și pe acel teren pe care sunt de acord să le asigure accesul, ori, soluția adoptată conferă imobilului lor caracterul de loc înfundat.
Greșit s-a înlăturat excepția autorității de lucru judecat, privind grănițuirea, însă ei s-au referit la servitutea de trecere ori, ceea ce nu s-a reușit în trecut s-a făcut acum, intimații obținând un acces auto de peste 2, cu toate că, Decizia civilă nr.169/1975 a stabilit că nu este loc înfundat.
Nu a lămurit expertiza întocmită problema imobilelor, ci a creat prejudicii, nu s-a dispus ca expertul să răspundă la obiecțiuni, ce au fost calificate ca erori materiale, limitându-li-se mijloacele de probă. Nu reiese clar că frontul stradal de 9,69 ml aparține pârâților, deși, era necontestat, ori, un imobil este înfundat când nu are acces direct la domeniul public.
Face expertul afirmații mincinoase ori, nu spune tot ceea ce știe, în realitate frontul stradal de 9,69. a nr.top.1298 nu asigură concluzia că ar fi loc înfundat. Deși au invocat excepția autorității de lucru judecat, asupra căreia trebuia conform art. 137 Cod procedură civilă ca instanța să o analizeze, s-a limitat la o motivare într-un singur alineat, încălcând art.6 al CEDO.
Statul Român are calitate procesuală pasivă întrucât prin sentința civilă nr.51/C/2002 a Tribunalului Bihora fost obligat Primarul Municipiului O să emită dispoziția de restituire în natură a terenului, comisia a constatat că există poarta și gardul despărțitor pe terenul lor. S-a bazat instanța pe un raport de expertiză care conține erori și afirmații false, iar împotriva expertului au formulat plângere penală, astfel că, se impunea a se efectua o contraexpertiză.
Instanța a concluzionat că accesul se poate face doar prin strada - -, deși expertul a arătat că este necesară o autorizația în acest sens. Greșit s-a concluzionat că prin această servitute se respectă o folosință de 30 ani, ori, din 1979 nu au trecut atâția ani și această folosință nu a fost acceptată. În 2002 au renunțat intimații la calea de acces, crearea acestei situații se datorează acestora, prin situația creată se asigură o folosință mult superioară decât a lor.
S-a apreciat că demolarea porții de acces la familia, ar face ca ieșirea să fie periculoasă, ori, el a obținut autorizație de lucrări, neexistând pericole.
Nimeni nu solicitat a se stabili cine este proprietarul construcțiilor, gard și poartă, mai ales că acesta desparte două imobile, iar pârâții sunt în culpă întrucât prin funcțiile deținute au determinat naționalizarea proprietății lor și au obținut o intrare auto, cu titlu gratuit.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.6,8,9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului, arătând că recurenților nu trebuia să le fie restituit în natură terenul aferent locuinței, sunt de crea credință.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Imobilul având nr.top.1299/1 în natură casă și 436. teren aferent, înscris în CF nr.80252 O, este proprietatea recurenților, învecinat cu imobilul având nr.top.1298 -casă și 198. teren din CF nr.1791 O, proprietarii construcției și asupra a părți din teren, restul de parte fiind proprietatea Statului Român în prezent toate probele toate probele conducând la concluzia evidentă că cele două imobile sunt învecinate.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer expert -filele 57-61 dosar fond, intimații au în posesie și folosință un perimetru închis, casă, anexe, curte închisă prin zid și gard, au un front stradal de 11,75. la-/A, iar din schița anexă reiese că frontul stradal este ocupat efectiv de construcție în suprafață de 9,69. iar 2,06 cu intrarea din stradă, poartă.
A concluzionat expertul că singurul acces la imobilul care este loc înfundat se poate face de către intimații prin strada - -, iar cealaltă ieșire reclamată de recurenți prin strada -, ar presupune traversarea altor imobile în număr de 4, cu nr.top.1297/2, 1299/2, 1968, 1304, accesul nefiind de altfel posibil.
De altfel, expertul a conchis că, intimații încalcă linia cadastrală, dar, revenirea la aceasta ar duce la imposibilitatea folosirii construcției, cealaltă intrare pe care recurenții invocă că inițial s-a accesat din strada -, conform unei simple analize, a schiței anexe, este imposibil de realizat, necesitând trecerea pe alte numere topografice. Faptul că s-au indicat greșit numerele administrative sunt într-adevăr simple erori materiale ce nu duce la concluzia că este necesară refacerea lucrării sau o contraexpertiză.
Cât privește cui aparține frontul stradal de 9,69 cu delimitarea prin punctele A-G, acest aspect reiese din fila 3 al raportului, respectiv proprietatea intimaților, diferența până la 11,75, de 2,06. recurenților, astfel că, într-adevăr nu se impunea ca expertul să răspundă acestor obiecțiuni. Referitor la cine este proprietar al nr.top.1297/2, acest aspect nu îl stabilește expertul ci reiese din verificarea colii de carte funciară în care este înscris, iar, numărul administrativ al nr.top.1304, identificarea lui nu era obiectiv stabilit inițial în expertiză, criticile aduse în acest sens fiind nefondate, mai mult, la acest aspect expertul a și răspuns în apel, fila 35.
Sigur că, în anii 1970, conform hotărârilor anexă la dosar fond, apel, referitor la imobilele în litigiu s-au mai purtat procese, însă, ceea ce este cert este faptul că prin sentința civilă nr.6134/1975 a Judecătoriei Oradeas -a stabili dreptul de servitute trecere în favoarea Comunității și familiei, prin poarta comună a celor două imobile, cu orice mijloc de transport, însă, prin Decizia civilă nr.169/1975 a Tribunalului Bihor, sentința a fost modificată în sensul respingerii acțiunii, reținându-se că se asigură accesul la calea publică prin portița de 1,65, iar cererea de grănițuire a fost respinsă astfel că, datorită acestor considerente instanțele au reținut ca inoperantă autoritatea de lucru judecat, nefiind incidente dispozițiile art.1201 Cod civil. Martorul -fila 43 dosar apel, a declarat că imobilul proprietatea familiei are același acces ca și în urmă cu 35 ani, poarta rămânând aceiași, necunoscând o altă intrare, aspect ce coroborat cu expertiza menționată nu poate duce decât la concluzia că accesul s-a făcut la fel ca anterior pronunțării hotărârilor de care s-a făcut vorbire mai sus. De altfel, nu s-a constatat cu aceea ocazie că proprietatea intimaților nu s-ar încadra în categoria de loc înfundat, ci doar că există o cale de acces ce conform martorului este și în prezent și evidențiată de expert, prin terenul recurenților, astfel că, nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat câtă vreme prin această hotărâre nu s-a negat existența acestei servituți de trecere.
În apel s-a completat probațiunea administrată, expertul a răspuns obiecțiunilor recurenților, faptul că acestea nu-i mulțumește, că au formulat plângere penală împotriva acestuia, nu este un aspect ce să ducă la concluzia că existau nelămuriri ce să necesite o nouă expertiză, nefiind astfel încălcat art.212 Cod procedură civilă.
Mai mult, s-a dispus efectuarea și a unei expertize în construcții, iar raportul întocmit de inginer -filele 58-68 dosar apel, a concluzionat că nu există posibilitatea faptic, tehnic de-a se asigura accesul direct de pe frontul stradal al construcției prin demolarea parțială a zidului și realizarea unei intrări în casa intimaților. Acest expert, la fel ca și expertul a conchis că accesul intimaților se face pe terenul recurenților, pe o lățime de 2,06, construcția s-a edificat cu mulți ani în urmă, cu camerele de locuit spre stradă, dependințe în curte, iar camerele nu pot fi transformate în spații de trecere întrucât, pe de-o parte se diminuează suprafețele locuibile, iar pe de altă parte, rezistența construcției. Faptul că, expertul asistent a arătat că există posibilitatea realizării unui acces prin casa intimaților, câtă vreme a relevat același aspect referitor la o expertiză a clădirii în acest sens, nu contrazice concluziile exprimate de celălalt expert și acceptată de instanță, cu atât mai mult cu cât costurile ar fi mult mai mari, iar pe de altă parte ar presupune a recompartimentare a întregii case, ceea ce este de neacceptat, cu atât mai mult cu cât, actualul traseu de trecere durează de peste 35 ani, conform martorului audiat.
Potrivit art.576 Cod civil, servitutea este o sarcină impusă unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân, iar, conform art.616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici-o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, aspecte legale ce au incidență în speță conform celor expuse. Mai mult, potrivit art.618 Cod civil, trebuie să se aloce trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă, ori, prin locul actual se face trecerea de mai mulți ani, iar prin alt loc nu este posibilă. Intrarea prin strada -, necesită trecerea pe alte 4 imobile, și alte inconveniente explicate de expertul ce a întocmit raportul de expertiză.
Modul în care a fost naționalizată proprietatea recurenților nu este un aspect ce să facă analiza prezentei cauze.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că intimații nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții și -ambii domiciliați în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, nr.1, județul B, și -ambii domiciliați în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.1052/A din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:23.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:27.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
