Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1076/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1076/2008-
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul în nr. 172 județul B, în contradictoriu cu intimata pârât, cu domiciliul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 1045/A/2007 din 07 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 855 din 09 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3241/2003, având ca obiect: succesiune,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 12 iunie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 19 iunie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.855 din 09 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3241/2003, a fost respinsă cererea formulată în dosarul nr. 3241/2003 și în dosarul conexat nr. 4907/2004, de către reclamantul împotriva pârâtei privind nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. 1463/30 mai 2001 de către și nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.18/1999 eliberat de către, ca neîntemeiată.
S-a respins capătul de cerere privind radierea înscrierilor de sub 4, 5 din CF. 930, ca neîntemeiată.
S-au disjuns capetele de cerere privind succesiunea și partajul și s-a dispus formarea unui nou dosar în vederea soluționării sale separate.
S-au disjuns completările la acțiunea reconvențională formulate de reclamanta reconvențională împotriva pârâtului reconvențional, de la filele 97 și 114 și formarea unui nou dosar ce se va soluționa separat.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei cheltuieli de judecată aferente capetelor de cerere soluționate, în cuantum, de 3.000.000 lei reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul de donație a fost încheiat în formă autentică, astfel cum prevede legea, iar lipsa consimțământului donatoarei nu s-a dovedit în cauză. Faptul că actul a fost încheiat doar cu o zi înainte de decesul donatoarei, nu este în măsură să conducă la concluzia că donatoarea nu și-a dat consimțământul. Nu a putut fi reținută nici lipsa discernământului donatoarei, întrucât nici această împrejurare nu a fost dovedită. Cu privire la susținerile reclamantului legate de semnătura donatoarei, s-a reținut că nu s-a dovedit că semnătura nu ar aparține defunctei donatoare, reclamantul neînțelegând să solicite proba cu expertiză grafologică. Reclamantul a mai invocat că imobilele care fac obiectul contractului de donație nu puteau fi înstrăinate întrucât i-au fost reconstituite lui prin Titlul de proprietate nr. 1490/1998. Prima instanță a reținut cu privire la acest aspect că imobilele au fost întabulate în Cartea funciară la data de 15 ianuarie 2002, prin Încheierea nr. 533, astfel că nu-i era opozabil pârâtei la data la care s-a încheiat contractul de donație, reclamantul nedovedind că pârâta avea cunoștință despre existența Titlului de proprietate.
Instanța de fond a conchis cu privire la capătul de cerere privind nulitatea certificatului de moștenitor și cel privind radierea acestuia din CF că notarul public a procedat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege în conformitate și cu situația de Carte funciară, constatându-se că singura moștenitoare a defunctei, întabulată sub 1 cu cota de 2/4 parte din imobilele de sub 1-3 și II.1 este numita, în calitate de fiică, transmițându-i-se cu titlu de moștenitor legal întreaga succesiune. S-a subliniat în același sens că certificatul de moștenitor a fost întabulat în CF sub încheierea nr. 2746/11 februarie 1999 dată la care nu era întabulat în Cartea Funciară. De asemenea, la data de 9 februarie 1999 s-a încheiat doar certificatul de moștenitor, defuncta decedând la data de 12 aprilie 1990, iar succesiunea s-a transmis tot la acea dată către succesoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 1045/A/2007 din 07 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul și a fost respins ca lipsit de interes apelul declarat de apelanta, fiind păstrată în totalitate sentința civilă nr. 855 din 09 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a atacat contractul de donație cu sarcini, autentificat sub nr. 1463 din 30 mai 2001, prin care mama sa, defuncta i-a donat fiicei sale, pârâta imobilul reprezentând casa de locuit situată în localitatea nr. 74, împreună cu cota din terenul aferent, înscris în 930, cu nr. top. 159, 160, 161 și 168/1. Reclamantul susține, pe de o parte, că defuncta era lipsită de discernământ la data încheierii contractului, iar pe de altă parte împrejurarea că actul nu poartă semnătura mamei sale. În vederea stabilirii împrejurării dacă defuncta și-a exprimat un consimțământ valabil la încheierea contractului de donație, respectiv dacă aceasta a avut ori nu discernământul păstrat la acea dată, în apel s-a dispus efectuarea unui raport medico-legal, având acest obiectiv.
Prin concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în acest sens de Serviciul de Medicină legală al județului B s-a conchis că dată fiind sărăcia și precaritatea actelor medicale puse la dispoziție, nu se poate stabili dată donatoarea avea ori nu discernământ în momentul când a întocmit actul în litigiu. Cum nici martorii audiați în cauză nu au reușit să dovedească faptul că defuncta nu avea discernământ la momentul donației, instanța de apel a apreciat că prezumția existenței discernământului, de care se bucură persoana cu deplină capacitate de exercițiu, nu a fost răsturnată, așa încât criticile apelantului, invocate sub acest aspect au fost înlăturate. Nu au fost reținute de către instanța de apel nici criticile referitoare la nesemnarea contractului de către defuncta. S-au luat în considerare în acest sens concluziile raportului de expertiză grafologică întocmită de Institutul Național de Expertize Criminalistice T - care arată că semnătura de la poziția "donatoare" a fost executată de.
Greșit a apreciat apelantul că instanța a disjuns după lăsarea cauzei în pronunțare anumite capete de cerere. Astfel, după cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință dată de Judecătoria Oradea în ședința publică din 2 februarie 2005, disjungerea s-a dispus la acea dată și nu la o dată ulterioară. Împrejurarea că dispoziția de disjungere se regăsește și în cuprinsul dispozitivului hotărârii apelate, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii, astfel cum arată apelantul în motivele de apel.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta, instanța a constatat lipsa de interes a acesteia în declararea căii de atac, capetele de cerere privind succesiunea și partajul, precum și completările la acțiunea reconvențională au fost disjunse, iar soluția pronunțată în prezentul dosar îi profită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei și, rejudecând apelul, admiterea apelului, anularea sentinței ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea recursului sunt formulate următoarele critici:
-instanța de apel nu face nici o referire la faptul că instanța de fond a descoperit o nulitate originală de dobândire a proprietății asupra terenurilor ce au făcut obiectul cooperativizării și anume succesiunea și donația, ocolind căile legale de reconstituire impuse de lege;
-conform Legii nr. 18/1991, dovada proprietății se face cu titlul de proprietate;
-instanța trebuie să coroboreze concluziile raportului de expertiză conform cărora nu se poate stabili dacă donatoarea avea discernământ în momentul semnării actului, cu declarațiile martorei --, depoziția acesteia nefiind avută în vedere de instanță.
În drept sunt invocate dispozițiile articolului 304 punctele 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, potrivit concluziilor expertizei, nu rezultă că ar fi avut tulburări psihice în perioada ultimelor sale zile de viață.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit că antecesoarea pârâților, s-ar fi găsit, în momentul încheierii contractului de donație atacat, în situația de a nu putea discerne asupra declarațiilor de voință pe care le-a făcut cu ocazia întocmirii respectivului act juridic. Relevante sunt în sensul sus arătat actele medicale depuse la dosarul instanței de fond la filele 38 și 76, declarațiile martorilor audiați în cauză și raportul de expertiză întocmit în faza judecării cauzei în apel. Împrejurările relevate de martora -- - la care face referire recurentul - în sensul că înainte cu 2-3 zile de deces nu ar fi recunoscut-o, nu sunt de natură a conduce la concluzia că defuncta nu ar fi avut discernământ în momentul încheierii contractului, în absența oricăror alte dovezi care să fi pus în evidență lipsa discernământului.
În articolul 948 Cod civil, printre condițiile esențiale pentru valabilitatea unei convenții, se menționează și "consimțământul valabil al părților ce se obligă", consimțământul trebuind să provină de la o persoană cu discernământ, iar cum în speță nu s-a dovedit absența acestei condiții esențiale pentru valabilitatea unei convenții, concluzia ce se desprinde este aceea că soluția de respingere a cererii având ca obiect nulitatea contractului de donație este legală.
Referitor la același contract, este de subliniat că la data întocmirii acestuia, respectiv 31 mai 2001, în cartea funciară nr. 930-, sub 4 se afla înscris dreptul de proprietate al donatoarei, întabulat încă din anul 1999, prin urmare susținerile recurentului în sensul că notarul public nu putea încheia actul autentic nu pot fi primite față de înscrierile efectuate în CF, acesta neputând refuza încheierea actului, relevante fiind în acest sens și prevederile articolelor 22 și 23 din Legea nr. 7/1996. Titlul de proprietate la care face referire recurentul a fost întabulat în CF la o dată ulterioară și anume abia în data de 15 ianuarie 2002, conform înscrierii efectuate sub 6.
Față de considerentele expuse, instanța, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, constatându-se că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondatrecursul civil declarat derecurentul reclamant, cu domiciliul în nr. 172 județul B, în contradictoriu cu intimata pârât, cu domiciliul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 1045/A/2007 din 07 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
în concediu de odihnă
semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
decizie: /11.07.2008
Complet fond:
Complet apel:,
tehnoredactat în 2 ex.:./17.07.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Pantea
