Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1086/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1101/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1086
Ședința publică de la 23.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1412 din data de 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant -.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 16.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, la data de 27 aprilie 2005, sub nr.5544/2005, cu număr unic -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând anularea certificatului de moștenitor nr.40 din 23 ianuarie 2004, emis de Biroul Notarului Public " ", în dosarul nr.49/2004, privind pe defunctul G, stabilirea moștenitorilor legali ai defunctului și partajarea în cote legale, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea interlocutorie pronunțata în ședința publică din data de 30 decembrie 2005, Judecătoria Sectorului 5 Baa nulat certificatul de moștenitor nr.40 din 23 decembrie 2004, emis de Biroul Notarului Public " ", a constatat deschisă succesiunea defunctului G, decedat la data de 20 mai 1999, constatat că reclamantul, în calitate de nepot de soră predecedată și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare sunt moștenitori legali ai defunctului, în cote de din masa succesorală fiecare, a constatat că masa succesorală este compusă din apartamentul nr.13, situat în B, nr.328,.57 a,.A,.2, sectorul 5 și din următoarele bunuri mobile: un număr de 41 de acțiuni cu nr.- - -, în valoare nominală de 1 leu/ron fiecare, deținute de defunct la SC, în baza certificatului de acționar nr.- din 14 octombrie 1996; autoturismul 1300, culoare alb, nr. omologare 1300 -, număr de înmatriculare B-20-; cota de din dreptul de concesiune asupra locului de înhumare situat în Cimitirul, individualizat în figura 18, locul 1.600, restul cotei de aparținând pârâtei, ca soție supraviețuitoare, fiind corespunzătoare cotei de contribuție a acesteia la dobândirea bunurilor comune; cota de din dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri mobile dobândite de defunct în timpul căsătoriei cu pârâta - bibliotecă patru corpuri; 600 volume de cărți; trei televizoare; două congelatoare; un frigider; un aparat video; două boxe; un magnetofon, restul cotei aparținând pârâtei ca soție supraviețuitoare, fiind corespunzătoare cotei de contribuție a acesteia la dobândirea bunurilor comune.
Prin sentința civilă nr.7986 din 11 decembrie 2006, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, astfel cum a fost precizată și completată, a dispus sistarea stării de indiviziune a părților asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctului G, prin formarea și atribuirea de loturi, a atribuit în natură reclamantului lotul nr.1, în valoare de 112.060 lei, compus din apartamentul nr.13, situat în B, nr.328,.57a,.A,.2, sectorul 5, atribuit în natură pârâtei lotul nr.2, în valoare de 6.172 lei, compus din totalitatea bunurilor mobile reținute ca făcând parte din masa succesorală, respectiv un număr de 41 de acțiuni cu nr.- - -, deținute la SC în baza certificatului de acționar nr.- din 14 octombrie 1996, autoturismul 1300, cu numărul de înmatriculare B-20- și nr. omologare 1300 111 9104, cota de din dreptul de concesiune asupra locului de înhumare, situat în Cimitirul, figura 18, locul 1.600, cota de din dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri mobile - bibliotecă patru corpuri, 600 volume de cărți, trei televizoare, două congelatoare, un frigider, un aparat video, două boxe, un magnetofon, a obligat pe reclamantul să achite pârâtei suma de 52.944 lei cu titlu de sultă, în termen de trei luni de la comunicarea hotărârii și a obligat pârâta să predea reclamantului în deplină proprietate și posesie icoana ruseasca datată 1800, dimensiuni 50x25 cm, cu ferecături de și să plătească reclamantului suma de 2.292 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că masa succesorală și cotele succesorale au fost stabilite prin încheierea interlocutorie pronunțată în ședința publică din data de 30 decembrie 2005; că, prin aceeași încheiere, a dispus efectuarea în cauză a expertizelor prețuitoare bunuri mobile, evaluatoare autoturism și tehnică specialitatea construcții civile.
Prin încheierea din data de 05 iunie 2006, instanța, în conformitate cu art.67310Cod de procedură civilă, a atribuit în natură, provizoriu, întreaga masă succesorală pârâtei (valoarea totală a masei succesorale fiind de 118.232 lei), stabilind în sarcina sa obligația de a plăti reclamantului sultă în cuantum de 59.116 lei.
La termenul stabilit pentru a se face dovada achitării suitei, respectiv 11 decembrie 2006, pârâta nu a făcut proba îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa, respectiv dovada achitării sultei către reclamant, acesta din urmă solicitând atribuirea bunului, cu obligarea sa la plata sultei către partea adversă.
S-a reținut că, potrivit art.67310alin.3 Cod de procedură civilă, în cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța poate atribui bunul altui coproprietar, alineatul 4 al aceluiași articol prevăzând posibilitatea de a se atribui bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, la cererea unuia dintre coproprietari, stabilindu-se totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.
În speță, față de împrejurarea că pârâta nu a dispus de mijloace materiale pentru achitarea sultei și că reclamantul a solicitat să îi fie atribuit lui apartamentul, s-a impus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea către acesta din urmă a bunului din masa succesorală, care determină o valoare ridicată a sultei, iar pârâtei totalitatea bunurilor mobile reținute ca făcând parte din masa succesorală.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, instanța a stabilit ca reclamantul să achite pârâtei o sultă în cuantum de 52.944 lei, calculată prin raportare la valorile înscrise în rapoartele de expertiză, valoarea totală a masei succesorale fiind indicată prin încheierea din ședința publică din 05 iunie 2006. Conform art.67310alin. 4 Cod de procedură civilă, instanța a stabilit și termenul de plată al sultei, respectiv trei luni de la comunicarea hotărâri.
În ceea ce privește icoana ruseasca, instanța a stabilit că aceasta este proprietatea reclamantului și că se află în posesia pârâtei, motiv pentru care, în temeiul art.480 Cod civil, a obligat pârâta să o restituie.
A apreciat prima instanță că se impune că pârâta să suporte cheltuielile de judecată, în temeiul art.274 Cod de procedură civilă, ținându-se seama și de specificul acțiunilor de ieșire din indiviziune, în sensul că partajarea masei succesorale profită în egală măsura părților, ca pârâta să suporte în întregime cheltuielile de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de revendicare a, respectiv suma de 615 lei și numai în proporție cu cota sa parte de din masa succesorală, pentru ieșirea din indiviziune, respectiv suma de 1.677 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele apel, formulate la 22 ianuarie 2007 și 16 martie 2007, apelanta a arătat că greșit instanța l-a declarat pe nepotul soțului său ca fiind titular al cotei de din apartament, considerând apartamentul ca fiind bun propriu al soțului său, deși acesta este un bun dobândit în timpul căsătoriei, astfel cum rezultă din contract de vânzare - cumpărare depus la dosar. A mai susținut că de la momentul încheierii căsătoriei și până la achitarea integrală a prețului apartamentului, toate cheltuielile au fost suportate de ambii soți, în cote de 50%, contribuția apelantei neputând fi inclusă în masa succesorală, ci constituind un drept de creanță al acesteia, care se scade din activul succesiunii. Instanța de fond era ținută să lămurească toate aceste probleme, în condițiile art.6735Cod de procedură civilă.
A precizat că, în mod greșit, prima instanță a atribuit apartamentul intimatului, fără să țină cont că apelanta locuiește în acest imobil de 26 de ani, că este la o vârstă înaintă, singură, fără posibilitatea de a-și cumpăra altă locuință, sulta de 50.000 lei/ron fiind insuficientă în acest sens, iar intimatul având încă două locuințe în proprietate.
A mai arătat că instanța de fond a înlăturat nejustificat apărările apelantei - pârâte, în sensul că bunurile gospodăriei casnice sunt moștenite de soțul supraviețuitor, în temeiul art.5 din Legea nr.319/1944, apreciind că această cerere nu poate fi soluționată în acest cadru procesual.
Totodată, încălcând dispozițiile Codului civil și ale regulamentului cimitirelor și crematoriilor, instanța a atribuit în natură doar apelantei cotă parte din locul de veci aflat în Cimitirul, deși acesta rămâne în indiviziune tuturor membrilor familiei.
A susținut că, în ce privește bunul identificat ca fiind o icoană rusească, instanța a apreciat în mod greșit că acesta este bun propriu al intimatului, întrucât el a aparținut bunicii acestuia, mama defunctului G și surorii sale, mama intimatului; ca atare, cota de ar fi revenit defunctului
Prin întâmpinarea formulată la 08 mai 2007, intimatul a solicitat admiterea în parte a apelului, doar cu privire la modul de atribuire a locului de veci și menținerea celorlalte dispoziții. A mai arătat că apelanta pârâtă nu a invocat dispozițiile art.5 din Legea nr.319/1944 cu prilejul concluziilor puse la termenul când s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu, deși a avut reprezentare calificată. De asemenea, apelanta nu a solicitat instanței de fond să se constate vreun drept de creanță cu privire la sumele plătite pentru acoperirea prețului apartamentului. A precizat că atribuirea apartamentului către intimat s-a făcut după termenul de șase luni de la atribuirea bunului către apelantă, în care aceasta nu a achitat sulta. În ce privește icoana rusească, a susținut că aceasta aparținut mamei sale și revine intimatului.
Prin decizia civilă nr.1412 A din 31 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată. Astfel, a constatat că pârâta are un drept special de moștenire asupra următoarelor bunuri mobile: cota de din biblioteca cu patru corpuri, 600 volume de cărți, trei televizoare, două congelatoare, un frigider, un aparat video, două boxe, un magnetofon, în valoare de 4.185 lei, a menținut starea de indiviziune asupra locului de veci, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat intimatul la 10 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul a constatat apelul ca fiind fondat în limitele următoare:
Astfel, a fost apreciat întemeiat motivul privind greșita reținere în masa succesorală a bunurilor mobile aparținând gospodăriei casnice, acestea cuvenindu-se soțului supraviețuitor în virtutea dreptului său special de moștenire, reglementat de art.5 cu raportare la art.1 lit.c din Legea nr.319/1944, întrucât apelanta - pârâtă a venit în concurs la succesiunea soțului său cu intimatul - reclamant, care nu are calitate de descendent.
Apărările intimatului - reclamant, în sensul că instanța de fond nu putea să țină cont de acest drept special al soțului supraviețuitor, întrucât apelanta - pârâtă nu a formulat cerere în acest sens, nu au fost reținute în apel; tribunalul a avut în vedere faptul că apelanta - pârâtă se afla în posesia tuturor bunurilor succesiunii, iar prin acțiunea formulată intimatul - reclamant a fost cel care a urmărit dobândirea posesiei acestor bunuri, astfel că la stabilirea masei bunurilor partajabile se impunea înlăturarea bunurilor mobile ale gospodăriei casnice, chiar și în lipsa unei cereri a apelantei - pârâte.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că se impune schimbarea sentinței sub acest aspect, în sensul recunoașterii dreptului special de moștenire al apelantei - pârâte asupra cotei de din următoarele bunuri: bibliotecă, având patru corpuri, 600 volume cărți, trei televizoare, două congelatoare, un frigider, un aparat video, două boxe, un magnetofon, bunuri în valoare de 4.185.
A fost privit ca întemeiat și motivul privind greșita atribuire a cotei de din dreptul de concesiune asupra locului de veci către apelanta - pârâtă, acesta rămânând în indiviziune tuturor moștenitorilor legali. Prin urmare, se impunea schimbarea sentinței și sub acest aspect, în sensul menținerii stării de indiviziune asupra locului de veci.
Urmare a acestor modificări ale componenței și valorii masei succesorale și loturilor părților, s-a modificat sulta pe care reclamantul trebuia să o plătească apelantei - pârâte, aceasta fiind în cuantum de 55.411 lei în loc de 52.944 lei, cum a stabilit instanța de fond (valoarea totală a bunurilor este de 123.167 lei, potrivit rapoartelor de expertiză de la filele 90, 99 și 111 dosar, din care se scade valoarea bunurilor gospodărești, care se atribuie apelantei, fără sultă - 8.370 lei și contravaloarea locului de veci, care rămâne în indiviziune - 1.500 lei, astfel că valoarea masei partajabile devine 113.297 lei, în funcție de aceasta stabilindu-se valoarea suitei).
Neîntemeiate au fost considerate celelalte motive de apel.
Astfel, imobilul succesoral este bun propriu al defunctului G, dobândit prin contractul de construire nr.179/6 din 15 martie 1978, deci cu trei ani înainte de căsătorie. Prin urmare, acesta intră în integralitatea sa în masa succesorală. Contribuția apelantei - pârâte la plata ratelor pentru achitarea prețului apartamentului nu îi conferă acesteia un drept de proprietate, ci un drept de creanță, care nu putea fi acordat din oficiu de instanța de fond, în lipsa unei cereri din partea părții, care să o investească în acest sens, apelanta - pârâtă având posibilitatea să solicite constatarea dreptului său de creanță pe cale separată.
Instanța de fond a avut în vedere printre criteriile de atribuire inițială faptul că apartamentul se află în posesia apelantei - pârâte, că reprezintă domiciliul său din timpul căsătoriei cu soțul său, în prezent decedat și a atribuit acest apartament provizoriu apelantei - pârâte, în condițiile art.67310Cod de procedură civilă. Ulterior, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării sultei stabilită în sarcina sa, în termenul stabilit în acest sens, a făcut aplicarea art.67310alin. 3 Cod de procedură civilă, atribuind bunul reclamantului, în raport de susținerile sale că are posibilitate să achite sulta.
Chiar dacă în favoarea apelantei - pârâte operau mai multe criterii de atribuire, acestea nu pot conduce la păgubirea însuși a dreptului de coproprietate al intimatului - reclamant, care este îndreptățit fie să primească bunul și să plătească sultă, fie să primească sulta corespunzătoarei cotei sale.
În ceea ce privește excluderea din masa succesorală a rusești, instanța de fond a avut în vedere chiar recunoașterea apelantei - pârâte și acordul său de aor estitui, consemnate și în interogatoriu luat din oficiu de instanță pe cererea precizatoare de la fila 58 dosar fond.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea deciziei recurate, admiterea apelului în totalitate, iar, pe fond, atribuirea imobilului succesoral.
În motivarea recursului, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, pârâta a arătat că instanța de apel, în considerente, a precizat ce drept revine apelantei asupra apartamentului în litigiu și cum poate fi realizat acesta. Drept consecință, recurenta a solicitat Judecătoriei sectorului 5 B, prin acțiunea înregistrată sub nr-, să stabilească pasivul succesiunii, respectiv contribuția sa la dobândirea imobilului succesoral, precum și cheltuielile de înmormântare.
A susținut că dacă recursul de față se va soluționa până la clarificarea aspectelor prezentate, intimatul ar primi o parte din bun, deși nu i se cuvine. Contribuția soției supraviețuitoare trebuie scăzută din activul moștenirii, pentru a nu se ajunge la o plată nedatorată, la o îmbogățire fără justă cauză a intimatului reclamant.
Deși prin expertiza efectuată s-a stabilit care este creanța pe care o are pârâta față de reclamant, aplicând greșit dispozițiile art.6735Cod de procedură civilă, tribunalul a calculat eronat sulta datorată, fără a reține situația de fapt astfel prezentată.
Recurenta pârâtă a criticat și modalitatea de atribuire a apartamentului, precizând că și instanța de apel a recunoscut, în favoarea sa, mai multe criterii de atribuire. Prin lăsarea imobilului în proprietatea intimatului reclamant nu poate fi păgubită decât recurenta pârâtă, cea care locuiește în imobil de la încheierea căsătoriei cu defunctul său soț, cea care a plătit ratele împreună cu decuiusul, care o vârstă înaintată și este lipsită de posibilități materiale pentru achiziționarea altui imobil.
Întâmpinarea depusă de intimatul a fost calificată drept note scrise, avându-se în vedere data depunerii și opoziția recurentei. În esență, prin aceste concluzii, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Consideră că pârâta nu a făcut anterior soluționării acestei cauze niciun demers pentru stabilirea creanței sale, pentru a fi îndreptățită să ceară diminuarea activului succesiunii. De asemenea, arată că imobilul i-a fost atribuit inițial pârâtei, iar, după ce s-a constatat că aceasta nu poate achita sulta datorată, s-a dispus ca apartamentul să revină reclamantului.
În ședința publică din 16.06.2009, recurenta a solicitat, potrivit art.244 alin.1 Cod de procedură civilă, suspendarea prezentului recurs până la soluționarea cauzei înregistrată sub nr- la Judecătoria Sectorului 5
În raport de criticile din recurs, dar și de soluția dată acestei cereri în calea de atac a apelului, Curtea a apreciat că nu reprezintă o pretenție distinctă, urmând a fi cenzurată odată cu motivele invocate de pârâtă în această fază procesuală.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, subsumate motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cu privire la prima susținere a recurentei, referitoare la lipsa stabilirii contribuției sale la dobândirea imobilului succesoral și, implicit, la indicarea valorii masei succesorale rămasă la decesul defunctului G, Curtea reține că pârâta, pe parcursul prezentei acțiuni, nu a formulat cerere reconvențională, prin care să solicite determinarea dreptului său de creanță asupra apartamentului bun propriu al decuiusului. Deși nu a recunoscut inițial această stare de drept, arătând că imobilul este bun comun, ulterior, prin poziția exprimată de-a lungul procesului, dar și prin demersurile realizate în mod distinct de cauza pendinte, pârâta a precizat că, împreună cu defunctul său soț, a contribuit la achitarea apartamentului, bun propriu al acestuia.
Cererea sa de suspendare a cauzei, formulată în temeiul art.244 alin.1 Cod de procedură civilă, în apel, ca urmare a promovării unei acțiuni de stabilire a pasivului succesiunii a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de ședință din 11.05.2007, instanța de apel considerând că obiectul dosarelor menționate este distinct, că stabilirea activului succesiunii nu influențează asupra identificării valorii pasivului moștenirii. Tot în apel au fost produse dovezi, și anume decizia civilă nr.1735/18.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă (filele 45 și 46), prin care a fost respinsă excepția de litispendență, cu referire la dosarul nr-. Ulterior, cauza, pe fond, a fost înregistrată sub nr-, în recurs recurenta revenind asupra cererii sale.
Curtea constată că soluția tribunalului este legală, pe de o parte, pentru că între cele două cauze nu există o legătură determinantă, de natură să conducă la suspendarea uneia până la soluționarea celeilalte (în caz contrar, dacă se execută un titlu executoriu, se poate proceda la întoarcerea executării), iar, pe de altă parte, deoarece în cauza pendinte pârâta nu a solicitat să se constate un eventual drept de creanță, în lipsa unei astfel de cereri instanța neputându-se pronunța.
Așadar, chiar și administrarea în speța de față a unei probe tehnice de specialitate, care să stabilească ce contribuție a avut pârâta la plata prețului apartamentului, nu ar putea fi avută în vedere de instanță, cât timp o solicitare în acest sens nu a fost făcută de partea interesată. Drept consecință, nu se poate vorbi de aplicarea greșită a dispozițiilor art.6735Cod de procedură civilă, nefiind încă determinate creanțele comoștenitorilor față de defunct ori sarcinile moștenirii.
Curtea apreciază însă drept fondată cea de-a doua critică a recurentei pârâte, cea care vizează atribuirea imobilului bun propriu al defunctului.
Întrucât apartamentul în litigiu nu poate fi partajat în natură, când se cere atribuirea lui de cei doi coproprietari trebuie să se țină seama de criteriile prevăzute de art.6739Cod de procedură civilă, care nu sunt limitativ reglementate de lege.
Deși instanța de apel reține că în favoarea pârâtei operează mai multe criterii de atribuire, concluzionează că acestea nu pot conduce la păgubirea însuși a dreptului de coproprietate al reclamantului.
În acest fel, tribunalul nu a ținut cont de faptul că pârâta este soția supraviețuitoare a defunctului G, că aceasta a locuit, împreună cu decuiusul, de la încheierea căsătoriei, în apartamentul în litigiu, pe care-l are în posesie și în prezent, de împrejurarea că recurenta este o femeie în vârstă, fără venituri mari, care să-i permită achiziționarea unui alt spațiu de locuit, în timp ce intimatul nu a contestat că se afla într-o situație locativă dificilă.
Pe de altă parte, pronunțarea unei încheieri de atribuire provizorie a imobilului către pârâtă și expirarea termenului în care aceasta trebuia să plătească sulta corespunzătoare, măsura prevăzută de art.67310alin.1 Cod de procedură civilă, nu obligă instanța ca, în temeiul art. 67310alin.3 Cod de procedură civilă, să atribuie bunul celuilalt coproprietar, în speță intimatului reclamant.
Norma prevăzută de alin.3 al art. 67310Cod de procedură civilă este una dispozitivă, iar nu imperativă, instanța de judecată putând lua această măsură prin raportare însă și la criteriile de atribuire a imobilului, la situația de fapt dedusă judecății.
În plus, nu se poate vorbi de un prejudiciu creat reclamantului în lipsa atribuirii în natură a imobilului, acesta putând solicita oricând, în lipsa plății sultei datorată de pârâtă, executarea silită asupra acestui bun.
Pentru aceste argumente, Curtea, conform art.304 pct.9 Cod de procedură civilă coroborat cu art.312 alin.1 și 3 Cod de procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va atribui în deplină proprietate și posesie apartamentul nr.13 situat în B, nr.328,.57a (),.A,.2, sector 5 către pârâta.
Stabilirea corectă a sultei nu poate fi făcută decât în măsura în care instanța, pe baza probelor deja administrate, precum și a soluțiilor pronunțate anterior, va constata compunerea masei partajabile și valoarea acesteia. În speță, în masa succesorală intră imobilul menționat mai sus, în valoare de 112.060 lei, autoturismul 1300, culoare alb, nr. omologare 1300 -, număr de înmatriculare B-20-, în valoare de 1.196 lei, precum și un număr de 41 de acțiuni cu nr.- - -, în valoare nominală de 1 leu/ron fiecare, deținute de defunct la SC, în baza certificatului de acționar nr.- din 14 octombrie 1996, în valoare de 41 lei. Ca atare, valoarea masei partajabile este de 113.297 lei.
Cum fiecare dintre părți deține o cotă de din succesiune, pentru egalizarea loturilor pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 56.648,5 lei (ținându-se cont de faptul că în lotul său sunt incluse și bunurile mobile enumerate, pentru care nu s-au formulat critici pe aspectul atribuirii).
Termenul de plată a sultei va fi de 3 luni de la pronunțarea hotărârii, termen stabilit și de instanța de fond, necontestat de părți.
În consecință, vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței, ce nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Conform art.274 Cod de procedură civilă, Curtea va obliga pe intimat, cel ce a căzut în pretenții, la plata sumei de 9,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1412 din data de 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că:
Constată că valoarea masei partajabile este de 113.297 lei, reprezentând valoarea imobilului - 112.060 lei, valoarea autoturismului - 1.196 lei și valoarea unui număr de 41 acțiuni la SC SA - 41 lei.
Atribuie în deplină proprietate și posesie pârâtei apartamentul nr.13 situat în B, nr.328,.57a (),.A,.2, sector 5.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 56.648,5 lei, cu titlul de sultă, în termen de trei luni de la pronunțarea hotărârii.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Obligă pe intimat la 9,65 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.F/
2ex./21.07.2009
-5.-;
Jud.5.-
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Claudiu
