Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 153/
Ședința publică din 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC "" SA împotriva deciziei civile nr.135/A/30 mai 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, prin mandatar și cu pârâtul Consiliul Local, având ca obiect succesiune și anulare certificat de vacanță succesorală.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și a fost legal timbrat cu suma de 9,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 11 februarie 2008, iar apoi pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr.2045/18 mai 2005, reclamanta a chemat în judecată pârâții Consiliul Local și SC "" SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că este succesoare a defuncților săi părinți, decedat la 18.09.1937 în T și, decedată la 31.07.1964, și că masa succesorală rămasă în urma acestora, se compune din imobilele înscrise în CF nr.2171/2196, nr.top.871, grădină și casa cu nr.470 A, de 8855. și nr.top.1836 teren arabil și fânețe în Lazul de 5756.
De asemenea, a solicitat anularea certificatului de vacanță succesorală nr.341/2001 și a actelor de încheiere în baza acestui certificat, cu privire la imobilele rămase de la părinții săi, precum și revenirea la situația anterioară în CF.
In motivarea acțiunii, s-a susținut că după decesul tatălui său, mama ei a acceptat tacit succesiunea, iar la decesul acesteia, reclamanta a obținut certificatul de moștenitor nr.21/2003.
In urma demersurilor făcute, a descoperit că pârâtul Consiliul Local, printr-o așa-zisă anchetă, a solicitat și obținut certificatul de vacanță succesorală după tatăl său, dobândind un drept de proprietate asupra unei părți din succesiune.
Consiliul Local nu a comunicat poziția sa cu privire la acțiunea reclamantei.
Prin sentința civilă nr.3402/5.10.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr.2045/C/2005, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, prin mandatar, împotriva pârâților Consiliul Local și SC SA.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, decedat la 18.09.1937, se compune din cota de 1/1 parte din imobilele înscrise în CF nr.1272/2196 sub nr.top.871 de 6654. nr.top.871 Lazul grădina și casa cu nr.470/a de 4855. și sub nr.top.1836 și de 5756.
A constatat că succesori ai acestui defunct sunt:, decedată la 31 iulie 1964, în calitate de soție supraviețuitoare, având cota de parte și reclamanta, în calitate de fiică, având cota de parte.
A constatat că masa succesorală defunctei se compune din cota de parte rămasă de pe urma defunctului său soț, și succesoare este reclamanta, în cotă de 1/1 parte, în calitate de fiică.
A dispus anularea certificatului de moștenitor nr.341/2002, emis în dosarul succesoral nr.617/2002 de către
A dispus anularea înscrisurilor din CF nr.2172/2196 efectuate ulterior emiterii certificatului de moștenitor și revenirea la situația anterioară.
A autorizat intabularea în CF a drepturilor de proprietate dobândite potrivit acestei sentințe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit extrasului de CF nr.2172, asupra imobilelor cu nr.top.871, 870 și 1836, proprietar a fost, drept dobândit în anul 1924 prin cumpărare.
La data de 20.09.2002, SC SA a solicitat Primăriei să-i comunice situația terenului și a casei cu nr.470/A înscrisă în CF 2172 și i-a solicitat ca, în situația în care proprietarul nu are moștenitori, să ceară unui notar eliberarea certificatului de vacanță succesorală și înscrierea în CF a Statului Român, precum și radierea casei cu nr.470 A, dacă aceasta nu mai există.
Prin adresa nr.1973/23.09.2002 Primăria atestă faptul că imobilul casa cu nr.470 A, nu mai există, că proprietarul imobilelor înscrise în CF 2172 este decedat și nu are moștenitori, iar prin adresa nr.2061 din 7.10.2002 arată că pe imobilele cu nr.top.871 și 870 sunt edificate construcții: casă, teren sport și.
In baza certificatului de deces privind pe, decedat la data de 31 ianuarie 1946, adeverințelor eliberate de Primărie și a declarațiilor date în fața primarului de către patru persoane din comuna, BNP Gae liberat în dosarul succesoral nr.617/2002, certificat de moștenitor nr.341/2002, potrivit căruia succesor este Statul Român prin Consiliul Local, acesta intabulându-și dreptul de proprietate în baza încheierii din 07.10.2002.
La aceeași dată, SC SA a solicitat Biroului de CF înscrierea dreptului de proprietate asupra clădirii ce se află situată pe terenul înscris în CF nr.2172, clădire existentă în patrimoniul societății prin efectul HG nr.1041/1991, unde figurează ca Gospodăria.
In baza acestei cereri, a adeverințelor nr.1973/23.09.2002 și nr.2061/7.10.2002 emise de Primăria, prin încheierea nr.4590/7.10.2002, s-a dispus radierea casei cu nr.470 A și evidențierea construcțiilor, casă, teren sport și, reprezentând gospodăria și intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept achiziție proprie, în favoarea SC SA, 1/1 parte pe construcții.
Potrivit anexei la Ordinul 154/1991 al Ministerului Turismului, în patrimoniul SC SA intra și Gospodăria însă, din această anexă nu rezultă adresa și nici măcar zona unde este situată.
Instanța a constatat că eliberarea certificatului de moștenitor nr.341/2002 pe seama Statului Român prin Consiliul Local, s-a făcut în baza adeverințelor eliberate de Primăria și a declarațiilor date în fața primarului de către patru persoane, potrivit cărora, decedat la 31 ianuarie 1946 în, nu are urmași.
In realitate, proprietar al imobilelor a fost, decedat la 18 septembrie 1937 în T, a cărei succesoare este reclamanta, în calitate de fiică cu cota de parte și soția în cotă de parte.
După decesul Martei, moștenitoarea întregii succesiuni este reclamanta în cotă de 1/1.
Față de disp.art.724 civ. Judecătoria Caransebeșa dispus anularea certificatului de moștenitor nr.341/2002 emis în dosarul succesoral 617/2002 de către BNP G, precum și anularea înscrierilor din CF nr.2172/2196 efectuate ulterior emiterii certificatului de moștenitor și revenirea la situația anterioară.
Impotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, pârâta SC SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea acesteia și pe fond, respingerea acțiunii.
In motivare, pârâta arată că SC SA a devenit proprietar al construcțiilor în baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
In baza acestei legi și a HG1 nr.1041/1990 au fost înființate societățile comerciale de turism, printre care și SC SA, iar prin Ordinul Ministerului Comerțului și Turismului nr.154/26.04.1991, au fost nominalizate imobilele ce sunt în proprietatea SC SA și sunt incluse în capitalul social al acestei societăți, printre care la poziția 27 sunt incluse și imobilele din litigiu, respectiv Gospodăria.
SC SA și-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor compuse din casă, teren de sport și, construite și amenajate de către, a cărei continuatoare este SC SA în CF nr.2172 cont.2196 de sub nr.top.870 și 871, în suprafață de 6654. respectiv 4855.
Prin adeverința nr.2061/7.05.2002 eliberată de către Primăria comunei se confirmă că pe acest teren sunt amplasate construcțiile la care a făcut referire, iar din adeverința nr.1973/23.09.2002 reiese că imobilul casa cu nr.470 A nu mai există, astfel încât este clară situația potrivit căreia aceste imobile au fost edificate de către, această stare de fapt fiind confirmată de către documentele contabile ale SC SA.
Instanța a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.3412/2002 emis în dosarul succesoral nr.617/2002 de către G și a înscrierilor făcute în CF și a dispus radierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor aparținând societății pârâte, fără însă a dispune în prealabil anularea actului prin care SC SA devenea proprietar asupra construcțiilor.
De asemenea, prima instanță a reținut în mod greșit că din masa succesorală face parte și imobilul înscris în CF 7172/2196.
Intimata reclamantă a formulat în apel întâmpinare, solicitând respingerea acestuia. In acest sens, a arătat că SC SA nu a avut niciodată în administrare imobilele în discuție și niciodată nu a avut, anterior anului 2002, înscris vreun drept de administrare sau alt drept care să îi confere posibilitatea de a transforma acel drept în unul de proprietate.
S-a mai susținut că Ordinul nr.154/26.04.1991 nu a avut niciodată ca efect transferarea dreptului de proprietate al intimatei în favoarea apelantei, iar faptul că menționează că face parte din patrimoniul antecesoarei apelantei "Gospodăria " este irelevantă.
Simplul fapt că apelanta a bănuit că după defunctul nu mai există moștenitori, având și concursul autorităților publice locale, nu îi conferă acesteia dreptul asupra imobilului, astfel încât intabularea în CF este lovită de nulitate absolută, ca și certificatul de vacanță succesorală.
Prin decizia civilă nr.135/30 mai 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S respins apelul formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.3422/5.10.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr.2045/2005, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Potrivit actelor de la dosar, succesori ai defunctului, decedat la 18.09.1937, au rămas, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de părți și, în calitate de fiică, în cotă de părți, succesiunea fiind acceptată tacit de mama reclamantei.
După decesul mamei sale, la 31.07.1964, reclamanta a rămas moștenitoarea întregii succesiuni, obținând certificatul de moștenitor nr.21/27.05.2003 emis de BNP.
In ciuda acestui fapt, Primăria a eliberat în anul 2002 o adeverință cu nr.1973/23.09.2002, în care se afirma că din evidențele Primăriei, rezultă că nu există moștenitori ai defunctului, cu ultimul domiciliu în, nr.470. In plus, Primăria a audiat 4 martori, care nu aveau cunoștință că defunctul ar fi avut moștenitori.
Pe baza acestor înscrisuri, precum și pe baza unui certificat de deces al altei persoane cu același nume, decedat la data de 31.01.1946, s-a emis certificatul de moștenitor nr.341/2002 de către BNP G, potrivit căruia succesor este Statul Român prin Consiliul Local.
Având în vedere toate aceste înscrisuri, instanța de apel a considerat că certificatul de moștenitor cu nr.341/2002 este lovit de nulitate, întrucât se referă la alt defunct cu același nume - - care a decedat la 31.01.1946, și care nu era proprietarul tabular al imobilului în cauză.
In aceste condiții, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a anulat acest certificat de moștenitor și înscrierile din CF 2172/2196 și a dispus revenirea la situația anterioară, urmând a se lămuri situația juridică a construcțiilor edificate pe acest teren.
Față de aceste considerente, instanța de apel, în baza art.296 pr.civ. a respins apelul formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.3422/5.10.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr.2045/2005.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, nefiind dovedite.
Impotriva deciziei civile nr.135/30.05.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în termen legal, la data de27.07.2007, a declarat recurs pârâta SC SA, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, admiterea apelului și pe fond, respingerea acțiunii.
In motivarea recursului, pârâta a arătat că a devenit proprietară a construcțiilor în baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
In baza acestei legi și a HG nr.1041/1990 au fost înființate societățile comerciale de turism, printre care și SC SA, iar prin Ordinul Ministerului Comerțului și Turismului nr.154/26.04.1991 au fost nominalizate imobilele ce sunt în proprietatea SC SA și sunt incluse în capitalul social al acestei societăți, printre care la poziția 27 sunt incluse și imobilele în litigiu, respectiv Gospodăria.
SC SA și-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor compuse din casa, teren de sport și, construite și amenajate de către, a cărei continuatoare este SC SA, în CF 2172 cont.2196, de sub nr.top.870 și 871, în suprafață de 6654. respectiv 4855.
S-a mai criticat anularea certificatului de moștenitor nr.341/2002, emis în dosarul succesoral nr.617/2002 de către BNP G și a înscrierii din CF, cu radierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, ce aparțin pârâtei, fără însă a dispune, în prealabil, anularea actelor prin care SC SA devine proprietar asupra construcțiilor.
De asemenea, s-a mai invocat și împrejurarea că reclamanta, născută, în calitate de fiică, și, în calitate de soție supraviețuitoare, n-au făcut dovada certă a acceptării tacite a succesiunii în termen de 6 luni, conform prevederilor art.700 civil, după defunctul, acceptare care să le confere dreptul de a solicita anularea certificatului de moștenitor, eliberat în favoarea Statului Român, prin Consiliul Local, în baza adeverinței de vacanță succesorală și audierii unui număr de patru martori din comuna, de către notarul
In raport de considerentele enumerate, solicităm admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul C-S și respingerea acțiunii succesorale.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 pr.civ. și art.700 civil.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtă, în raport de actele depuse la dosar și disp.art.299, 304 pct.9 pr.civ. indicat ca și temei de modificare a deciziei civile, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
In raport de actele de stare civilă depuse la dosar, în mod corect s-a stabilit că proprietarul imobilului în litigiu nu este defunctul, decedat la data de 31.01.1946 în (și pentru care s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.341/2002 pe seama Statului Român prin Consiliul Local ), ci o altă persoană, cu același nume și prenume, decedată însă la data de 18.09.1037 în T, al cărui succesoare este reclamanta și soția supraviețuitoare a defunctului, (decedată).
Pornind de la aceste acte de stare civilă, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a analizat validitatea titlului statului, respectiv a adeverințelor eliberate de Primăria, a modului în care acesta (Statul Român) și-a intabulat în anul 2002 dreptul de proprietate pe construcții, pe un teren care nu este proprietatea Statului Român, ci aparțin defunctului, decedat la 18.09.1937 în T și a cărui succesoare legală este reclamanta.
In ceea ce privește contestarea acceptării tacite a succesiuni defunctului, de către reclamantă, în termenul prevăzut de art.700 civ. trebuie subliniat că reclamanta beneficiază de un certificat de moștenitor nr.21/27.05.2003, necontestat și valabil, ceea ce îi conferă pe deplin prerogativele ce decurg din această calitate.
In consecință, împrejurarea că în cauză este identitate de nume, a dus la eliberarea de către Primăriei a unei adeverințe potrivit căreia, defunctul, decedat la 31.01.1946, nu are moștenitori, și astfel, s-a emis certificatul de moștenitor nr.341/2002, de către BNP G, potrivit cu care succesor este Statul Român, prin Consiliul Local.
Intrucât proprietarul tabular al imobilelor este însă o altă persoană, decedat la data de 18.09.1937, astfel încât în mod corect s-a dispus anularea certificatului de moștenitor emis în favoarea Statului Român.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că cele două instanțe de judecată au pronunțat hotărâri legale, raportat la probele administrate, astfel că, nefiind incident nici unul din temeiurile de casare și modificare a deciziei civile recurate, în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA împotriva deciziei civile nr.135/A/30 mai 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /2.03.2008
Dact. // 2 ex./ 5.03.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu, Rujița
