Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 162/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.162/2010-
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Viorel Pantea |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în O,-,. 4, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, domiciliată în O, - -, nr.28,.A,.6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 144/A din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 2498 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei reclamante -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 09.06.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și reprezentanta intimatei --lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 105/02.11.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin factura nr. -/10.06.2009 emisă de Oficiul Poștal nr. 1 O și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Întrebate fiind, reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentei căi de atac.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de partea pe care o reprezintă și respingerea apelului declarat de intimată, stabilirea cotelor egale de contribuție a foștilor soți la dobândirea imobilului cu consecința majorării corespunzătoare a sumei datorate pe seama recurentei și reținerea valorii de 59.610 euro ca valoare a imobilului în litigiu, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2498 din data de 3.04.2008 pronunțată de către Judecătoria Oradea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta -, s-a admis în parte acțiunea reconvențională precizată, formulată de pârâta reclamantă reconvențională în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională și în consecință:
S-a constatat că în urma defunctului decedat la data de 01.06.2000 au rămas moștenitori reclamanta -soră și pârâta - soție supraviețuitoare, cotele de moștenire fiind de câte parte pe seama fiecăreia.
S-a constatat că masa succesorală se compune din cota de 65.203,11/ 179.870,68 părți din imobilul situat în O-,. A,.6, înscris în CF nr. 27900 O, top. 3165/3/6 în natură apartament compus din 2 camere și dependințe și teren în suprafață de 13 mp.
S-a constatat că după decesul defunctului, pârâta a efectuat îmbunătățiri la imobil în sumă de 1118 lei, a căror valoare nu face parte din masa succesorală.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului, în întregime în favoarea pârâtei, cu obligarea acesteia, în favoarea reclamantei la plata sumei de 32.601,55 lei, reprezentând sultă.
S-a dispus Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară B întabularea dreptului de proprietate al pârâtei astfel dobândit, condiționat de plata sultei.
A fost obligată pârâta în favoarea reclamantei la suma de 284,5 lei cheltuieli de judecată.
Prin considerentele sentinței se reține, în esență, că din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanta( ns. ) este sora def., decedat la 1.07.2000, în timp ce pârâta este soția supraviețuitoare a defunctului.
părților a fost legată de contribuția pe care a avut-o fiecare soț la dobândirea bunului comun, în acest sens fiind administrată o amplă probațiune, mai ales prin înscrisuri: copie contract de vânzare - cumpărare nr.198(fila 271), titlu de proprietate( fila 282), contract de împrumut( fila 214), copie contract de vânzare - cumpărare 26699/7.04.1965, chitanța de plată a avansului, a ratelor, copie cărți de muncă ale def. și ale pârâtei, adeverințe de venit de la diversele locuri de muncă ale părților, cupoane de pensii, procese - verbale de constatare și sancționare a contravențiilor emise pe seama defunctului, copie carnet de sănătate privind pe defunct, chitanțe și mandate poștale cu sume de bani expediate de către defunct în beneficiul rudelor sale.
Pe baza acestor înscrisuri, coroborate cu răspunsul la interogator a pârâtei, instanța de fond a reținut că în anul 1965 aceasta, împreună cu defunctul său soț au cumpărat un apartament situat în O, pe str. - -, pe care l-au înstrăinat anterior achiziționării apartamentului din litigiu.
În această perioadă, adică de la începutul căsătoriei și până în anul 1981, singurele surse de venit ale părților au constat în veniturile lor din muncă, fără a beneficia de un ajutor material din partea altor persoane.
După cum arată pârâta la interogatoriul luat în cauză, avansul achitat la achiziționarea apartamentului din P-ța -, în sumă de 51.404 lei și comision în sumă de 1166 lei au fost plătite cu bani ridicați dintr-un cont de economii la CEC, eliberându-se o chitanță în acest sens( depusă la dosar la fila 275).
Instanța de fond a mai reținut că în practica judiciară și în literatura de specialitate s-a consacrat ideea că sumele depuse la CEC au caracter de bun comun sau bun propriu după proveniența acestor sume de bani, ori, din înscrisurile cuprinzând salariilor părților în această perioadă, a rezultat că până în anul 1981 veniturile acestora au fost sensibil egale, având în vedere și munca depusă de către pârâtă, ca femeie, în gospodărie, precum și aspectul reținut, potrivit căruia, cei doi soți mai dobândiseră anterior un bun pe care l-au înstrăinat, prețul obținut din vânzare având, de asemenea, calitatea de bun comun.
Diferența dintre suma reprezentând avans și prețul total al apartamentului, stabilit la valoare de 116.570 lei, au reprezentat-o ratele, în valoare de 64.000 lei, achitate în perioada anilor 1981 - 1991, rate care au fost achitat prin reținerea din pensia defunctului a sumei de 496 lei lunar, timp de 108 luni, iar plata finală, suma de 31.497 lei realizându-se prin. nr.- din 14.02.1991.
În această perioadă, defunctul fiind în pensie de boală, iar pârâta încadrată în muncă, veniturile obținute de către aceasta erau considerabil mai importante, adică de 315.181 lei față de 581.926 lei.
Instanța de fond a reținut potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză - ( fila 215) și ( fila 186), persoane care l-au cunoscut pe defunct, îndeaproape, că acesta consuma băuturi alcoolice, cheltuindu-și o parte însemnată a veniturilor astfel, chiar împrumutând diverse sume de bani, care erau apoi restituite de către pârâtă.
De asemenea s-a mai reținut că defunctul obișnuia să expedieze prin mandat poștal diverse sume de bani rudelor sale, aspecte ce rezultă și din numeroasele chitanțe și mandate poștale depuse în probațiune( filele 156- 179) iar pe de altă parte, reclamanta reconvențională susține că suma de 31.497 lei achitată prin chitanța din 14.02.1991 provine dintr-un fond social de care a beneficiat în calitate de membră a -ului, aspect confirmat prin adeverința nr.198/15.11.2006 eliberată de această unitate( fila 266).
Însă, contribuția la s-a efectuat tot din veniturile salariale obținute de către aceasta, astfel că suma de 31.497 lei reprezentând ultima din prețul apartamentului nu reprezintă un bun propriu al reclamantei reconvenționale ci tot un bun comun, influențând doar asupra cotei de contribuție a fiecărui soț la dobândirea apartamentului.
Judecătoria a apreciat că susținerile pârâtei reclamante reconvenționale în sensul că a avut o contribuție exclusivă la dobândirea imobilului, dat fiind faptul că l-a îngrijit pe defunct, acesta suferind de-a lungul căsniciei de diverse afecțiuni, nu sunt întemeiate, întrucât obligația de sprijin moral este de esența căsătoriei, soții fiind obligați să-și datoreze întreținere, cu atât mai mult în condițiile în care unul dintre ei este bolnav.
Față de toate aceste aspecte, prima instanță a reținut că suma de bani reprezentând ratele de plată a apartamentului - bun comun a fost achitată cu o contribuție de 75% de către pârâtă și 25% de către defunct și având în vedere că la data achiziționării apartamentului valoarea acestuia a fost de 116.570 lei, avansul plătit fiind în sumă de 51.404 lei, plus comisionul de 1066 lei, iar ratele în sumă de 64.000 lei, rezultă că proporțional, avansul reprezintă 45% din valoarea apartamentului, iar ratele reprezintă 55% din total.
Evaluarea bunului s-a realizat printr-o expertiză tehnică judiciară întocmită de către ing., care, în ultima variantă, sub forma "răspunsului la obiecțiuni" comunicat la data de 13.03.2008( filele 299 -301) a stabilit că valoarea de circulație a imobilului (apartament și teren în suprafață de 13 mp.) este de 48.700 EURO, valoarea de fixing bancar la data de 10.03.2008 al BNR fiind de 1E=3,7164 lei.
Deși anterior expertul comunicase instanței de fond alte două valori extrem de diferite ale aceluiași bun, la intervale de timp relativ reduse, în condițiile în care nu s-a făcut dovada unei fluctuații atât de spectaculoase ale prețurilor pe piața imobiliară, prima instanță s-a oprit asupra acesteia din urmă evaluări efectuate întrucât, pe de o parte este cea mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii, fiind în concordanță cu prețul altor apartamente similare(301), iar pe de altă parte nu reflectă criteriile subiective impuse de către părți, ca și în cazul variantelor anterioare.
Prima instanță a apreciat că întrucât la stabilirea valorii masei succesorale se are în vedere starea bunului de la data decesului lui de cujus, din valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, se va deduce suma de 1181 lei reprezentând investițiile și îmbunătățirile aduse apartamentului de către reclamantă reconvențională după decesul soțului său, împrejurare necontestată de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți.
Prin decizia civilă nr. 144/A din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta.
S-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței civile nr. 2498 din 3.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în parte în sensul că:
S-a constatat că pârâta reclamantă reconvențională are o contribuție de 90% la dobândirea imobilului situat în O, str. P-ța -, nr. 28,. A,. 6, înscris în CF 27.900 O nr. top. 3165/3/6.
Pârâta reclamantă reconvențională a fost obligată să plătească reclamantei pârâtă reconvențională suma de 1209 Euro cu titlu de sultă.
Au fost menținute restul dispozițiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele aspecte:
Pârâta apelantă s-a căsătorit cu defunctul în anul 1958 conform certificatului de căsătorie depus la fila 29.
La data de 28.12.1981 aceștia au cumpărat apartamentul situat în O, str. P-ța -, nr. 28,. A,. 6, înscris în CF nr. 27900 O, nr. top. 3165/3/6, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 198. Prețul imobilului s-a stabilit la suma de 116.570 lei (fila 214).
L-a dosar s-a depus un înscris din care rezultă modul de achitare al apartamentului.
Toate aceste sume au provenit din veniturile obținute de către soții.
Tribunalul a reținut că în mod eronat instanța de fond a apreciat că soții ar fi înstrăinat anterior achiziționării imobilului din litigiu un alt imobil situat în O, str. - -, deducând din aceasta că prețul rezultat din vânzare l-ar fi investit în plata avansului pentru apartamentul în litigiu.
Raportat la modalitatea și data achiziționării apartamentului în litigiu, cât și raportat la veniturile defunctului în perioada iunie 1966-iulie 1975, pensia obținută de către acest defunct după anul 1975 și până la decesul survenit în anul 2000, veniturile obținute de către pârâtă în perioada 1974-1990, tribunalul a reținut că atât avansul cât și ratele și lichidarea prețului imobilului s-au suportat de către soții din bani comuni, dar cu o contribuție majoritară din partea soției pârâtă de 90%.
Această contribuție majoritară de participare la dobândirea imobilului s-a reținut ca urmare a unei aprecieri globale a veniturilor ambilor soți și a modului de folosire a acestor venituri.
Astfel, soția a câștigat o perioadă însemnată de timp venituri mai mari față de cele realizate de către defunctul, pe de o parte, iar pe de altă parte acest defunct a fost un alcoolic și, de asemenea, a suferit de o boală profesională, boală depistată încă din anul 1961. În concluzie, s-a apreciat consuma mai mult decât realiza.
În ceea ce privește valoarea imobilului, instanța de apel a apreciat că în mod corect a fost reținută cea de 48.700 Euro, această valoare fiind cea mai apropiată de valoarea de circulație și ținând seama că cursul Euro a crescut considerabil și pe piața imobiliară a cunoscut un regres considerabil.
Din această valoarea de 48.700 Euro a fost scăzută suma de 319 Euro raportând echivalentul în Euro a sumei de 1181 lei - investițiile efectuate de către pârâtă după decesul soțului, obținându-se diferența de 48.381 Euro.
Din cota de supusă partajului (cealaltă cotă de reprezentând bunul propriu al pârâtei), și anume 24.190 Euro s-a reținut cota de contribuție a pârâtei asupra patrimoniului comun de 90%, și anume 21.771 Euro.
Așadar, valoarea masei supusă partajului reprezintă diferența dintre suma de 24.190 Euro și suma de 21.771 lei, și anume 2419 Euro.
Raportat la această sumă, de 2419 Euro pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.209 Euro cu titlu de sultă.
În acest sens, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a fost admis apelul și schimbată în parte sentința atacată, conform dispozitivului hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta -, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului acesteia și respingerii apelului declarat de apelanta, stabilind cotele egale ale soților la dobândirea imobilului, cu consecința majorării corespunzătoare a sumei datorate pe seama acesteia, reținând valoarea de 59.610 Euro ca și valoare a imobilului litigios, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie subliniind că este dată cu ignorarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 30 Codul familiei și a principiilor care guvernează comunitatea de bunuri.
Mai arată că hotărârea e nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a reglementărilor în materia partajului judiciar.
Arată astfel recurenta că potrivit legii și principiilor care guvernează materia comunității de bunuri pentru stabilirea unei cote superioare, se impune identificarea explicită a sumelor proprii investite de una din părți cu raportarea acestora la masa de împărțit și doar în urma unui calcul matematic exact, rezultă cota procentuală preferențială.
Subliniază recurenta faptul că instanța de apel a stabilit o cotă preferențială de 90% în favoarea pârâtei fără a explica de ce și de unde provine plusul acordat peste cota egală, cum și în ce mod s-a calculat.
De asemenea, învederează că pentru stabilirea cotei de participație la dobândirea bunurilor comune, se impune cu necesitate ca fiecare din covălmaș să-și dovedească cu exactitate întinderea participației și în situația în care diferențele sunt nesemnificative, urmează să se aplice regula egalității cotelor de contribuție.
Subliniază recurenta că prețul imobilului nu s-a achitat exclusiv din veniturile pârâtei ci prin contribuția egală a foștilor soți, fapt ce rezultă din modul efectiv de plată a prețului și sursa banilor investiți.
Astfel, avansul de 51.404 lei s-a achitat cu bani ridicați dintr-un cont de economii, având natura juridică de bun comun, neputându-se face o cuantificare exactă a sumelor provenite fiecăruia, constituind astfel bun comun și cote egale.
Pentru plata diferențelor de preț în sumă de 64.000 lei s-a contractat un împrumut pe termen, care s-a restituit prin rate de 496 lei pe lună începând cu februarie 1982 până în februarie 1991 în sumă de 53.568 lei, reținute direct din pensia defunctului, plata finală în sumă de 31.497 RON, achitată în februarie 1991 din cotizația a pârâtei plătită pe o perioadă de 15 ani până la pensionare din veniturile din muncă ale acesteia.
Arată în acest sens recurenta că din moment ce se acceptă contribuția egală a soților la plata ratelor reținute sub durata conviețuirii din veniturile unuia dintre ei, aceeași regulă se aplică și fondului constituit tot prin plăți periodice din veniturile din muncă.
De asemenea, arată că prin stabilirea de comun acord a modului de achitare al prețului lipsa oricăror discuții între soți cu privire la participația la dobândirea imobilului, se poate reține că foștii soți s-au înțeles cu privire la contribuția lor egală la dobândirea imobilului, înțelegere peste care nu se poate trece, indiferent de poziția actuală a pârâtei.
Cuantumul mai mare al veniturilor realizate de pârâtă pe o perioadă însemnată de timp nu constituie un criteriu pentru reținerea unei cote mai mari, întrucât, pe de parte, stabilirea cotei de contribuție se face pe ansamblul comunității și nu pe etape ale vieții comune, depinzând nu atât de mărimea veniturilor și de contribuția efectivă a soților cu aceste venituri la dobândirea bunurilor comune.
Pe de altă parte, se arată că din analiza cuantumului veniturilor realizate de părți pe întreaga perioadă a conviețuirii rezultă că acestea au fost substanțial mai mari pentru defunct în perioada 1958-1975, servind la alcătuirea bazei patrimoniului comun și acumularea de economii, iar după pensionare veniturile sale au fost în mod firesc mai mici, iar după pensionare pârâtei veniturile au fost aproximativ egale, intervenind o echilibrare între veniturile celor doi soți.
În continuare subliniază că în materia partajului de bunuri, alcoolismul nu constituie un criteriu pentru stabilirea cotei de contribuție, și față de boala de care suferea, veniturile deloc neglijabile pe care le realiza și faptul că pârâta administra banii este greu de crezut că pierderile erau semnificative, niciunul dintre martori neputând preciza ce sume și când s-au cheltuit, aprecierile personale și generale neputând fi luate în considerare.
În ceea ce privește boala defunctului arată că nu-i poate fi imputat acestuia faptul că după ani de muncă fizică grea s-a îmbolnăvit, fiind pensionat de boală și nu a mai fost să participe la efectuarea muncilor menajului, pârâte preluând în întregime gestionarea banilor și a bunurilor odată cu agravarea bolii.
Cât privește valoare de 48.700 Euro reținută de instanțe, se arată că aceasta nu a fost făcută cu efectuarea calculului tehnic de specialitate, motiv pentru care nu poate fi luată în considerare, cu atât mai mult cu cât valoarea nu a fost acceptată de către recurentă.
Consideră recurenta că se impune a se reține ca și valoare a imobilului valoare de 59.610 Euro stabilită prin completarea raportului de expertiză de la fond, subliniind totodată că prețurile imobiliare nu au scăzut, ci datorită condițiilor economice piața a înghețat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Aceasta arată că avansul de 51.404 lei, nu a constat din economiile defunctului său soț, care pe lângă starea de sănătate precară suferea și de viciul beției.
Subliniază că avansul nu a fost achitat dintr-un cont de economii comun ci a fost achitat cu banii jos, acest avans reprezentând contribuția exclusivă a pârâtei.
Arată apoi că boala defunctului a debutat în anul 1961, așa încât ar fi fost imposibil a pune bani deoparte din veniturile acestuia, în condițiile în care cea mai mare parte a salariilor se cheltuiau pe deplasări, medicamente, tratament, cadouri și atenții doctorilor și asistentelor.
Arată astfel intimata faptul că a reușit a demonstra lipsa oricărei contribuții a soțului, consumând pentru sine tot ce a produs, fiind exclusă orice discuție privind acumulări din veniturile acestuia.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate care se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța constată a fi nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Susținerile recurentei, cum că nu există dovada unei contribuții superioare a intimatei pârâte la dobândirea imobilului în cauză sunt total eronate, fiind administrate suficiente probe de natură să dovedească împrejurarea că pârâta a avut o contribuție net superioară la achiziționarea acestuia.
Prin urmare, criticile axate pe greșita reținere a unor cote diferențiate se constată a fi nefondate, așa încât nemulțumirile acesteia legate de criteriile după care s-a realizat stabilirea cotei contributive preferențiale în favoarea pârâtei, nu vor putea fi reținute.
Astfel, instanța de apel contrar susținerilor recurentei, a stabilit de deplin situația de fapt în raport de care cu temei a tras concluzia că pârâta are o cotă majorată, contribuind în proporție de 90% la dobândirea imobilului achiziționat pe timpul conviețuirii acesteia cu defunctul (fratele recurentei).
În acest sens vor fi supuse analizei sumele de bani dobândite de părți în comun, reținându-se faptul că acestea au fost realizate în cea mai mare parte de către pârâta intimată.
Astfel, defunctul soț al pârâtei a fost pensionat de boală din anul 1975, beneficiind de o pensie în cuantum de 1.658 lei, în anul 1989 pensia majorându-se la suma de 2.386 lei, în timp ce pârâta în perioada 1974-1990, desfășurat o activitate renumerată, fiind angajată în cadrul C, veniturile acesteia ridicându-se conform adeverinței nr. 5190/2006 (fila 24 dosar fond) în perioada 1974-1990 la suma de 798.000 lei.
De asemenea, urmează a fi avută în vedere și împrejurarea că în anul 1961 defunctul a fost depistat cu o boală profesională, fiind suferind și de psihoză maniaco-drepresivă, fiind supus la numeroase internări medicale și investigații, astfel cum rezultă din multitudinea de acte medicale și bilete de ieșire din spital depuse la dosar, ceea ce influențează în sens negativ contribuția acestuia la dobândirea bunurilor comune.
Apoi nu poate fi trecută cu vederea nici împrejurarea că pârâtul a fost un mare consumator de alcool, aspect de rezultă din depoziția martorilor și, risipind o mare parte din veniturile sale în vederea satisfacerii acelei plăceri, ceea ce de asemenea a influențat negativ contribuția sa la dobândirea bunurilor comune.
Rezultă așadar că pârâta a reușit să demonstreze prin probatoriul administrat procentul mai mare invocat în favoarea sa, în timp ce reclamanta nu și-a dovedit afirmațiile, fiind nefondate prin urmare criticile acesteia legale de cota contributivă a fratelui acesteia la dobândirea bunului imobil comun.
Tot în același sens, este de observat și faptul că criticile recurentei pe aspectul cotei contributive, vizează modul în care instanța a stabilit situația de fapt, în funcție de probele administrate, iar aceste critici nu fac posibilă încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă fiind abrogat în prezent.
Nefondate se constată a fi și criticile legate de expertiza întocmită în cauză.
Astfel, temeinic instanțele au reținut faptul că valoarea de 48.700 Euro, stabilită în ultima variantă a raportului întocmit de ing. este cea mai apropiată de valoarea actuală de circulație a imobilului, știut fiind faptul că datorită condițiilor economice actuale, piața imobiliară este într-un regres continuu.
De asemenea, se avea în vedere și cursul de fixing bancar de la data întocmirii lucrării, prin raportare la cursul valutar actual.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Întrucât cheltuielile de judecată solicitate de către intimată nu au fost dovedite nu i se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în O,-,. 4, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, domiciliată în O, - -, nr.28,.A,.6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 144/A din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
judecător fond -
judecători apel -
redactat decizie judecător - 22.02.2010
dactilografiat grefier - 23.02.2010 - 4 ex.
-comunicat 24.02.2010- 2 ex.
-, domiciliată în O,-,. 4, județul
- -, domiciliată în O, - -, nr.28,.A,.6, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Viorel Pantea, Doina Măduța
