Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1718/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2229/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1718
Ședința publică de la 10.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Stere
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții pârâți și ). C, împotriva deciziei civile nr. 614 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - succesiune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 3.12.2009 și apoi la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 614 din 06 mai 2008 Tribunalului București - Secția a III Civilă s-a respins apelul formulat de apelanții - pârâți C și împotriva sentinței civile nr. 2415 din 05 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, ca nefondat; a obliga apelanții la 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții C și, solicitând ca, în contradictoriu cu aceștia, să se dispună deschiderea succesiunii de pe urma defunctei - decedată la 13 aprilie 2006 cu ultimul domiciliu în B,-. - 10,. 1,. 3, sector 6, și ieșirea din indiviziune asupra imobilului rămas de pe urma acesteia situat în B,-. - 10,. 1,. 3, sector 6, prin atribuirea în natură către reclamantă cu obligarea la plata unei sulte către cei doi pârâți.
Printr-o cerere formulată la 06 noiembrie 2006 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând deschiderea succesiunii de pe urma defunctei, să se constate că moștenitori de pe urma acesteia sunt reclamanta - pârâtă, în calitate de moștenitor testamentar și pârâții - reclamanți, în calitate de moștenitori legali, fiecare cu câte 1/3 din masa succesorală, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil rămas de pe urma autoarei părților, situat în B,-. - 10,. 1,. 3, sector 6, precum și a locului de veci ce face obiectul actului de concesiune nr. 1244 din 21 mai 2001, prin atribuirea în natură către reclamantă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către cei doi pârâți, în conformitate cu cotele ce revin acestora, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale reconvențională pârâții au solicitat constatarea nulității absolute a testamentului olograf pentru lipsa discernământului.
Prin sentința civilă nr. 2415 din 05 aprilie 2007 Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis în parte acțiunea principală și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, a constatat deschisă succesiunea defunctei constatând că în masa succesorală se cuprinde imobilul situat în B,-. - 10,. 1,. 3, sector 6, cu o valoare de circulație de 34.977 euro precum și dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul, figura 2, locul 45 R bis.
De asemenea, s-a constatat că au calitatea de moștenitori reclamanta - pârâtă în calitate de legătură cu titlu particular și pârâții în calitate de moștenitori rezervatari, s-a dispus reducțiunea testamentului și a codicilului din 05 aprilie 2006 până la nivelul cotității disponibile respectiv 1/3 din masa succesorală, fiecărei părți revenindu-i o cotă de 1/3 din masa succesorală.
S-a dispus ieșirea din indiviziune și atribuirea imobilului succesoral reclamantei - pârâte și obligarea acesteia la plata sultelor de către 11.659 pentru fiecare pârât în echivalent lei în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinței.
De asemenea a fost respins capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra locului de veci și au fost obligați pârâții - reclamanți la 2.111 lei cheltuieli de judecată.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu art. 295 Cod de procedură civilă tribunalul a constatat că apelul nu este fondat.
Astfel, în ce privește încălcarea dispozițiilor art. 85 Cod de procedură civilă tribunalul a constatat că prin cererea reconvențională pârâții - reclamanți au indicat domiciliul ales în Calea nr. 10,. 119,. 12 și respectiv str. - - nr. 23 (fila 59 dosar fond) citarea fiind făcută în conformitate cu dispozițiile art. 93 Cod de procedură civilă.
În ce privește cererea de recuzare s-a constatat că motivele invocate fie nu au fost dovedite, fir nu s-a încadrat în dispozițiile art. 27 Cod de procedură civilă.
Astfel, în ce privește susținerea potrivit căreia între judecătorul cauzei și pârâții - reclamanți ar exista o stare de vrăjmășie s-a reținut că din tichetul de recomandate depus la fila 109 nu rezultă felul trimiterii efectuate de, dacă acesta a formulat plângere penală împotriva judecătorului astfel încât așa cum corect a apreciat instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare aceasta nu a fost dovedită.
De asemenea, respingerea probei cu expertiză medico-legală psihiatrică solicitată de pârâții - reclamanți în dovedirea cererii reconvenționale nu reprezintă un motiv de recuzare nefiind prevăzută de niciuna din situațiile reglementate prin art. 27 Cod de procedură civilă.
În ce privește amenda aplicată prin încheierea de respingere a cererii de recuzare s-a reținut că potrivit art. 1085alin. 3 Cod de procedură civilă cererea de reexaminare a amenzilor judiciare s-a solicitat prin încheierea irevocabilă astfel încât nu poate fi criticată prin motivele de apel.
În ce privește fondul cauzei s-a constatat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt.
Astfel, așa cum corect a apreciat prima instanță din coroborarea declarațiilor de martori cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că autoarea părților defuncta a avut discernământul păstrat la încheierea testamentului aspect confirmat și prin raportul de expertiză medico-legală dispusă în apel.
Astfel potrivit concluziilor raportului de expertiză psihiatrică a rezultat că la data redactării testamentului olograf defuncta nu prezenta nici o modificare a stării sale psihice li nu se afla sub tratament medicamentos de natură a-i altera starea psihică, având discernământul faptelor și actelor sale păstrate.
Contradicțiile dintre declarațiile martorilor și în legătură cu circumstanțele redactării testamentului au fost irelevante în raport de obiectul probațiunii și anume abolirea discernământului testatoarei, aspectele criticate fiind relevante doar în eventualitatea în care partea ar fi invocat vicierea consimțământului prin captație sau sugestie. Or prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute pentru lipsa discernământului.
Apreciind, că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică tribunalul în conformitate cu art. 296 Cod de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Potrivit art. 298 raportat la art. 274 Cod de procedură civilă tribunalul a admis cererea de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorarii de avocat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, și (fostă ) C.
În esență au motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă, instanța a dat o motivare ce se contrazice, ca atare sunt motive contradictorii deoarece numai pe baza probelor administrate prima instanță nu putea aprecia existența sau lipsa discernământului. De asemenea nu s-a acordat termen pentru formularea de obiecțiuni la expertiză; care s-a admis în apel, deși se apreciase deja că sentința este legală și temeinică numai pe baza probelor de al fond.
În motivul prevăzut de art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă se susține într-un prim aspect că nu au avut posibilitatea de a găsi raportul de expertiză la arhiva instanței (s-a încălcat dispozițiile legale și de bun simț) în alt aspect arată că s-au produs abuzuri în cauză, când s-a respins cererea de acordare a unui termen pentru a avea posibilitate de a cunoaște raportul de expertiză psihiatrică și în final pe fondul apelului că instanța nu s-a pronunțat pe motivul al doilea din apel, cu privire la abuzul judecătoarei (de al instanța de fond) privind încălcarea dreptului de a proba cererea reconvențională cu expertiză psihiatrică (în toată motivarea recursului se face vorbire de "judecătoarele infractoare", fără a se arăta ce organ de lege a calificat astfel calitatea acestora de infractoare). Motivele de recurs se află la filele 3 -6 dosar curte.
Recursul este nefondat.
Așa cum este definit de Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, de reformare, care se referă strict la nelegalitatea deciziei recurate și nu are caracter devolutiv, deci nu analizează temeinicia hotărârii date (analiza probelor, administrarea acestora etc.) și se referă strict la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă acesta consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată o hotărâre care nu este deloc motivată.
Hotărârea ar putea fi modificată pentru acest motiv dacă: există contradicție între considerente și dispozitiv (dintr-o parte a hotărârii rezultă că este întemeiată, din alta că nu este întemeiată) există contradicție între considerente (din unele rezultă temeinicia acțiunii, din altele nu) lipsește motivarea soluției ori este superficială, instanța de control judiciar a copiat considerentele hotărârii atacate.
Or, analizând decizia recurată nu există elemente clare care să contureze acest fapt, chiar dacă recurenții susțin acest lucru. Aspectul că s-au administrat unele probe la fond și altele în apel, nu sunt de natură a conferi contradicție în motivarea deciziei, ci sunt aspecte de apreciere și administrare a probelor, nu de legalitate pentru a fi cenzurate pe calea recursului.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă vizează două ipoteze.
Prima se referă al faptul că hotărârea este lipsită de temei legal (atunci când din modul în care a redactat hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată - a nu se confunda cu nemotivarea hotărârii - ce face obiectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă) și din motivele de recurs nu rezultă această situație.
A doua ipoteză se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii și se referă la faptul că s-a aplicat norma generală nesocotind norma specială, o normă ce nu era incidentă în speță, lege română deși existau raporturi juridice de extraneitate și se impunea aplicarea legii străine sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt reținute.
Analizând decizia recurată se reține că nici această ipoteză ca art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă nu poate fi primită și nu subzistă.
Faptul că au fost eventual modalități de apreciere a probelor, că în organizarea instanței, eventual cum au susținut recurenții nu au avut acces la raportul de expertiză, că s-a încuviințat sau s-a respins o probă sau obiecțiuni, acestea țin de temeinicia (aspect devolutiv) sentinței și a deciziei din apel și nu de legalitate (așa cum o caracterizează recurenții) și nu pot face obiectul recursului.
Recursul, așa cum s-a arătat se limitează strict la prevederile art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă, iar cele relevate de recurenți (art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă) nu se încadrează în aceste motive de nelegalitate, chiar dacă aceștia consideră că, acestea conduc la nelegalitatea deciziei.
Întru-cât motivele de recurs sunt neîntemeiate, conform art. 312 pct. 1 Cod de procedură civilă recursul ar fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți și ( fostă ) C, împotriva deciziei civile nr. 614 din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./08.02.2010
-3.-;
Jud.6.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Stere
