Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1715/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(844/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1715
Ședința publică de la 10.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Stere
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 98 din 11.03.2002, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr. 914/2001, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - acțiune în revendicare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 3.12.2009 și apoi la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 98 din 11 martie 2002 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV Civilă a respins ca nefondat, apelul declarat de apelanții - pârâții, și, împotriva sentinței civile nr. 689 din 13 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă și de contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, a obligat apelanții la 6.000.000 lei/rol cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și și a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în-, sector 1, B, dispunând totodată și evacuarea pârâților din imobil.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 4046 din 21 aprilie 1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, imobilul în litigiu i-a fost restituit ca urmare a acțiunii în revendicare promovate.
Pârâții ocupă acest imobil în baza unui contract de închiriere încheiat cu Consiliul General al Municipiului B și refuză să-l elibereze deși au fost notificați de către reclamantă în baza OG nr. 40/1999pentru stabilriea unor raporturi contractuale și deși au în patrimoniu încă o unitate locativă.
La data de 23 februarie 2002, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare prin care a solicitat să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,-, sector 1, solicitând compararea titlurilor de proprietate ce se opun întrucât prin decizia civilă nr. 1360 din 31 mai 1999 Tribunalului București - Secția a IV Civilă pârâții au obținut o recunoaștere a dreptului lor de proprietate asupra imobilului în sensul că instanța a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul în litigiu.
La 05 aprilie 2000, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței anularea cererii principale ca netimbrată și constatarea existenței dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul pârâților.
Urmare a excepției invocate, reclamanta și-a precizat valaorea pretențiilor la suma de 300.000.000 lei/rol (încheierea de ședință din data de 05 mai 2000) și a achitat taxa de timbru corespunzătoare acestei valori (fila 56 dosar prima instanță).
Prin sentința civilă nr. 8900 din 12 mai 2000, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale ridicată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă, în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 689 din 13 octombrie 2000, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul compus din teren în suprafață de 308 mp. și construcție situate în B,-, sector 1.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâți și au fost obligați pârâții la 22.238.000 lei/rol cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr. 689 din 13 octombrie 2000 Tribunalului București - Secția a Va Civilă, în termen legal au declarat și motivat apel pârâții, și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta - intimată ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale în sensul constatării că apelanții - pârâți sunt proprietarii imobilului situat în-, sector 1,
În motivarea cererii de apel s-a arătat că titlul reclamantei - sentința civilă nr. 4646 din 21 aprilie 1994 fost atacată cu revizuire, iar instanța a evaluat titlurile părților numai în ceea ce privește valoarea lor formală, ignorând compararea puterii prezumțiilor de proprietate născute în baza titlurilor deținute de părți.
Astfel, titlul apelanților este preferabil întrucât decizia civilă nr. 1360/A/1999 care ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare, este un înscris constatator al operației juridice translative de proprietate, respectiv vânzare - cumpărare imobilului situat în-.
În plus, instanța de fond trebuia să ceară reclamantei să administreze probele în baza cărora este titulara dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, întrucât actele pe care acesta le-a depus la dosarul cauzei sunt insuficiente pentru a demonstra calitatea ei de legatară cu titlul universal care să-l confere o vocație succesorală asupra întregului patrimoniu succesoral al defuncților C și.
Analizând sentința civilă apelată în limitele stabilite prin motivele de apel, Curtea a reținut următoarele:
Tribunalul Bucureștia fost investit cu o cerere în revendicare în care ambele părți au opus un titlu de proprietate cu privire la imobilul situat în-, sector 1, B, cele două titluri de proprietate provenind de la autori diferiți.
În această situație, instanța avea obligația de a compara cele două titluri de proprietate, urmând a da câștig de cauză părții al cărui titlu de proprietate este mai caracterizat. Posesia bunului într-o atare situație este irelevantă, neconstituind un criteriu de apreciere, deoarece posesia urmează a fi avută în vedere într-o acțiune în revendicare în care ambele părți pretind recunoașterea unui drept de proprietate asupra bunului, doar în cazul în care nici una dintre părți nu posedă un titlu de proprietate. Or, în cauză ambele părți s-au prevalat de existența câte unui titlu de proprietate asupra imobilului, așa încât instanța avea obligația de a compara aceste titluri în raport de alte criterii și nu în raport de posesia asupra bunului.
Astfel, printr-un act de vânzare - cumpărare cu privilegiu încheiat cu Banca & CO SA, C și ing. au dobândit o suprafață de. teren de 308 mp. în "Parcul " pe care ulterior conform autorizației de construcție obținută la data de 10 septembrie 1940 în baza unei cereri înregistrate sub nr. 9418/1940 au ridicat o construcție.
În baza testamentului olograf din data de 12 iunie 1932, a instituit-o legatară universală pe soția sa, C.
La rândul ei, C, printr-un testament olograf prin care a prevăzut o serie de legate cu titlu particular a dispus și ca să " dispună și de obiectele neprevăzute în testament".
Această dispoziție testamentară, coroborată și cu conținutul certificatului de moștenitor legal nr. 2 din 12 ianuarie 1998 eliberat de Biroul Notarului Public " " (și a cărui anulare pe cale judecătorească nu a intervenit) în care se menționează calitatea de unică moștenitoare a reclamantei - intimate (în urma dezbaterii succesiunii Constanței ) și cu conținutul sentinței civile nr. 4046/1994 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă irevocabilă, conferă reclamantei calitate procesuală activă în prezentul litigiu.
Imobilul situat în-, sector 1, B, a fost rechiziționat prin ordinul de rechiziție nr. 30 eliberat de Prefectura Poliției așa cum s-a reținut în considerentele sentinței civile nr. 4046 din 21 aprilie 1994 Judecătoriei Sectorului 1 B (rămasă irevocabilă) și cum rezultă și din apelul declarat de împotriva procesului - verbal nr. 226 din 27 noiembrie 1945 prin care s-a efectuat rechiziția (fila 19 dosar tribunal). Împrejurarea că imobilul ar fi fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 pe numele unor alte persoane - aspect invocat prin motivele de apel - nu a fost probat în nici un fel.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 4046 din 21 aprilie 1994 Judecătoria sectorului 1 Bad ispus trecerea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în-, sectorul 1, B, către reclamanta, hotărârea pronunțată având un caracter declarativ și reținând caracterul nelegitim al posesiei statului asupra imobilului.
Sentința civilă nr. 4046 din 21 aprilie 1994 Judecătoriei Sectorului 1 Bar ămas definitivă prin decizia civilă nr. 1198 din 19 iulie 1994 rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1198 din 19 iulie 1994 Tribunalului București - Secția a III a Civilă, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1388 din 24 noiembrie 1994 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 11621 din 11 iunie 2000 Judecătoria Sectorului 1 Bar espins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 4046 din 21 aprilie 1994 aceleiași judecătorii.
Apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 11621 din 11 iunie 2000 Judecătoriei Sectorului 1 Baf ost admis prin decizia civilă nr. 496 din 22 februarie 2000 Tribunalului București - Secția a IV Civilă, care admițând cererea de revizuire a schimbat în tot sentința civilă nr. 4646 din 21 aprilie 1994 Judecătoriei Sectorului 1 B, respingând ca nefondată cererea în revendicare formulată de.
Prin decizia civilă nr. 1836 din 20 iunie 2001, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă a admis recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 498 din 22 februarie 2001 Tribunalului București pe care a casat-o și rejudecând cauza a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 11611 din 11 iunie 2000 Judecătoriei Sectorului 1 B, astfel încât, sentința civilă nr. 4046 din 21 aprilie 1994 Judecătoriei Sectorului 1 B, prin care reclamantei îi fusese admisă acțiunea în revendicare, a fost menținută.
Totodată, prin sentința civilă nr. 14769 din 11 septembrie 2000 Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 234 din 30 ianuarie 2001 Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, s-a constatat că este proprietara construcției situată în B,-, Sectorul 1.
Titlul invocat de apelanții - pârâți în dovedirea dreptului lor de proprietate îi reprezintă decizia civilă nr. 1360 din 31 mai 1999 Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, prin care s-a constatat intervenită între părți (apelanții în prezentul litigiul), Consiliul General al Municipiului B și SC Nord SA vânzarea - cumpărarea construcției situate în B,-, sectorul 1, pentru prețul de 298.059.105 lei/rol, preț ce urma a fi achitat de apelanți.
În mod corect, tribunalul a apreciat, comparând cele două titluri de proprietate că titlul reclamantei - intimate este preferabil. Aceasta a dobândit prin moștenire de la proprietarii bunului imobilul în litigiu, imobil care s-a aflat în posesia nelegitimă a statului până la data redobândirii lui de către reclamantă, pe cale judecătorească.
Pe de altă parte, apelanții printr-o hotărâre judecătorească care "urma să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare după achitarea prețului" au dobândit bunul însă acesta le-a fost transmis de către un vânzător neproprietar (posesia acestuia fiind stabilită în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească ca fiind nelegală) al cărui consimțământ la vânzare a fost suplinit de instanță.
Între dreptul de proprietate al autorilor reclamantei C și, drept de proprietate dovedit cu înscrisurile menționate și "dreptul de proprietate" al statului în mod evident, primul este preferabil.
Pe cale de consecință, titlul transmis de către autorii reclamantei este de preferat titlului transmis de stat apelanților.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat, iar în baza art. 298 raportat la art. 274 Cod de procedură civilă apelanții au fost obligați la 6.000.000 lei/rol cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, și.
În esență au motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (aplicarea greșită a legi) mai precis a reținut că are vocație succesorală (deși nu are și s-a omis a se pronunța) existând un testament olograf din 1986 completat cu un codicil în 1987, că are 12 legate cu titlul particular, că testatorul nu face referire la nici un bun imobil, deci nu are titlul valabil, că pe calea reconvențională; recurenții au invocat ca titlu de proprietate o hotărâre judecătorească care ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare, că nu a evaluat titlurile părților (a evaluat numai formal) ignorând compararea prezumțiilor de proprietate, ca judecând o acțiune în revendicare trebuie să se ceară reclamantei să aducă probele ce-i confereau dreptul de proprietate, că s-a omis a se examina susținerile recurenților (naționalizarea s-a făcut din patrimoniul numiților ), că nu au fost comparate titlurile de proprietate ale celor două părți că recurenții sunt și posesorii imobilului revendicat (de aceea s-a solicitat suspendarea executării) și deci cauza a fost greșit soluționată (filele 2 - 10 dosar al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală).
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală prin încheierea din 03 februarie 2009 trimis Curții de APEL BUCUREȘTI cauza spre soluționare.
Recursul este nefondat.
Recursul motivat amplu în baza art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, teoretic se referă la două ipoteze.
Prima, hotărârea este lipsită de temei legal, anume când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost/sau nu corect aplicată (a nu se confunda cu nemotivarea hotărârii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă).
Or, această ipoteză nu re regăsește nici în critici și nici în considerentele deciziei recurate.
A doua ipoteză se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii (ceea ce s-a invocat prin recurs) și se referă la aplicarea normei generale nesocotind existența unei norme speciale, aplicarea unei norme ce nu este incidentă în speță, s-a aplicat legea română deși raportul juridic cu elemente de extraneitate este guvernat de legea străină și s-a dat o interpretare greșită textul de lege corespunzător situației de fapt.
Analizând criticile formulate prin prisma acestor motive prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (strict referitor la legalitatea deciziei nu și la temeinicia acesteia) se reține că motivele formulate (amplu motivat) nu se încadrează în aceste dispoziții.
Faptul că pe calea recursului se invocă legitimarea procesuală a numitei, invocând un testament din 1986 cu un codicil din 1987, constând că nu avea vocație succesorală, nu se poate accepta că nu a fost supus cenzurii deciziei recurate, așa cum reies din considerentele deciziei (fila 118 dosar și fila 5 din decizia) în care se face vorbire și de calitatea de moștenitoare a lui dar și de numiții și C (analizându-se testamentele din 1932, dar și din 1998, calitatea lui, fiind stabilită prin hotărârea judecătorească (sentința civilă nr. 4046/1996 a Judecătoriei Sectorului 1 B).
De asemenea și soluționarea acțiunii în revendicare, probele depuse dar și compararea titlurilor, care se susține că în criteriile de apreciere ar intra și prezumțiile de proprietate, că s-ar fi comparat sentințele și nu titlurile de proprietate (conform motivarea recursului, creează confuzii) instanța de apel, apreciind corect situația de fapt, dar și titlul (decizia recurenților provenea de la un neproprietar) or titlul reclamantei era de la autorul său, deci adevăratul proprietar.
Față de susținerile din motivele de recurs (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă) raportate la nelegalitatea așa cum este prevăzută că ar exista în condițiile ipotezei a doua a art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă nu se poate reține că vreunul din aceste motive se regăsesc în acest articol de lege (referitor la încălcarea sau aplicarea greșită a legii și deci, aceste motive se rețin a fi neîntemeiate.
Referitor la suspendarea executării sentinței civile nr. 689 din 13 octombrie 2000 Tribunalului București - Secția a Va Civilă, admisă prin încheierea din 03 decembrie 2002 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în camera de consiliu, se reține că a rămas fără obiect, odată ce se va respinge recursul (și nici nu a mai făcut obiectul cererii recurenților la judecarea pe fond a recursului).
Ca atare potrivit art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 98 din 11 martie 2002, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr. 914/2001, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./08.02.2010
-4.-;
-5.-ogdan
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Stere
