Anulare act. Decizia 1720/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1507/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1720
Ședința publică de la 10.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Stere
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 500 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - nulitate ofertă donație.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 3.12.2009 și apoi la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 500 din 16 aprilie 2009, Tribunalul București - Secția a III Civilă a respins apelul formulat de apelantul - reclamant, în contradictoriu cu intimatul - pârât Municipiul B prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 2666 din 09 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, de către Judecătoria Sectorului 5 B, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, la data de 16 februarie 2006, sub nr-, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General și a solicitat instanței să constate, prin hotărârea pe care o va pronunța, nulitatea absolută a ofertei de donație autentificate sub nr. 130 din 08 ianuarie 1971 de notariatul de Stat al Sectorului 5 B, privind terenul în suprafață de 381 mp. situat în șos. - nr. 19, sector 5 și, în consecință, nulitatea absolută a deciziei nr. 774 din 29 mai 1970, emise de fostul Consiliu Popular al Municipiului B în temeiul art. 36, 47 și 63 din Legea nr. 57/1968 și a ofertei de vânzare autentificate sub nr. 3237 din 06 aprilie 1974 privind terenul în suprafață de 647 mp. situat în B, șos. - nr. 19, sector 5 și implicit a deciziei nr. 784 din 17 iunie 1974, emise de fostul Consiliu Popular al Municipiului B în temeiul art. 36, 47 și 63 din Legea nr. 57/1968.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că autorul său, a deținut în proprietate un teren în suprafață de 5.824 mp. situat în șos. - nr. 19, sector 5, Terenul în suprafață de 1.794 mp. și cel de 2.647 mp. situat la adresa de mai sus, a fost expropriat. Terenul în suprafață de 381 mp. și cel de 647 mp. situat la adresa menționată mai sus, a fost trecut în proprietatea statului în baza celor două oferte de donație urmate de emiterea de către Consiliu Popular al Municipiului Bad eciziei nr. 774 din 29 mai 1970 și respectiv a deciziei nr. 784 din 17 iunie 1974. Reclamantul a solicitat să se dispună desființarea acestor acte juridice pentru cauză ilicită, precum și pentru alterarea consimțământului donatorului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de art. 966 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 28 martie 2006, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare a temeiului de drept al acțiunii de chemare în judecată, prin care a arătat că acest temei este art. 948, 966, 813 și 1171 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 4305 din 20 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 760 din 28 mai 2007, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis apelul formulat de reclamantul, a desființat sentința civilă nr. 4305 din 20 iunie 2009 Judecătoriei Sectorului 5 B și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 2666 din 09 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 5 B - Secția a II a Civilă a respins ca prescrisă cererea de anulare pentru vicierea consimțământului formulată de reclamantul și a respins ca nefondată cererea de constatare a nulității absolute pentru cauză ilicită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, conform dispozițiilor prevăzute de art. 295 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul este nefondat și l-a respins, pentru următoarele considerente:
Cererea formulată de reclamantul a fost motivată și întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 948, 966 și 813 din Codul civil. Acesta a invocat, ca motive de nulitate a actelor juridice, vicierea consimțământului prin violență și, de asemenea, cauza ilicită.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 129 alin. 6 din Cod de procedură civilă, "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
A vând în vedere aceste dispoziții imperative, tribunalul a considerat că prima instanță a soluționat corect cererea formulată de reclamantul, respectiv a analizat capetele de cerere așa cum ele au fost formulate de reclamant, respectând și dispozițiile prevăzute de art. 315 Cod de procedură civilă, respectiv dispozițiile instanței de apel. Criticile aduse sentinței apelate cu privire la acest aspect sunt nefondate și tribunalul nu le-a primit. Prima instanță a soluționat corect cele două capete ale cererii deduse judecății, conform art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă.
În situația în care reclamantul dorește să invoce alte motive care conduc la nulitatea absolută a celor două acte juridice, acesta are posibilitatea să formuleze o altă cerere de chemare în judecată în temeiul altor dispoziții legale.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, ținând cont și de dispozițiile prevăzute de art. 205 alin. 1 Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel verifică stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel, tribunalul a respins apelul formulat de apelantul - reclamant ca nefondat și a menținut hotărârea primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
Intimatul - pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență, a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă decizia nu a fost motivată și conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă decizia este dată fără temei legal și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (făcând referire la art. 315 Cod de procedură civilă în sensul că nu s-ar fi conformat instanței de control judiciar - filele 2 -5 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă se referă la ipoteze diferite la același motiv de recurs, anume nemotivarea hotărârii.
Acest lucru este analizat când există contradicție între considerente și dispozitiv, există contradicție chiar între considerente (din unele rezultând netemeinicia acțiunii iar din altele că este întemeiată) lipsește motivarea soluției sau este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina, sau instanța de control judiciar copiază soluția dată de prima instanță.
Casarea primei sentințe a fondului s-a făcut pentru că nu s-a analizat sub toate aspectele privind valabilitatea actelor juridice deduse judecății și a motivelor de nulitate a vicierii consimțământului (absolută, relativă).
Or, din cercetarea considerentelor deciziei recurate nu se regăsește, încălcarea acestor dispoziții, decizia fiind legală.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă are două ipoteze (lipsa de temei legal, care nu se confundă cu nemotivarea hotărârii) și se referă a faptul când din modul cum a fost redactat, nu se poate determina dacă o lege a fost corect aplicată.
Încălcarea sau aplicarea greșită a legii se referă la aplicarea unei norme generale în locul celei speciale, o normă ce nu este incidentă în speță, legea română deși există un raport juridic de extraneitate și se aplică legea străină sau se dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt reținute.
Or, nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Din considerente (care chiar dacă nu sunt ample) nu rezultă că au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă, aceste motive sunt neîntemeiate.
Ca atare, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, decizia fiind legală și temeinică.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 500 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât Municipiul B prin Primarul General, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./12.01.2010
-3.-;
Jud.5.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Stere
