Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/2009

Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Augustin Mândroc

JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean

JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr.220 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect succesiune, în contradictoriu cu intimații, ,.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru pârâtul recurent, și reclamanta intimată asistată de avocat, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, iar la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea intimatelor, și.

Avocat - pentru pârâtul recurent invocă excepția de necompetență a secției civile în judecarea cauzei și solicită trimiterea ei spre soluționare Secției pentru cauze cu minori și familie, având în vedere că două dintre intimate sunt minore iar în cadrul Curții de Apel Alba Iulia există secție specializată în judecarea acestor cauze.

Avocat solicită respingerea excepției, considerând că nu se impune soluționarea prezentei cauze de către secția specializată.

Instanța, deliberând, respinge excepția invocată, apreciind că Secția civilă este competentă în soluționarea cauzei față de obiectul principal al acțiunii.

Mandatarele părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat - pentru pârâtul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal susținând punctul 1 din motivele de recurs referitor la soluționarea cauzei de către completul specializat pentru cauze cu minori și familie.

În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond pentru a fi judecată pe fondul cauzei și nu pe excepția prescripției acțiunii. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență că în mod greșit instanțele de fond au soluționat cauze pe excepția prescripției dreptului la acțiune lăsând nesoluționat fondul cauzei, s-a statuat greșit că pârâtul este renunțător tacit la succesiune întrucât a fost omis cu rea credință de către soția supraviețuitoare a tatălui său de la dezbaterea succesiunii în fața notarului și fiind stabilit în Italia a aflat prea târziu de decesul tatălui său. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat pentru intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale. În continuare învederează că susținerile recurentului nu sunt adevărate, acesta a fost anunțat imediat despre decesul tatălui său conform actului notarial depus la fond și nu a făcut niciun demers din care să rezulte acceptarea tacită sau expresă a succesiunii în termenul legal de 6 luni. Mai învederează că acesta nu a solicitat nici măcar în timpul procesului cerere de repunere în termen. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 3117/2008 a Judecătoriei Sibiua fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele, și, prin curator împotriva pârâtului, s-a constatat că de pe urma defunctului, decedat la data de 01.07.2006, au calitatea de moștenitori testamentari, și, s-a constatat masa succesorală și s-a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor dobândite asupra imobilelor.

Cererea reconvențională formulată de către pârâtă a fost respinsă.

Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut, în esență următoarele:

Numitul a decedat la data de 01.07.2006.

Reclamantele sunt soția, respectiv fiicele defunctului iar pârâtul este fiul defunctului dintr-o căsătorie anterioară.

În cauză pârâtul a luat cunoștință despre deces în termenul legal de prescripție, astfel că putea să-și exercite dreptul de opțiune până la împlinirea termenului de 6 luni.

Faptul că pârâtul s-a aflat în străinătate nu constituie nici o cauză de forță majoră care să justifice suspendarea termenului de 6 luni și nici nu poate fi considerat motiv temeinic justificat deoarece prin "motiv temeinic justificat" se înțelege numai cauza obiectivă, neimputabilă părții, ceea ce nu se regăsește în speță.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

În motivarea apelului arată că sentința atacată este nulă, pentru următoarele considerente:

-litigiul nu a fost soluționat de un complet specializat în materie de minori deși în speță a fost vorba de o succesiune în care existau și minori printre moștenitori;

-testamentul în favoarea reclamantelor s-a încheiat cu 2 zile înainte de decesul tatălui său, care se afla sub influența tranchilizantelor, astfel că s-ar fi impus ca la încheierea actului respectiv să fie prezent un asistent social sau un curator;

-notarul a omis să-l citeze și pe el la dezbaterea succesorală înainte de expirarea termenului de 6 luni pentru acceptarea succesiunii;

-el este stabilit în Italia de mai mulți ani și nu a avut cunoștință de decesul tatălui său, ceea ce a constituit un caz de forță majoră în raport de dreptul la liberă circulație în spațiul comunitar, astfel că trebuia să se țină cont de această situație;

-soluționându-se cauza doar pe excepția prescripției și nu pe fond i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin decizia civilă nr. 220/4 septembrie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr- apelul reclamantului a fost respins, iar acesta a fost obligat să plătească intimatei, suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:

-în raport de dispozițiile art. 40 din Legea nr. 304/2004, la judecătorii s-a stabilit o competență exclusivă pentru complete specializate doar în ceea ce privește infracțiunile săvârșite de minori sau asupra minorilor, iar nu și cu privire la cauze de natura celei în speță. Oricum, chiar dacă ar fi existat o nulitate de acest fel, ar fi fost una relativă, care nu putea fi invocată de adversarul din proces al minorilor;

-referitor la motivul al doilea se reține că nici o dispoziție legală nu condiționează valabilitatea unui testament de prezența unul curator sau a unui asistent social. Doar dacă testatorul nu ar fi avut discernământ, testamentul nu ar fi fost valabil, dacă această împrejurare trebuia dovedită de către apelant, ceea ce nu s-a făcut;

-acceptarea succesiunii reprezintă un act de opțiune succesorală care nu este condiționat de deschiderea procedurii succesorale. Nu poate fi imputat notarului ceea ce trebuia să facă apelantul. Dacă acesta a avut intenția să accepte succesiunea trebuia să se manifeste în acest sens, neexistând obligația pentru nimeni, de a efectua demersurile deschiderii procedurii succesorale înainte de expirarea termenului de 6 luni pentru acceptarea succesiunii;

Defunctul a lăsat un testament încheiat la 29.06.2006 de Biroul Notarului Public, prin care testează întreaga avere mobilă și imobilă soției sale și celor două fiice în cotă de 2/8 părți și respectiv, câte 3/8 părți fiecare fiică, instituindu-le legatare universale.

La data de 13.12.2006 soția supraviețuitoare acceptă expres moștenirea lăsată de defunct - declarația autentificată sub nr. 1086 de Biroul Notarului Public.

Pentru cele două fiice minore a fost numit curator la data de 05.02.2007, curator ce le-a reprezentat în procedura succesorală notarială deschisă la Biroul Notarului Public, în luna februarie 2007.

În cadrul procedurii notariale instanța de apel a reținut că pârâtul s-a prezentat în data de 14.06.2007 și a declarat că a fost anunțat personal de către soția defunctului despre survenirea decesului tatălui său și mai apoi de mai multe ori despre dezbaterea succesiunii, imediat după deces. Declarația sa a fost consemnată în încheierea notarială ( fila 104 dosar).

La data de 06.09.2007 toate părțile au solicitat amânarea procedurii succesorale pentru ca pârâtul să prezinte acte doveditoare ale acceptării exprese a succesiunii.

La data de 19.09.2007 a fost promovată prezenta acțiune în justiție pentru dezbaterea moștenirii și, ulterior, la data de 08.10.2007 a fost suspendată procedura notarială ca urmare a depunerii acțiunii civile.

Față de această stare de fapt, susținerea pârâtului că notarul i-a îndrumat spre soluționare în instanță a succesiunii și a suspendat procedura notarială nu este reală.

Pârâtul nu a prezentat dovada acceptării exprese a succesiunii.

Potrivit art. 700 cod civil, "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii".

În virtutea acestor dispoziții, în speța de față, succesiunea defunctului s-a deschis la data decesului, 02.07.2006 și termenul de acceptare a moștenirii s-a împlinit la 03.01.2007.

Astfel, este evident că pentru pârât termenul de prescripție a fost depășit.

Potrivit art. 700 alin. 2 cod civil, art. 13 și 19 din DL. 167/1958, moștenitorul care a fost împiedicat a se folosi de dreptul său din motive de forță majoră sau " în cazul în care se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit", instanța poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea sau poate dispune repunerea în termen la cererea moștenitorului, formulată în termen de 1 lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.

Instanța de apel a subliniat că, pentru ca pârâtul să poată fi repus în termen, nu este suficient să se constate că au existat motive temeinice care au determinat pierderea termenului, ci este necesar ca la data când a aflat de deces, termenul de prescripție să fi fost depășit. În cazul în care un succesibil a luat cunoștință de data morții în termenul legal de prescripție, nu se mai poate discuta problema repunerii în termen, persoana respectivă având posibilitatea să-și exercite dreptul de opțiune asupra succesiunii până la împlinirea termenului de 6 luni.

Faptul că pârâtul apelant este stabilit în Italia nu reprezintă nici pe departe un caz de forță majoră și nici cel puțin un motiv întemeiat pentru repunerea în termen, așa cum corect a reținut prima instanță. Chiar dacă apelantul a aflat târziu de deces, el putea să facă o declarație de acceptare a succesiunii. Iar dacă a aflat de deces numai după expirarea termenului de 6 luni, acest lucru îi este în orice situație, imputabil.

Soluționarea unui proces pe baza unei excepții, admisă în condițiile legii, nu are și nu poate avea semnificația încălcării dreptului la un proces echitabil. Altfel, ar însemna că dispozițiile legale referitoare la excepții ar rămâne inaplicabile, ceea ce nu se poate susține decât ca un exercițiu procedural fără rost.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prevăzute de art. 304 pct. 1, 5 și 9 cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârilor pentru rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului a susținut în esență că sentința este nulă, fiind dată de un complet de judecată ce nu era abilitat să judece cauze cu minori, invocând art. 35 și 41 din Legea nr. 304/2004, precum și Regulamentul de ordine interioară al instanțelor cu privire la specializarea completelor de judecată. Că în mod greșit instanța de apel a reținut că nulitatea invocată este una relativă putând fi invocată numai de partea adversă.

Că ambele instanțe au lăsat nesoluționate cererile cu care au fost investite sub aspectul problemelor de fapt și de drept invocate de părți.

A mai susținut în mod greșit că nu ar fi acceptat moștenirea fiind renunțător tacit prin invocarea excepției prevăzută de art. 700 cod civil și că notarul și-a exercitat atribuțiile contrar dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 36/1995 și că testamentul autentic din 29 iunie 2006 fost încheiat înainte cu două zile de data decesului tatălui său, care se afla în stare de agonie, și că la dezbaterea moștenirii el nu a fost legal citat înaintea expirării termenului de opțiune succesorală, fiind stabilit în Italia, astfel că situația de fapt reală trebuia analizată în contextul dispozițiilor art. 167/1958 care prevede prelungirea termenului de prescripție. Că art. 700 al. ultim cod civil trebuie considerat abrogat.

Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată că tribunalul a pronunțat o decizie legală.

Cu privire la nulitatea hotărârii instanței de fond, este de observat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 35 și 41 din Legea nr. 304/2004. La instanța de fond, cauza a fost soluționată de un complet specializat în cauze cu minori, fiind transpusă de la completul inițial sesizat pe cale aleatorie, datorită faptului că reclamantele și erau minore. Mai mult, art. 40 din Legea nr. 304/2004 a stabilit o competență exclusivă pentru completele specializate, doar în ce privește infracțiunile săvârșite de minori sau asupra acestora și nicidecum în cauzele privind succesiunea.

În mod corect a fost admisă excepția prescripției dreptului la opțiune succesorală. De altfel, reclamantul recurent a criticat mai mult modul în care a procedat notarul iar o eventuală lipsă a discernământului testatorului la întocmirea testamentului atrage eventual nulitatea relativă care poate fi invocată numai de către o persoană care ar avea un interes. Or, recurentul nu mai poate avea interes din moment ce nu a acceptat moștenirea după tatăl său în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 cod civil. Mai mult, succesorul nu a produs nici o probă din care să rezulte că ar fi acceptat tacit moștenirea în termenul prevăzut de art. 700 cod civil și nici în mod expres.

În plus, a fost citat în fața notarului la data de 6 aprilie 2007 când nu s-a prezentat iar la data de 17 mai 2007 când a fost prezent, și când în încheierea notarială s-a consemnat că imediat după deces a fost anunțat de către soția defunctului despre decesul tatălui său și apoi de mai multe ori despre dezbaterea moștenirii, împrejurări confirmate de către recurent.

Deși i-a fost acordat termen pentru a face dovada acceptării în termen a succesiunii, acesta nu a produs nici o probă astfel că la data de 8 octombrie 2007 fost întocmită încheierea finală.

Recurentul nu a invocat și nici dovedit că ar fi intervenit forța majoră în termenul de opțiune succesorală și nici nu a solicitat prin vreo cerere de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, cerere ce trebuia depusă în termen de o lună de la data la care încetează cauza care să justifice pierderea termenului de 6 luni. Or, în speță, s-a dovedit că acesta a fost în cauza succesorală la mai multe termene.

Faptul că s-a stabilit în Italia, aceasta nu este o cauză de forță majoră sau care să-l împiedice în vreun fel de a accepta moștenirea după tatăl său.

De reținut că acesta, atât în apel cât și în recurs, și-a indicat spre a fi citat din Râmnicu V, acesta făcând doar o afirmație nedovedită că ar fi stabilit în Italia. Din sentința de divorț ( 10 dosar fond) rezultă că acesta ar fi avut domiciliul în Râmnicu V, iar din copia cărții de identitate ( fila 27 fond) rezultă același domiciliu. Mai mult, procedura de citare a acestuia la toate instanțele a fost îndeplinită de la același domiciliu.

Excepția necompetenței completului de judecată în apel putea fi făcută numai de minori, prin reprezentantul lor legal, dacă dreptul acestora ar fi fost încălcat.

De altfel, recurentul a acceptat ca în recurs să fie judecat de o instanță civilă, considerând că aceasta este instanța competentă. Așa cum am arătat mai sus, cauzele cu minori se judecă numai în ce privește cauzele ce derivă din dreptul familiei și cele legate de infracțiuni săvârșite de minori sau asupra acestora.

Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat urmând ca în baza art. 312 al. 1 cod procedură civilă, să fie respins.

Întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța nu le-a acordat.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 220/A/04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehn.

2 ex/20.01.2009

-

- /

Președinte:Augustin Mândroc
Judecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Monica Farcaș

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Alba Iulia