Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 254
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Costea Elena
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană Radu Adriana C -
- - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta (), domiciliată în B,-,. 84,. 2,. 4,. 28, sector 4 și pârâta, domiciliată în B,-,. 57,. 2,. 3,. 58, sector 4, împotriva deciziei civile nr.1487A/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III -a Civilă, în contradictoriu cu intimați pârâți - - B, sector 5, nr. 6, -. 1,. 19, - - B, sector 3, nr. 39, -. B,. 7,. 67, - B, sector 4, nr. 2. -. B,. 9,. 78, - B, sector 1, F, nr. 1, -. B,. 189, - B, sector 5, nr. 6, -. 1,. 19, - B, sector 4, IZVORUL, nr. 4,. 4,. C,. 3,. 38, - - B, sector 4, nr. 13, -. E,. 1,. 74, - B, sector 5, nr. 2,. 36,. 32, - B, sector 1, nr. 19,. 2,. 4, - B, sector 3, CÂMPIA, nr. 33,. 21,. 6,. 3,. 21, - B, sector 3, CÂMPIA, nr. 33,. 21,. 6,. 3,. 21, - B, sector 3, CÂMPIA, nr. 33,. 21,. 6,. 3,. 21, - B, sector 4, -, nr. 8,. 2,. D,. 1,. 50și înB, sector 4, nr. 10, - B, sector 5, nr. 3, -. 102, - - B, sector 5, nr. 21, - B, sector 3, INTRAREA, nr. 3, --II,. 1,. 3,. 15, - B, sector 3, nr. 7, -. 1,. 9,. 38, și cu intervenientul în nume propriu G - B, sector 4, IZVORUL, nr. 8, -. 2,. 26, cauză venită spre competentă soluționare conform încheierii de ședință din data de 21.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentelor prin apărător să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea azi, 18 martie 2009 când a dat următoarea hotărâre:
CU RTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B la data de 2.03.2005 sub nr. 2262/2005, reclamanta (fostă ) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, și, dezbaterea succesiunii defunctei, decedată la data de 5.12.1987, cu ultimul domiciliu în B-, sector 4.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din imobilul situat în B,-, sector 4, format din teren și casa cu o valoare de circulație de 35.224.000 ROL, precum și faptul că reclamanta și pârâții au calitatea de moștenitori legali ai defunctei, prin acceptarea tacită a moștenirii.
Totodată, reclamanta a solicitat să îi fie atribuit imobilul și să fie obligată la plata sultelor corespunzătoare către fiecare dintre pârâți.
A mai precizat reclamanta că imobilul a fost dobândit de bunicul patern al acesteia, numitul, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9874/14.04.1934 autentificat de Tribunalul Ilfov -secția notarială, iar potrivit certificatului de moștenitor din 17.02.1948 - denumit proces-verbal, succesorii acesteia au fost - în calitate de soție supraviețuitoare și cei 7 copii ai acestuia.
Atestarea identității succesorilor, care au purtat mai multe nume, s-a făcut prin declarații de notorietate autentificate notarial, iar tatăl reclamantei, a locuit neîntrerupt în imobilul succesoral pe o perioadă de 65 ani, împreună cu reclamanta și cu sora acesteia, pârâta.
Pe de altă parte a mai fost formulată o cerere de partaj, care însă nu a fost soluționată pe fond, prin sentința civilă nr. 2741/11.04.2002 pronunțată în dosarul nr. 190/1998 al Judecătoriei Sectorului 4 constatându-se perimarea cererii.
În temeiul art. 115 -118 Cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu ceea ce se va stabili prin hotărârea finală ce se va da în prezenta cauză, neputându-se prezenta în fața instanței din motive medicale.
La data de 9.05.2005 a fost formulată cerere de intervenție în nume propriu în de către G, prin care acesta a solicitat să se constate că este proprietarul imobilului litigios, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de intervenție principală, s-a arătat că, în calitate de cumpărător de bună credință, intervenientul principal a cumpărat de la pârâtul imobilul litigios, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3/10.01.2005 autentificat de BNP Expert, imobil pe care pârâtul îl deținea în baza certificatului de moștenitor succesiv nr. 118/28.05.2004 eliberat de BNP, în calitate de unic moștenitor. S-a mai arătat că interesul formulării cererii de intervenție principală rezidă în constatarea împrejurării că intervenientul principal este proprietarul imobilului începând cu data de 10.01.2005, drept ce este înscris în Cartea Funciară nr. 41574N/dosar 329/14.01.2005.
La termenul din 9.05.2005, intervenientul principal Gaf ormulat cerere de chemare în garanție împotriva chematului în garanție, prin care a solicitat, în ipoteza admiterii acțiunii principale, obligarea acestuia la restituirea prețului de 1.669.690.000 ROL reactualizat plătit pentru achiziționarea imobilului, cu cheltuieli de judecată și daune interese.
În motivarea cererii de chemare în garanție, s-a arătat că intervenientul principal a aflat de existența acestui dosar la data de 5.05.2005, motiv pentru care a formulat și cererea de intervenție principală.
S-a mai precizat că prin contractul de vânzare cumpărare amintit mai sus, a cumpărat de la chematul în garanție teren în suprafață de 250,62 mp. și construcție în suprafață de 47,35 mp.
Reclamanta (fosta ) a formulat, la data de 13.05.2005, o cerere completatoare a cererii principale, prin care a solicitat introducerea în calitate de pârâți a numiților () și și prin care a solicitat și anularea certificatului de moștenitor succesiv nr. 118/28.05.2004 eliberat de BNP.
În motivarea cererii completatoare, s-a arătat că ulterior depunerii acțiunii introductive a aflat că cele două pârâte mai sus menționate sunt încă în viață.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor atacat acesta a fost întocmit cu nesocotirea dispozițiilor art.75 alin.1 din Legea nr.36/1995 privind citarea tuturor celor care au vocație succesorală; pârâtul a omis cu rea credință să îi prezinte notarului și certificatul de moștenire din 17.02.1948, potrivit căruia succesorii acestuia erau în număr de 8.
Reclamanta (fosta ) a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la cererea de intervenție principală și la cererea de chemare în garanție.
Pe cale de întâmpinare, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție principală și a cererii de chemare în garanție.
Pe cale de cerere reconvențională, reclamanta (fostă ) a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3/10.01.2005 de BNP Expert, precum și obligarea intervenientului principal să îi predea în proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 4 format din teren, cu plata de despăgubiri pentru construcția demolată, la nivelul valorii de circulație a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că intervenientul nu a depus minimele diligențe pentru a afla faptul că pârâtul nu este singurul moștenitor al defunctei, că de fapt el locuia la părinții săi la nr.10 pe aceeași stradă, iar nulitatea certificatului de moștenitor atrage după sine și nulitatea contractului de vânzare cumpărare.
În temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare la cererea completatoare, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, s-a reținut că procesul verbal din 17.02.1948 nu poate face dovada ca și un certificat de moștenitor, singurul care figurează pe rol la administrația financiară încă din 1958 este tatăl său, numitul.
La termenul din 24.10.2005, instanța a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de intervenientul în interes propriu G.
La același termen, s-a luat act de renunțarea de către intervenientul în interes propriu G la judecarea cererii de chemare în garanție formulate de acesta împotriva chematului în garanție.
La termenul din 16.12.2005, ca urmare a decesului pârâtului, a fost introdusă în cauză în calitate de moștenitoare a acestuia pârâta.
Pârâții, și () au depus concluzii scrise la dosar, prin care au arătat că nu se opun admiterii acțiunii principale astfel cum a fost precizată, inclusiv prin anularea certificatului de moștenitor și a contractului de vânzare cumpărare.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii, probe testimoniale și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Părțile au depus la dosar acte.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele notariale nr. 133, 134 și 135/2004 în baza cărora s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 118/28.05.2004 de către BNP.
De asemenea, a fost depusă adresa nr. 3402/2837/30.12.2005 emisă de Camera Notarilor Publici
A fost atașat dosarului nr. 190/1998 al judecătoriei Sectorului 4.
La termenul din 13.03.2006 au fost invocate excepție lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, sub aspectul acceptării tacite a moștenirii.
Prin Sentința civilă nr. 2092/03.04.2006 Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților, și, a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, a respins excepția lipsei calității procesuală pasive a pârâtei și, a admis în parte cererea principală și a constatat deschisă succesiunea defunctei, calitatea de moștenitori și masa succesorală, constatând totodată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 118/2004 și dispunând sistarea stării de indiviziune.
Prin aceiași hotărâre a fost admisă în parte cererea reconvențională, a fost admisă cererea de intervenție principală și s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție formulată de către intervenientul principal.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive la data de 14.01.1947, a decedat numitul, iar de pe urma acestuia au rămas în calitate de moștenitori soția supraviețuitoare, precum și cei 7 copii, pe nume, (actuamente ), și, conform procesului verbal întocmit de organele administrației financiare la data de 17.02.1948.
Întrucât la dosar nu există nici un certificat de moștenitor de pe urma defunctului, nefăcându-se dovada acceptării moștenitorii decât cu privire la soția sa supraviețuitoare, instanța urmează să rețină că acest proces verbal nu face dovada calității de moștenitor cu privire la copiii defunctului, astfel încât soția sa a preluat întreaga masă succesorală.
Astfel, cu privire la 6 dintre copiii defunctului (, (actualmente ), și ) nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii de pe urma defunctului.
În ceea ce îl privește pe numitul, acesta și-a întemeiat calitatea sa de moștenitor pe certificatul de moștenitor nr.118/28.05.2004 eliberat de BNP.
Sub aspectul calităților procesual pasive și a calității procesual active, instanța a mai reținut că numita a decedat la data de 5.12.1987, având ultimul domiciliu în-, sector 4.
De pe urma acesteia au rămas cei 7 copii:, decedat la data de 24.07.1997 (certificat de naștere - fila 12, certificat de deces -fila 12, de pe urma acestui defunct, au rămas copiii săi, reclamanta (certificat de naștere- fila 14) și pârâta (certificat de naștere -fila 140); acestea au un drept legal general de moștenire prin transmitere cu privire la patrimoniul defunctei lor bunici;, decedată la data de 01.08.1993 (certificat de deces la fila 141); de pe urma acestei defuncte a rămas fiul acesteia, pârâtul (certificat de naștere -fila 142); acesta are un drept legal general de moștenire prin transmitere cu privire la patrimoniul defunctei sale bunici:, decedat la data de 12.06.1990 (certificat de deces la fila 143); de pe urma acestui defunct a rămas fiica acestuia, pârâta (certificat de naștere - fila 144 și certificate de moștenitor - fila 354); aceasta are un drept legal general de moștenire prin transmitere cu privire la patrimoniul defunctei sale bunici;, predecedat la data de 6.04.1987 (certificat de deces - fila 145), de pe urma sa rămânând în calitate de fii pârâții și (certificate de naștere filele 146 și 147) și soția supraviețuitoare, pârâta (certificate de căsătorie - fila 149);, predecedat la data de 06.06.1977(certificat de deces-fila 151), de pe urma acestuia rămânând în calitate de fii pârâții și (certificate de naștere filele 341, 343);, decedat la data de 18.12.1998 (certificate de deces - fila 164), de pe urma acestuia rămânând în calitate de fii numitul (acesta din urmă a decedat la data de 10.11.2005, având ca moștenitoare pe pârâta ), precum numiții, și, predecedată la data de 27.02.1979 (certificat de deces -fila 152), de pe urma căreia a rămas ca moștenitor fiul acesteia, conform certificatului de moștenitor nr. 863/3.08.1990 eliberat de notariatul de Stat al Sectorului 4 B, ceilalți copii ai acesteia, și Constantiu fiind declarați străini de moștenire prin neacceptarea moștenirii în termenul legal; de pe urma lui au rămas ca moștenitori copiii acestuia, și, iar de pe urma lui, decedat la data de 17.01.2002 au rămas copiii săi și, precum și soția sa supraviețuitoare.
Sub aspectul calităților procesuale active și pasive, instanța a reținut că, în cadrul unei acțiuni de partaj succesoral, are calitate procesuală pentru a sta în proces acea persoană care face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar.
Pentru a fi moștenitor legal, trebuie să fie îndeplinite două condiții în mod simultan: existența vocației generale conferite de legiuitor, prin aceea că este rudă în grad succesibil cu defunctul și existența vocației concrete,în sensul de a nu fi îndepărtată de la moștenire de o rudă în grad preferat - mai apropiat. În plus, trebuie să se facă dovada acceptării moștenirii în termenul de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
În ceea ce privește prima condiție existența vocației generale se constată că pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, nu are un drept de moștenire legală cu privire la defuncta, deoarece numitul a decedat anterior acesteia (6.04.1987, față de 05.12.1987), prin urmare, moștenitorii săi vin prin reprezentare la moștenirea defunctei lor bunici, ori dreptul de reprezentare succesorală există numai pentru descendenții celui predecedat, nu și pentru soția sa supraviețuitoare.
Prin urmare, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
În ceea ce privește celelalte părți, sunt îndeplinite atât condiția vocației generale, cât și cea a vocației concrete. Astfel, toți pârâții și reclamanta sunt descendenți ai defunctei (clasa I de moștenitori legali), de grade diferite; de gradul II (nepoți) (reclamanta, pârâta, pârâtul, pârâta, pârâții și, pârâții și, pârâții, și, pârâta ) sau de gradul III (strănepoți) (, și ).
A mai reținut instanța că, privitor la pârâta, se observă că numitul, care avea un drept de moștenire legală prin reprezentarea mamei sale predecedate () la moștenirea defunctei sale bunici, a transmis acest drept (ca și vocație generală) către proprii săi moștenitori - inclusiv către soția sa supraviețuitoare - pârâta.
Sub aspectul naturii juridice a vocației succesorale, se reține că reclamanta și pârâții, și vin la moștenire prin retransmitere, iar pârâții, și prin reprezentare.
În ceea ce privește dovada acceptării moștenirii, aceasta poate fi expresă -prin declarație autentică de acceptare a moștenirii sau tacită - rezultând din acte sau fapte juridice care să ateste neechivoc intenția de acceptare a succesiunii.
Din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă dovezi certe privind intenția de acceptare a succesiunii defunctei decât pentru reclamanta, pentru pârâta și pentru pârâtul.
Astfel, în ceea ce le privește pe reclamanta și pe pârâta, din declarația martorei C reiese că în imobilul din-, sector 4, locuit defunctul, împreună cu cele două fiice ale sale. Același lucru este declarat și de martora, care a mai precizat că,ceilalți frați ai lui nu au locuit în imobil".
Aceste declarații se coroborează și cu răspunsurile la interogatoriile administrate pârâților; astfel, pârâta a arătat la întrebarea nr. 6 din interogatoriu că impozitul privind imobilul din- a fost plătit în exclusivitate de, care a locuit la acea adresă; același răspuns a fost dat și de pârâtul la întrebarea nr. 6 din interogatoriul propus de pârâtul.
Având în vedere aceste declarații de martori și răspunsurile la interogatorii, instanța a reținut că defunctul () a locuit în imobilul succesoral după decesul mamei sale și până la moartea sa - 4 iulie 1997, dată de la care reclamanta și pârâta au continuat să locuiască în imobil. S-a constatat că folosirea unui imobil succesoral, coroborată cu plata impozitului aferent, denotă intenția de acceptare a succesiunii defunctei.
Prin urmare, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Cu privire la pârâtul, s-a constatat că reclamanta a recunoscut la interogatoriul propus ( întrebarea nr. 7) că acesta a locuit în imobilul succesoral până în ianuarie 2005, recunoaștere ce se coroborează și cu răspunsul dat la aceeași întrebare de pârâta. În plus, prin cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, și în dosarul nr. 190/1998 al Judecătoriei Sectorului 4 B - dosar ce a fost perimat, dar cu privire la care probele administrate și susținerile părților rămân câștigate cauzei, aceștia au recunoscut că, după decesul lui, în imobil a locuit, tatăl pârâților și din prezenta cauză, întreținându-l și efectuând reparațiile necesare. La aceste aspecte, se adaugă și declarația martorei, care a arătat că pârâtul a locuit în acest imobil.
Față de aceste aspecte, a fost respinsă ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Pentru ceilalți pârâți, nu s-a făcut dovada unui act de acceptare a succesiunii, simpla pasivitate neputând reprezenta un act de acceptare; este necesară dovada unei manifestări clare de asumare a drepturilor și a obligațiilor succesorale, dovadă care nu a fost făcută.
Astfel, pârâtul a recunoscut la întrebarea nr. 1 din interogatoriu, că mama sa, ( fostă ) " a cedat succesiunea în favoarea fratelui ei "; deși nu se poate lua act de această renunțare( nefiind făcută într-o formă autentică), răspunsul dat la interogatoriu de către pârât, în lipsa unor alte probe care să ateste contrariul, denotă faptul că defuncta nu a acceptat în termenul de prescripție de 6 luni moștenirea defunctei sale mame.
Cu privire la pârâta, s-a constatat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 894/14 iunie 1991 eliberat de Notariatul de Stat al sectorului 4 B, aceasta este unica moștenitoare a defunctului, decedat la data de 12 iunie 1990. Întrucât aceasta are un drept de moștenire prin retransmitere de la defunctul său tată cu privire la succesiunea bunicii sale, este necesară dovada că tatăl său a acceptat succesiunea acesteia, dovadă care nu a fost făcută. Astfel, prin răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriu, pârâta a arătat că nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma bunicilor săi, fără să indice un act juridic care să denote intenția tatălui său de acceptare a acestei moșteniri. Aspectul semnalat de martora C ( și anume faptul că defuncta a locuit împreună cu ) nu este de natură să facă dovada intenției de acceptare a succesiunii, deoarece acordarea de îngrijiri și a întreținerii are la bază considerente de ordin m oral și efectiv, deci de natură personală, iar nu de natură patrimonială.
În ceea ce îl privește pe pârâtul, potrivit certificatului de moștenitor nr. 33/5 martie 2003 eliberat de Biroul Notarului Public, de pe urma defunctului, decedat la data de 6 aprilie 1987, rămas ca unic moștenitor pârâtul, iar pârâții ( în calitate de soție supraviețuitoare) și ( în calitate de fiu), au fost declarați străini de moștenire prin neacceptare în termenul legal.
Întrucât acest certificat de moștenitor nu a fost atacat, făcând dovada calității de moștenitor unic cu privire la pârâtul, până la proba contrară, instanța a reținut că pârâtul nu are calitate de moștenitor legal al defunctului. Referitor la moștenirea defunctei sale bunici, pârâtul are, potrivit legii, un drept de moștenire legal prin reprezentare, condiționat de acceptarea succesiunii în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii. Or, la interogatoriul administrat în prezenta cauză, pârâtul nu a putut indica modalitatea concretă sau un act material prin care s-a manifestat în sensul acceptării acestei moșteniri.
Pentru pârâtul, care avea un drept de moștenire legală prin reprezentare la succesiunea defunctei sale bunici, făcându-se aplicarea art. 225 Cod procedură civilă, cu privire la interogatoriul propus de pârâtul, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii în termenul legal nici de către defunctul față de moștenirea bunicii, nici de către pârâtul față de moștenirea tatălui său.
Aceleași argumente au fost reținute pentru pârâtul, cu precizarea că pârâtul, prin răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu, a recunoscut că nu a acceptat succesiunea bunicii sale.
Pârâții, și, prezenți la administrarea probei cu interogatoriu, nu au indicat nicio modalitate concretă prin care defunctul lor tată, a acceptat succesiunea bunicii lor; cu privire la pârâta, moștenitoarea lui, cel de-al patrulea fiu al lui, instanța a reținut și aplicarea art. 225 Cod procedură civilă, față de lipsa acesteia la interogatoriu.
În sfârșit, pentru pârâții și (fiii lui, nepot al defunctei), și ( fiii lui, nepot al defunctei), ( soția supraviețuitoare a lui ), ( nepoata defunctei), față de aplicarea prevederilor art. 225 Cod procedură civilă, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada vreunui act de acceptare tacită în persoana acestora, cât timp aceștia veneau la moștenire prin reprezentare - fiica defunctei - fiind predecedată.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 689 și 700 Cod civil, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și și a respins față de aceștia cererea principală ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că, potrivit certificatului de deces seria - nr. - eliberat la data de 8 ianuarie 2003 de Primăria torului 4 B 8 fila 264 dosar), numita a decedat la data de 5 decembrie 1987, având ultimul domiciliu în B,-, sector 4.
Astfel, în temeiul art. 650 Cod civil, instanța a constatat deschisă succesiunea acestei defuncte.
Ca urmare a analizării calității procesuale, a constatat că de pe urma acesteia au rămas ca moștenitori reclamanta, în calitate de descendent de gradul II ( nepoată), pârâta în calitate de descendent de gradul II nepoată și pârâtul, în calitate de descendent de gradul II - nepot.
Sub aspectul naturii juridice a dreptului de moștenire legală, reclamanta și pârâta vin la moștenirea bunicii lor prin transmiterea dreptului succesoral al defunctului lor tată, fiu al defunctei, în timp ce pârâtul vine la moștenirea bunicii sale prin reprezentarea tatălui său, predecedat.
Având în vedere regula de drept potrivit căreia cel care vine la moștenire prin reprezentare urcă în locul și gradul celui reprezentat, pentru a culege partea de moștenire ce i s-ar fi cuvenit celui reprezentat, dacă acesta ar fi trăit la data deschiderii moștenirii, s-a constatat că pârâtul are un drept de moștenire în cotă de, iar reclamanta și pârâta în cotă de din fiecare.
Sub aspectul componenței masei succesorale, s-a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9874/14 aprilie 1934 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notarială, și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-,sector 4.
Întrucât nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii lăsate de defunctul decât cu privire la soția sa, a rezultat că masa succesorală lăsată de aceasta din urmă intră imobilul menționat în totalitatea sa, format din teren și construcție. Instanța a reținut că valoarea construcției în prezent demolată, după cum s-a constatat prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, trebuie inclusă în masa succesorală, cât timp această construcție exista în materialitatea ei la data deschiderii moștenirii.
Având în vedere că atât reclamanta, cât și pârâta, au calitatea de moștenitori legali ai defunctei lor bunici, fiind excluse însă cu ocazia eliberării certificatului de moștenitor atacat, în temeiul art. 88 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială, pentru excluderea lor de la succesiune, instanța a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenire nr. 118/28 mai 2004 eliberat de Biroul Notarului Public.
În ceea ce îl privește pe numitul, acesta și-a întemeiat calitatea sa de moștenitor al defunctului pe certificatul de moștenitor nr. 118/28 mai 2004 eliberat de BNP.
Ca urmare a constatării nulității absolute a acestui certificat de moștenitor, nefăcându-se nici dovada acceptării de către defunctul a succesiunii rămase de pe urma tatălui său, instanța a constatat că soția supraviețuitoare a preluat întreaga masă succesorală, astfel încât din masa succesorală rămasă de pe urma acesteia face parte imobilul menționat în integralitatea sa.
Cu privire la sistarea stării de indiviziune instanța a reținut că vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 673 Cod procedură civilă, cota majoritară a pârâtului, urmând să atribuie acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 4, format din teren în suprafață de 250 mp și construcție, în valoare de 497.001.850 ROL, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert tehnic, ale cărui concluzii le omologhează în totalitate.
În temeiul art. 742 Cod civil, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă și către pârâta a sumei de 124.250.462,5 ROL pentru fiecare cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Sub aspectul capătului din cererea reconvențională formulată de reclamanta având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3/10 ianuarie 2005 autentificat de Biroul Notarului Public Expert B, instanța a reținut, în primul rând, că de fapt, prin contractul mai sus menționat, pârâtul a vândut intervenientului principal G, imobilul situat în B,-, sector 4, format din teren în suprafață de 250,62 mp și construcția edificată pe acest teren cu o suprafață utilă totală de 47,35 mp.
În cuprinsul actului de vânzare-cumpărare menționat, s-a reținut că vânzătorul a dobândit imobilul prin moștenire de la tatăl său, și de la bunica sa, conform certificatului de moștenitor succesiv nr. 118/28 mai 2004 emis de Biroul Notarului Public.
Sub aspectul motivelor de nulitate a acestui contract, reclamanta a invocat frauda legii, lipsa valabilității obiectului, subsidiaritatea contractului față de certificatul de moștenitor.
Într-adevăr, ca urmare a anulării certificatului de moștenitor pe care s-a întemeiat titlul vânzătorului, se ajunge la situația vânzării lucrului altuia, cu particularitatea că, de fapt, este vorba despre vânzarea făcută de un comoștenitor care deține cota de din bun cu privire la întregul bun succesoral. În această ipoteză, după cum s-a statuat în practica judecătorească, nu se pune problema nulității contractului de vânzare-cumpărare, ci se interpretează ca fiind vorba despre o vânzare afectată de condiția rezolutorie ca bunul succesoral să nu fie atribuit comoștenitorului vânzător; astfel, în ipoteza îndeplinirii condiției rezolutorii- bunul e atribuit altui copărtaș decât vânzătorului, actul juridic este desființat de drept; în ipoteza neîndeplinirii condiției rezolutorii - bunul e atribuit copărtașului vânzător, actul juridic se consolidează definitiv.
Întrucât instanța a atribuit acest imobil pârâtului-vânzător, a rezultat că acest contract s-a consolidat definitiv un act juridic pur și simplu, ca urmare a neîndeplinirii condiției rezolutorii. Deci, sub acest motiv, s-a reținut că nu se poate constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare amintit.
Nici motivul întemeiat pe frauda legii nu a fost apreciat ca întemeiat. Astfel, pentru existența fraudei la lege este necesară constatarea relei credințe atât a pârâtului, cât și a intervenientului principal G.
Ori, nu se poate reține existența relei credințe nici cu privire la pârâtul, care în cadrul procedurii succesorale notariale a indicat existența celorlalți moștenitori și s-a dispus citarea acestora prin publicitate, dar nici cu privire la intervenientul principal, care s-a întemeiat cu bună-credință pe aparența de validitate a certificatului de moștenitor prezentat de pârât. Mai mult decât atât, martora propusă de reclamantă a declarat că în anul 2005 fost contactată de un domn, care i-a spus că este noul proprietar al imobilului, ca urmare a cumpărării de la pârâtul; acesta i-a spus martorei că pârâtul s-a prezentat ca fiind unicul moștenitor.
Potrivit dispozițiilor art. 1899 alin.2 Cod civil, buna credință se prezumă până la proba contrară. Nefiind făcută dovada contrară acestei prezumții, nu se poate reține existența fraudei la lege.
În ceea ce privește lipsa valabilității obiectului, instanța a constatat că nici acest motiv nu este întemeiat, deoarece, în ipoteza vânzării bunului altuia, lipsa calității de proprietar duce la existența unui alt viciu al contractului - eroarea asupra calității de proprietar la vânzătorului, un viciu de consimțământ, iar nu la nevalabilitatea obiectului.
În speță este vorba despre un caz special de vânzare a bunului altuia, și anume cel care deține o cotă din bun prin moștenirea înstrăinează întregul bun, ipoteză în care nu intervine sancțiunea nulității actului de înstrăinare, ci acesta rămâne afectat de condiția rezolutorie a neatribuirii bunului la partaj către copărtașul-vânzător.
Pe de altă parte, anularea certificatului de moștenitor al pârâtului nu duce automat la anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de acesta, întrucât titlul său de proprietar a fost desființat numai parțial pentru cotele ce au revenit reclamantei și pârâtei și se aplică cele menționate anterior.
Ca urmare, instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt din cererea reconvențională.
Întrucât capătul 2 din cererea reconvențională - obligarea intervenientului principal la predarea terenului are caracter accesoriu față de constatarea nulității absolute a contractului, instanța a respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
În ceea ce privește capătul 3 din cererea reconvențională, instanța a constatat că prin includerea contravalorii construcției în masa partajabilă și obligarea pârâtului la sulte corespunzătoare, acesta a fost soluționat deja cu ocazia calculării sultelor.
Sub aspectul cererii de intervenție principală, având în vedere faptul că intervenientul principal deține un drept de proprietate asupra imobilului în cauză, în temeiul unui act juridic valabil încheiat, faptul că cererea sa este admisibilă și că justifică un interes în promovarea acestei cereri, precum și faptul că în prezent este posesorul acestui imobil, instanța, în baza art. 111 Cod procedură civilă, a admis cererea de intervenție principală și a constatat că intervenientul principal are un drept de proprietate asupra imobilului situat în B,-,sector 4, format din teren în suprafață de 250 mp.
În baza art. 246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în garanție, formulate de intervenientul principal G,împotriva chematului în garanție, având ca obiect pretenții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantele au arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 689 și 700 Cod civil, în condițiile în care pârâtul nu a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii în termen de 6 luni de la data deschiderii acesteia. Prin urmare, în condițiile în care s-a reținut că pârâtul a locuit în imobilul cuprins în masa succesorală până în ianuarie 2005, dar mult după data deschiderii succesiunii, este cert că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, nefiind moștenitor acceptant.
În al doilea rând, în situația în care s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor, era firesc să se constate și nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârât și intervenientul principal.
Este deosebit de important faptul că intervenientul avea cunoștință despre existența mai multor moștenitori deoarece părinții săi locuiau pe aceeași stradă, iar defuncta și familia sa erau cunoscuți în comunitate.
În al treilea rând, la formarea loturilor, instanța a încălcat dispozițiile art.673 indice 9 Cod pr.civilă deoarece imobilul trebuia atribuit apelantelor, în raport de faptul că a fost folosit o perioadă îndelungată de timp de familia lor, care l-a întreținut și a achitat taxele aferente. Cota majoritară a intimatului-pârât nu poate reprezenta un argument în atribuirea bunului succesoral, în condițiile în care este egală cu cota apelantelor.
În al patrulea rând, valoarea stabilită pentru imobil în raportul de expertiză întocmit în cauză, este mult sub valoarea reală, fiind chiar sub cea rezultată din contractul de vânzare -cumpărare încheiat în cauză.
Este de remarcat că nu au fost puse în discuția părților concluziile raportului de expertiză, astfel că apelantele solicită prelungirea probatoriului cu o nouă expertiză care să aibă ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului ce face parte din masa succesorală.
În apel a fost încuviințată părților proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică construcții având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului ce face parte din masa succesorală.
Prin Decizia nr. 1487A/16.11.2007 a Tribunalului București - Secția civilă a fost admis apelul declarat de reclamantă și de pârâta, a fost modificată în parte sentința apelată în sensul că masa succesorală este compusă din terenul în suprafață de 250 mp în valoare de 308.000 lei și construcție în valoare de 11.000 lei și a fost obligat pârâtul la plata către fiecare apelantă pentru egalizarea loturilor a unei sume de 79.750 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește prima critică, din probele administrate în cauză a rezultat că, după decesul lui, tatăl pârâtului, a locuit în imobil, întreținându-l și efectuând reparațiile necesare, achitând o anumită perioadă de timp și impozitele aferente imobilului. Prin urmare, în raport de această situație de fapt, necontestată nici chiar de reclamantă și nici de celelalte părți, este cert că pârâtul a acceptat succesiunea rămasă de pe urma bunicii sale. Susținerea apelantei referitoare la faptul că pârâtul ar fi locuit în imobil după anul 2000 nu se coroborează cu probele administrate în cauză, toți martorii relatând că acesta și, anterior tatăl său, ar fi locuit în imobilul în litigiu.
În ceea ce privește necesitatea admiterii în totalitate a cererii reconvenționale formulate de apelanta-reclamantă referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârât și intervenientul principal, urmare anulării certificatului de moștenitor, tribunalul a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Astfel, corect s-a reținut că, în situația vânzării unui bun din masa succesorală de către unul dintre comoștenitori, se interpretează că este vorba de o vânzare afectată de condiția rezolutorie ca bunul să nu fie atribuit unui alt comoștenitor, iar în situația atribuirii către comoștenitorul vânzător vânzarea se consolidează definitiv.
A mai reținut instanța de apel că de altfel, nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 673 indice 9 Cod pr.civilă nu este întemeiată, în mod corect instanța de fond atribuind imobilul pârâtului, în condițiile în care unul dintre criteriile prevăzute de lege îl reprezintă mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia dintre copărtași. Aceasta deoarece, conform probelor administrate în cauză toți cei trei succesori au locuit în imobil, pârâtul chiar amenajând imobilul, astfel că, trebuia avut în vedere criteriul cotei mai mari de contribuție, apelantele având împreună aceeași cotă cu a pârâtului, dar fiecare din cota acestuia.
Pe de altă parte, este întemeiată însă, critica referitoare la valoarea de circulație stabilită pentru imobilul în litigiu prin expertiza efectuată, în situația în care prețul obținut de pârâtul, la înstrăinarea imobilului către intervenient, este mult mai mare, precum și în raport de concluziile expertizei efectuate la instanța de apel.
Având în vedere că expertiza întocmită de expert stabilește că valoarea imobilului ce face parte din masa succesorală este de 319.000 RON, format din teren în valoarea de 308.000 RON și construcție demolată în valoare de 11.000 RON, tribunalul a omologat concluziile acestui raport de expertiză și, pe cale de consecință, a apreciat că ultimul motiv de apel este întemeiat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentele au arătat că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât a fost data cu greșita aplicare a dispozițiilor art.689 civ. si incalcarea dispozițiilor art.700 civ. in condițiile in care paratul nu a efectuat acte de acceptare tacita a succesiunii in termenul de 6 luni de la deschiderea sa.
Astfel, data deschiderii succesiunii autoarei este 5.12.1987, anume data decesului sau.
Potrivit art.700 civ. acceptarea succesiunii se face in termen de 6 luni de la deschiderea sa.
De la aceasta regula nu exista nici o derogare, prin urmare, este aplicabila, indiferent de modalitatea in care se realizează acceptarea succesiunii, inclusiv acceptarea voluntara tacita prevăzuta de dispozițiile art.689 civ.
In aceste condiții, este cert ca, pentru a fi aplicabile dispozițiile art.689 civ. este necesar ca actele de acceptare tacita trebuie sa fie săvârșite in termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Prin urmare, in condițiile in care instanța de fond a reținut ca aceste acte, in ceea ce-1 privește pe paratul, ar consta in ocuparea, locuirea in imobilul cuprins in succesiuni pana in ianuarie 2005, pentru a ne afla in prezenta unei acceptări tacite trebuia sa se dovedească faptul ca folosința imobilului s-a realizat in primele 6 luni de la data decesului autoarei.
Ori, asemenea proba nu s-a făcut, paratul dovedind doar ca a locuit in ultima parte a perioadei anterioare vânzării.
Nu pot fi primite reținerile instanței de apel referitoare la folosirea imobilului de către tatăl paratului, numitul, după decesul lui, dat fiind faptul ca, in primul rând succesiunea dezbătută aparținea lui, deci in funcție de decesul acesteia urmau a se verifica actele de acceptare tacita, iar in al doilea rând, instanța de apel nu a verificat efectiv ceea ce se criticase, termenul de acceptare tacita a succesiunii, anume momentul in care au început aceste acte de folosința.
Au mai precizat recurentele că in fata instanței de apel au solicitat a fi audiați martori pe acest aspect, cerere care insa a fost respinsa, apreciindu-se ca sunt destule dovezi administrate la dosar.
Respingerea cererii de prelungire a probatoriului cu martori a determinat de altfel confuzie a instanței de apel cu privire la momentul săvârșirii actelor de folosința, in sensul ca aceasta nu s-a raportat la data decesului autoarei a cărei succesiune se dezbătea, ci la decesul numitului, si nici nu a analizat termenul de acceptare a succesiunii.
In aceste condiții este evident ca se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei in vederea completării probatoriului cu martori pe aceste aspecte, anume dovedirea de către paratul a acceptării succesiunii in termen de 6 luni de la data decesului autoarei.
Pe de altă parte, în situația in care se va aprecia ca o asemenea soluție nu se impune, urmează a se constata ca probele administrate dovedesc contrariul, anume ca după decesul autoarei imobilul a fost folosit numai de către familia recurentelor, fiind cert ca paratul nu are calitate procesuala pasiva in cauza, nefiind moștenitor acceptant.
Au arătat recurentele că a fost încălcat principiul "rezoluto jure dantis,resolvitur jus accipientis"in soluționarea cererii de constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare.
Astfel, acesta a fost temeiul pentru care s-a solicitat lipsirea de efecte juridice a contractului de vânzare - cumpărare, arătându-se că principiile de baza in materia nulității actelor juridice impun anularea actului încheiat pe baza unuia declarat nul.
Cum in cauza s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor, era firesc, in condițiile in care aceasta a fost determinant la încheierea actului subsecvent, sa fie lipsit de efecte si contractul de vânzare - cumpărare.
De o importanta deosebita este faptul ca intervenientul G avea cunoștința la momentul încheierii contractului de existenta si a altor moștenitori, in condițiile in care părinții săi locuiau pe aceeași stradă, familia recurentelor fiind bine cunoscuta in comunitate.
În cel mai rău caz, se poate constata intr-o asemenea situație ca, cel puțin cu minime diligente, putea sa aibă cunoștința de o asemenea situație de fapt.
Prin urmare, in condițiile in care s-a anulat certificatul de moștenitor, singurul principiu aplicabil in materie este anularea actului subsecvent in consecința anularii celui principal, astfel încât susținerile instanței privind teza vânzării sub condiție rezolutorie, nu pot fi primite tocmai datorita specificului situației nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.3/10.01.2005.
Totodată au fost încălcate dispozițiile art.6739proc.civ. la formarea loturilor neținându-se seama de faptul ca imobilul a fost folosit o lunga perioada de timp de familia recurentelor.
Astfel, tatăl acestora si apoi acestea au deținut imobilul o perioada de peste 65 de ani, l-au întreținut si conservat, achitându-i toate spezele, așa cum a reținut, de altfel, si instanța de fond, astfel încât o predare în lotul unui alt copărtaș care a locuit o perioada mult mai in acesta, încalcă criteriile prevăzute de textul de lege invocat.
Faptul ca recurentele au permis paratului sa locuiască in ultima perioada in imobil nu-i conferă mai multe drepturi decât cele recunoscute acestora, mai ales ca, acesta a fost de totala rea credința permanent, profitând de lor.
Cota majoritara a acestuia nu poate reprezenta un argument in atribuirea bunului succesoral, așa cum susține instanța de apel, in condițiile in care aceasta este egala cu cea cuvenita recurentelor, nefiind obligatorie analizarea cotei ce revine fiecăreia prin raportare la cota paratului, din moment ce exista posibilitatea atribuirii bunului in indiviziune către persoane aflate in coparticipare procesuala.
Având in vedere aceste aspecte, instanța de recurs urmează sa dispună o noua atribuire a loturilor, nefiind legal ca prin modalitatea stabilita de instanța de practic sa se legalizeze, sa se întărească un act încheiat cu totala rea-credința.
Recurentele au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta () a investit Judecătoria Sectorului IV B cu o cerere având ca obiect partajul succesoral al averii rămase de pe urma defunctei, decedată la data de 05.12.1987, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 4, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâții, și.
Pe parcursul soluționării cauzei în fața aceleiași instanțe, la data de 13.05.2005 reclamanta prin cerere scrisă depusă la dosar și-a completat acțiunea inițială atât sub aspectul indicării în calitate de pârâți și a numiților () și, cât și sub aspectul obiectului solicitând și anularea certificatului de moștenitor nr. 118/28.05.2004 eliberat de Biroul Notarului Public.
Totodată, față de cererea de intervenție principală formulată de numitul G și încuviințată în principiu de către instanță reclamanta a formulat cerere reconvențională având ca petite constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3/10.01.2005 de BNP Expert B și obligarea intervenientului de a preda în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în,-, sector 4 format din teren cu despăgubiri pentru construcția demolată.
Prin Sentința civilă nr. 2092/03.04.2006 Judecătoria Sectorului IV Bar eținut că au calitate de moștenitori acceptanți ai succesiunii rămase de pe urma defunctei, decedată la data de 05.12.1987, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 4, reclamanta, precum și pârâta și pârâtul.
La fundamentarea acestei soluții în ceea ce îl privește pe a stat reținerea de către instanță pe de o parte a împrejurării că reclamanta a recunoscut la interogatoriul luat că pârâtul a locuit în imobilul succesoral până în ianuarie 2005, recunoaștere ce se coroborează și cu cea făcută de câtre pârâta, iar pe de altă parte a faptului că ceilalți pârâți prin probe și susțineri rămase câștigate cauzei au recunoscut că după decesul lui în imobil a locuit, tatăl pârâților și, întreținându-l și efectuând reparațiile necesare, aspecte la care se adaugă și declarațiile martorei.
Argumente asemănătoare au fost utilizate și de către instanța de apel d e vreme ce în considerentele deciziei reține că în ceea ce privește prima critică din probele administrate în cauză a rezultat că după decesul lui tatăl pârâtului, a locuit în imobil, întreținându-l și efectuând reparațiile necesare, achitând o anumită perioadă de timp și impozitele aferente imobilului. Prin urmare, în raport de această situație de fapt, necontestată nici chiar de reclamantă și nici de celelalte părți, este cert că pârâtul a acceptat succesiunea rămasă de pe urma bunicii sale. Susținerea apelantei referitoare la faptul că pârâtul ar fi locuit în imobil după anul 2000 nu se coroborează cu probele administrate în cauză, toți martorii relatând că acesta și, anterior tatăl său, ar fi locuit în imobilul în litigiu.
Ori, din înscrisurile cauzei se reține că, tatăl pârâtului a decedat la data de 06.04.1987.
Așadar acesta este predecedat față de de cujusului a cărui dezbatere a succesiunii face obiectul prezentei cauze, respectiv, decedată la data de 05.12.1987.
Într-o astfel de situație pârâtul este chemat la moștenirea bunicii sale prin reprezentare.
Așa fiind întrucât reprezentanții moștenesc personal fiecare are dreptul să se pronunțe asupra acceptării sau renunțării la moștenire, în alte cuvinte au drept de opțiune succesorală.
Pe de altă parte și în cazul chemării al moștenire prin reprezentare succesibilii aflați în această situație legală exercită dreptul de opțiune succesorală în termen de 6 luni de la deschiderea moștenirii, de la acest moment și în respectivul interval urmând a fi făcută analiza unor eventuale acte de acceptare tacită.
Față de cele arătate în precedent în mod nelegal au procedat instanțele de fond atunci când au apreciat că acceptarea tacită a moștenirii de cujusului, decedată la data de 05.12.1987 de către rezultă din împrejurarea că tatăl său a locuit în imobilul bun succesoral după decesului lui a cărui succesiune nu face obiectul prezentei cauze întreținându-l și efectuând reparațiile necesare, achitând o anumită perioadă de timp și impozitele aferente imobilului.
Pentru a stabili dacă pârâtul a acceptat moștenirea în dezbatere instanța trebuia să analizeze dacă pârâtul, în termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la decesul autoarei a efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii.
Sub acest aspect probatoriul administrat la prima instanță este neîndestulător pentru a se putea concluziona într-un sens sau altul, iar prelungirea probatoriului solicitată de apelante în cuprinsul cererii de apel și reiterată la termenul de judecată din data de 24.11.2006 în fața Tribunalului Bucureștia fost respinsă, probele cu interogatoriu și proba testimonială fiind apreciate ca neconcludente, nepertinente și neutile soluționării cauzei.
Pentru motivele arătate Curtea consideră că sunt fondate criticile recurentelor subsumate primului motiv de recurs.
Întrucât pentru a se stabili cu certitudine dacă pârâtul a efectuat sau nu acte de acceptare tacită a moștenirii se impune completarea probatoriilor inclusiv cu proba testimonială, probă incompatibilă cu faza procesuală a recursului, devin incidente dispozițiile art. 312 al. 3 teza II Cod pr. civ.
Cu privire la celelalte critici formulate de recurente cu privire la soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3/10.01.2005 de BNP Expert B, precum și cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6739Cod pr. civ. analizarea acestora este strâns legată de dezlegarea problemei ce se va da cu privire la acceptarea succesiunii de către pârâtul intimat, astfel încât Curtea nu le va avea în vedere la acest moment al desfășurării cursului judecății.
Pentru toate considerentele arătate Curtea, având în vedere și textul procedural invocat urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va casa Decizia civilă nr. 1487A din 16.11.2007 a Tribunalului București - Secția a III a civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Pe de altă parte, având în vedere că instanța de recurs, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost investită cu soluționarea prezentei căi de atac ca urmare a strămutării și pentru a nu se înfrânge efectele acesteia instanța de rejudecare va fi Tribunalul Prahova - Secția civilă.
Instanța de rejudecare urmează să administreze toate probele necesare în vederea deplinei lămuriri a situației de fapt cu privire la împrejurarea dacă pârâtul a făcut sau nu acte de acceptare tacită a moștenirii defunctei, decedată la data de 05.12.1987, inclusiv probe testimoniale.
La situația de fapt astfel stabilită instanța de apel urmează să aplice dispozițiile legale incidente.
De asemenea, față de soluția dată cu privire la cine are calitatea de moștenitor acceptant de pe urma defunctei, decedată la data de 05.12.1987 tribunalul urmează să se pronunțe și cu privire la celelalte motive de apel privitoare la soluția dată capătului de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare cumpărare și modul în care au fost respectate dispozițiile art. 6739Cod pr. civ.
În analizarea acestora instanța de apel va avea în vedere și susținerile din cadrul motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta ( ), domiciliată în B,-,. 84,. 2,. 4,. 28, sector 4 și pârâta, domiciliată în B,-,. 57,. 2,. 3,. 58, sector 4, împotriva deciziei civile nr.1487/A/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III -a Civilă, în contradictoriu cu intimați pârâți - - B, sector 5, nr. 6, -. 1,. 19, - - B, sector 3, nr. 39, -. B,. 7,. 67, - B, sector 4, nr. 2. -. B,. 9,. 78, - B, sector 1, F, nr. 1, -. B,. 189, - B, sector 5, nr. 6, -. 1,. 19, - B, sector 4, IZVORUL, nr. 4,. 4,. C,. 3,. 38, - - B, sector 4, nr. 13, -. E,. 1,. 74, - B, sector 5, nr. 2,. 36,. 32, - B, sector 1, nr. 19,. 2,. 4, - B, sector 3, CÂMPIA, nr. 33,. 21,. 6,. 3,. 21, - B, sector 3, CÂMPIA, nr. 33,. 21,. 6,. 3,. 21, - B, sector 3, CÂMPIA, nr. 33,. 21,. 6,. 3,. 21, - B, sector 4, -, nr. 8,. 2,. D,. 1,. 50și înB, sector 4, nr. 10, - B, sector 5, nr. 3, -. 102, - - B, sector 5, nr. 21, - B, sector 3, INTRAREA, nr. 3, --II,. 1,. 3,. 15, - B, sector 3, nr. 7, -. 1,. 9,. 38, și cu intervenientul în nume propriu G - B, sector 4, IZVORUL, nr. 8, -. 2,. 26, cauză venită spre
competentă soluționare conform încheierii de ședință din data de 21.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Casează Decizia civilă nr. 1487A din 16.11.2007 a Tribunalului București - Secția a III a civilă și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red
2ex/ 10.04.2009
nr- Judecătoria Sectorului IV
a- Tribunalul București - Secția a III a civilă
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Costea ElenaJudecători:Costea Elena, Constanța Pană Radu Adriana
