Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2181/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 381
Ședinta publica de la 25.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de recurenții - petenți - și G - -, împotriva sentinței civile nr.361/07.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Obiectul pricinii - succesiune - îndreptare eroare materială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții - petenți - și G - -, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 29.01.2009, a fost comunicată relația solicitată de la Română, înregistrată sub nr.11/28.01.2009, respectiv copia din Registrul laf ilei unde figurează înregistrat locul de veci sub nr.1335.
Recurenții - petenți solicită cercetarea la fața locului pentru a se dovedi că autorii lor sunt înhumați în acest loc de veci, pe care-l dețin de 37 ani.
Curtea, în urma deliberării, respinge recurenților - petenți administrarea probei cu cercetarea la fața locului, ca inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art.305 din Codul d e procedură civilă, întrucât doar proba cu acte este admisibilă.
Nemaifiind late cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenții - petenți - și G - - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul de a se dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.7964/07.09.1993, sub aspectul menționării numărul locului de veci ca fiind 1335, situat în "S - II"
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 04 aprilie 2007, petenții și G, în temeiul art. 281 Cod de procedură civilă, au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 7964 din 07 septembrie 1993, în sensul de a se completa numărul locului de veci 1335 figura
În motivarea cererii, petenții au arătat că, în considerente și în dispozitivul sentinței s-a reținut că de pe urma defunctei aar ămas un loc de veci, dar nu s-a precizat numărul acestuia, respectiv nr. 1335 figura Petenții au mai precizat că actul de concesiune privind locul de vecia fost pierdut și l-au declarat nul, sens în care au depus la dosar anunțul public în ziarul "România Liberă".
Față de împrejurarea că în arhiva civilă nu a fost găsit dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7964/1993, acesta fiind defrișat, la prezenta cerere s-a dispus atașarea mapei cuprinzând sentințele nr. 7801 - 8000/1993.
În baza art. 281 alin. 2 Cod de procedură civilă instanța a dispus citarea părților, socotind că este necesar că acestea să dea anumite lămuriri.
Prin încheierea din data de 15 mai 2007, Judecătoria Sectorului 3 a respins cerere de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta - reclamantă și petentul - pârât G, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța constatat că prin sentința civilă nr. 7964/1993 s-a reținut că de pe urma defunctei aar ămas un loc de veci (1 x 2 ) situat în Cimitirul - II, fără însă ca acest loc de veci să fie identificat și fără a se menționa actul de concesiune în baza căruia acest loc de veci era deținut de către defunctă.
Deși s-a dispus citarea părților pentru a da lămuriri, acestea nu s-au prezentat.
În aceste condiții instanța a constatat că cererea petenților de îndreptare a erorii materiale prin omisiune nu este întemeiată, simplul fapt că aceștia au declarat actul de concesiune nul (fără însă a menționa numărul acestuia și fără ca locul de veci să fie identificat) nefiind de natură să atragă admiterea cererii în sensul solicitat.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel petenții și G, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a Va Civilă la 02 august 2007.
În motivare, aceștia au arătat că locul de veci pe numele aaf ost concesionat în anul 1979, totodată au arătat că în anul 1972 acolo a fost înhumat soțul mamei lor,.
Dintr-o eroare, actul de concesiune a fost pierdut și în consecință l-au declarat nul într-un ziar de mare publicitate (România Liberă).
Afirmația instanței de fond privind faptul că dosarul respectiv a fost defrișat nu constituie un suport juridic în respingerea cererii.
Apelanții au arătat și faptul că din anul 1972 și până în prezent, adică 35 de ani, mormântul este întreținut, îngrijit, ba mai mult sunt construite sub nivel 2 (două) cripte din ciment unde se află înhumați părinții acestora.
Prin decizia civilă nr. 361 din 07 martie 2008, cu opinia separată a unuia dintre membrii completului, Tribunalul București - Secția a VA Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de petenții și G, împotriva încheierii pronunțată în camera de consiliu la 15 mai 2007, în dosarul nr. 7731/1990 (număr unic -) al Judecătoria Sectorului 3
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a apreciat că, sub un prim aspect, se reține că natura dreptului, respectiv de concesiune sau de folosință, nu a fost consfințită prin hotărârea judecătorească în discuție, ceea ce constituie o omisiune care nu poate fi remediată prin intermediul procedurii îndreptării erorii materiale conform art. 281 Cod de procedură civilă, iar, pe de altă parte, că existența dreptului ca atare nu poate fi pusă în discuție, fiind intrată în puterea lucrului judecat potrivit art. 1201 Cod civil.
În schimb, nimic nu se opune administrării unor probe noi, ulterioare pronunțării hotărârii judecătorești a cărei îndreptare se solicită, în vederea înlăturării unei omisiunii materiale.
Dacă în mod rezonabil se poate presupune, prin aplicarea unei prezumții judecătorești în temeiul art. 1199 Cod civil, că locul de veci la care s-a referit instanța este cel în care a fost înmormântată defuncta, în schimb apelanții nu au dovedit cu certitudine poziția acestuia.
Astfel, deși prin cererea de îndreptare a erorii materiale petenții s-au referit la locul de veci nr. 1335 figura F, din adresa nr. 12 din 21 ianuarie 2008 emisă de către Română - Protoieria III B - "Sf. - I" rezultă că la figura F în acest cimitir nu există numărul 1335.
În opinia doamnei judecător, se apreciază că se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 281 Cod de procedură civilă.
Prin planșele palele fotografice depuse la dosar și prin depoziția martorului audiat în cauză, părțile au făcut dovada faptului că locul de veci la care se face referire în sentința civilă menționată este cel în care este înhumată mama părților, identificat la poziția F 13-35. Din depoziția martorului rezultă că acesta a însoțit-o pe apelantă când aceasta a avut o discuție cu preotul legată de acest loc de veci, care le-a comunicat că locul de veci nu se regăsește în registre întrucât acestea au fost inundate, într-unul apărând însă numele lui. Față de aceste aspecte rezultate din depoziția martorului, împrejurarea că nu se mai găsesc mențiunile în registrele parohiei este nerelevantă, nefiind imputabilă părților cauza distrugerii acestor evidențe. Poziția parohiei exprimată prin adresa de răspuns la cererea instanței, în sensul că în lipsa acestor evidențe este posibil a se fi permis înhumarea defuncților și a, autorii părților, chiar în lipsa unui titlu, apare ca nefiind de bună credință, întrucât pe de o parte în evidențele parohiei locul menționat nu apare ca fiind concesionat altor persoane, pe de altă parte înhumările în locurile de veci nu se fac decât pe baza unor reguli stricte și pe baza aprobării parohiei, iar nu în ultimul rând nu există o explicație logică pentru un așa zis acord pentru două înhumări survenite la date diferite ( în 1972 și a în 1988).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticțnd-o pentru motive de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 pr. civ.
În motivarea cererii de recurs petenții au arătat că în acest loc sunt construite din beton două cripte suprapuse unde se află înhumați părinții acestora, și a, iar despre acest fapt a depus mărturie martorul, cunoscând și alte persoane că în acest loc sunt înhumați părinții recurenților.
Răspunsul parohiei la adresa instanței este neclară și tendențios în sensul că este posibil să fi permis înhumarea părinților recurenților chiar în lipsa unui titlu privind locul de veci, prin această se dovedește reaua credință, întrucât pe de o parte, în evidențele parohiei locul menționat nu apare ca fiind concesionat altor peroane, iar pe de altă parte înhumările în locurile de veci nu se fac pe baza unor reguli stricte și pe baza aprobării parohiei și cu deosebire că ar fi existat un acord pentru două înhumări survenite la date diferite.
În al doilea rând au prezentat la dosar planșele fotografice cu acest loc de veci și precizează că l-au îngrijit timp de 35 de ani, din anul 1972 și până în prezent, și se află la poziția 1335 figura F în schema cimitirului însă preotul nu mai recunoaște că acest loc le aparține, cu scopul de a-l mai revinde, cu toate că acolo se află în două cripte suprapuse osemintele părinților recurenților.
În drept, și-au întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 281 Cod de procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Este cert că, prin sentința civilă nr. 7964/7.09.1993 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că, în patrimoniul reclamanților se afla un loc de veci situat în Cimitirul II, astfel că, în prezenta cerere nu se mai poate pune în discuție problema existenței sau inexistenței dreptului, cum corect a reținut și instanța de apel.
Curtea constată însă, că pentru soluționarea prezentei cereri de completare a sentinței arătate mai sus, cu identificarea exactă a locului de veci, și pentru verificarea îndeplinirii cerințelor legale impuse de art. 281. pr. civ. probele administrate în cauză sunt insuficiente, pe de o parte și contradictorii pe de altă parte.
Astfel, în timp ce reclamanții au audiat martori și au depus planșe fotografice din care rezultă că autorii lor au fost îngropați în acel loc de veci, pe de altă parte, a depus înscrisuri din care rezultă că locul de veci cu nr. 1335 nu se află pe rândul F și că nu există mențiuni în registrele sale privind înhumarea autorilor recurenților.
În această situație, în care prezenta cerere a survenit la o lungă perioadă de timp după pronunțarea sentinței și în condițiile în care dosarul a fost distrus, expirând termenul de păstrare, curtea apreciază că este necesară completarea probatoriului administrat în prezentul litigiu, pentru a se lămuri cu certitudine problema dedusă judecății.
Se constată că, în cauză, este necesară completarea probatoriului și administrarea probei cu expertiză tehnică, ce ar avea ca obiectiv identificarea locului de veci în care recurenții pretind că se află înhumați autorii lor,cu precizarea clară a numărului și eventual a rândului acestuia și verificarea existenței sau inexistenței unor elemente de natură să conducă la concluzia înhumării celor doi defuncți ( existența unor cruci care să poarte numele acestor defuncți, etc.).
Pentru aceste considerente în baza art. 312 alin. 3 pr. civ. Curtea admite recursul, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții - petenți și G, împotriva deciziei civile nr. 361 din 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
./
2ex./31.03.2009
-5.-;
Jud.3.-
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
