Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (218/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.385
Ședința publică de la 25.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1340/A/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Obiectul cauzei - servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata - pârâtă prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.11740/11.04.2008, emisă de baroul București - Cabinet Individual ( pe care o depune), lispind recurentul - reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a cererii de recurs, acordând cuvântul în susținerea excepției.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită admiterea excepției de netimbrare și, în consecință anularea recursului, ca netimbrat.
În condițiile în care se va face dovada achitării timbrajului, solicită amânarea pronunțării pentru a putea formula concluzii scrise.
După reținerea cauzei spre soluționare, dar înainte de închiderea dezbaterilor se prezintă avocat, în calitate de apărător al recurentului - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune, precum și dovada achitării timbrajului în cuantum de 8 lei, conform chitanței CEC Bank nr.-/11.02.2009, timbru judiciar de 0,15 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B, la data de 11.02.2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să refacă construcția din-, sector 6, respectând autorizația de construire nr.993/2006 și interdicția prevăzută de art.612 cod civil referitoare la servitutea de vedere, fie prin demolarea scării interioare și a balconului, fie printr-o zidire a acestora care să împiedice vederea spre curtea reclamantului.
Prin sentința civilă nr.4440/27.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, ca rămasă fără obiect, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1908,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului situat în B,-, sector 6, compus din teren în suprafață de 1146,73. și construcție, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.948/22.09.2006.
Pârâta este proprietara imobilului situat în B,-, sector 6, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1270/2003. La acest imobil, pârâta a primit permisiunea de a efectua lucrări de extindere, potrivit autorizației de construire nr.933/12.10.2006.
Potrivit expertizei tehnice, construcția întocmită în cauză de către exp., inițial pârâta nu respectase autorizația de construire nr.993/12.10.2006, edificând un pod înalt, care ulterior a fost mansardat și o scară exterioară ce nu respecta servitutea de vedere stabilită de art.612 Cod civil.
Pe parcursul desfășurării procesului, pârâta a închis complet platforma de odihnă din partea superioară a scării exterioare, rezultând astfel o marchiză închisă complet spre curtea reclamantului, în aceste condiții respectându-se servitutea de vedere, astfel cum a stabilit expertul tehnic.
În aceste condiții, având în vedere că, deși inițial scara exterioară edificată de către pârâtă, la imobilul proprietatea sa, nu respecta servitutea de vedere față de curtea reclamantului, ulterior, în timpul litigiului, pârâta a închis complet platforma de odihnă din partea superioară a scării exterioare, respectându-se astfel servitutea de vedere, instanța a respins acțiunea, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În al doilea rând, se arată că instanța nu a comunicat apelantei și încheierea de ședință din 20.06.2008 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 105 alin 2 teza a II a pr.civ.
De altfel, instanța de apel a avut în vedere doar înscrisurile depuse la dosar de reclamant, și a considerat, în mod greșit că s-a renunțat la administrarea probei testimoniale, deși, în realitate a refuzat să îi audieze.
Un ultim motiv de apel se referă la faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că a închis mansarda abia după prim azi de înfățișare, situație ce nu rezultă din înscrisurile de la dosar, astfel că nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 274.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 1340A/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins cererea, ca neîntemeiată, a fost obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 995 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 105 alin. 2 teza 2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin acesta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Apelanta a solicitat constatarea nulității hotărârii apelate pentru necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării.
Din verificările înscrisurilor aflate în dosarul de fond, a rezultat că încheierea prin care s-a dispus amânarea pronunțării se afla în dosarul cauzei (fila 325 dosar fond). Tribunalul a apreciat că necomunicarea încheierii nu a produs apelantei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Referitor la ultimele două motive de apel, tribunalul a apreciat că sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Servitutea de vedere este reglementată de art. 611-613 Cod civil și obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre sau balcoane la o distanță mai mică de 1,90 - dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau de 0,60 - când vederea este oblică față de acesta.
Din înscrisurile administrate în cauză, a rezultat că extinderea imobilului proprietatea apelantei a fost realizată, conform autorizației de construire nr. 993/2006, astfel că, la data edificării scării exterioare, dreptul de servitute de vedere era respectat, întrucât imobilul intimatului-reclamant era așezat cu spatele la scara edificată de către apelantă (planșe fotografice - filele 5-6, 31 - dosar fond).
Constatând că distanța de vedere între cele două imobile este de 195 cm, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert dr. ing. (fila 59 - dosar fond), tribunalul a apreciat că este respectat dreptul de servitute de vedere.
Întrucât din probele administrate în timpul cercetării judecătorești la instanța de fond nu rezultă împrejurarea că apelanta ar fi închis marchiza după prima zi de înfățișare la instanța de fond, tribunalul a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a respins cererea ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În susținerea motivelor de recurs, recurentul-reclamant arată că instanța de apel în mod greșit a interpretat și aplicat prevederile art. 612 Cod civil, precizând faptul că prevederile care reglementează servitutea de vedere dispun că vecinul nu are voie să construiască și să aibă vedere spre terenul "îngrădit sau neîngrădit" al vecinului său la o distanță mai mică de 1,9.
Mai arată că instanța de apel a confundat prevederile art. 612 cu ale art. 610 Cod civil, considerând că dacă proprietarii vecini și-au dat acordul să construiască pe hotar, ar însemna că și-ar fi dat acordul implicit pentru a deschide vederi spre vecini.
Recurentul-reclamant susține că instanța a apreciat greșit art.612 Cod civil și la calcularea distanței ce trebuie respectată față de hotar, considerând din expertiză respectată distanța de 1,9. pornind însă de la măsurătorile de la locul unde se termină ultima treaptă a scării exterioare, care se termină cu un podeț, care ajunge până aproape de hotarul comun, limită care nu respectă distanța de 1,9.
De asemenea, recurentul mai susține că în mod greșit a interpretat instanța de apel actele deduse judecății, întrucât din autorizațiile de construcție și procesele-verbale de recepție, reiese că pârâta a construit inițial scara exterioară și podețul în mod ilegal, fără autorizație, intrând abia în timpul procesului în legalitate și obținând autorizația și pentru acestea.
Mai arată că chiar din interogatoriul pârâtei reiese că acest podeț are vedere spre curtea recurentului-reclamant, aceasta recunoscând că l-a închis cu două săptămâni înaintea datei administrării interogatoriului - pct.3 și 4.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului, casarea deciziei din apel și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente.
Nu este întemeiată prima critică formulată de recurent în baza prevederilor art. 304. pct. 9.pr.civ. referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor art. 612. civil, instanța de apel făcând o corectă aplicare a acestui text de lege.
Însă este întemeiată cea de-a doua critică formulată de recurent, în mod greșit, instanța de apel reținând că marchiza nu a fost închisă pe parcursul cercetării judecătorești, aspect în raport de care a apreciat sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză se reține că, la momentul inițial al construirii scării în litigiu, nu a fost respectată autorizația de construcție, dar că, la momentul efectuării raportului de expertiză, aceste aspecte au fost remediate. De asemenea, în expertiză se includ și micile neînțelegeri ale părților cu privire la momentul edificării scării exterioare, inclusiv podețul, reclamantul susținând că este vorba de luna mai 2007, iar pârâta de mai 2008. Aceste concluzii ale raportului de expertiză se coroborează cu celelalte probe administrate și, în special, cu răspunsul la interogatoriu al pârâtei care arată că, "deși de pe podeț se vedea direct în curtea reclamantului, în prezent l-a închis, arătând expres că a făcut acest lucru în urmă cu două săptămâni, deci după data introducerii prezentei acțiuni".
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, întrucât pe parcursul judecării litigiului reclamanta a închis complet platforma de odihnă, respectând astfel servitutea de vedere.
Pentru aceste considerente în baza art. 312.pr.civ. curtea admite recursul, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței 4440/2008 a Judecătoriei sectorului 6 ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1340/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- --
GREFIER,
Red.
. /
2ex./18.03.2009
- 3. -;
Jud. 6. -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
