Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 423/
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 113 din 23 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,. 59,. D,. 1,.62 și intimații pârâțiși, ambii cu domiciliul în comuna, județul T și, domiciliat în comuna, județul T, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă, personal, intimata reclamantă, personal și asistată de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, depuse la dosar, lipsind intimații pârâți G, și.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 160 lei, conform chitanțelor depuse filele 6, 14, 30 și 32 din dosar și timbre judiciare mobile în valoare totală de 0,95 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2009, dată în Camera de consiliu, a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma reducerii taxei de timbru, formulate de recurentă, a fost redusă taxa de timbru datorată de recurentă de la 3.864 lei la 150 lei, sumă ce a fost constatată ca fiind achitată, după care:
Recurenta pârâtă solicită lăsarea cauzei la a doua strigare având în vedere că apărătorul său ales nu este prezent în sala de judecată.
Instanța, pentru lipsa apărătorului recurentei pârâte, lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal efectuat în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă, personal și asistată de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 20089 din 8 aprilie 2009, depuse la dosar, intimata reclamantă, personal și asistată de dl. avocat, în
baza împuternicirii avocațiale nr. -, depuse la dosar, lipsind intimații pârâți G, și.
Instanța, în raport de apărările formulate prin motivele de recurs în sensul că numitul G ar fi acceptat succesiunea după defunctul, pune în vedere părților să precizeze cine este numitul G și dacă s-a finalizat dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului.
Apărătorul recurentei învederează că numitul Gaf ost fratele vitreg al defunctului iar în ce privește dezbaterea succesiunii de pe urma acestuia, învederează că are cunoștință că a existat doar o sesizare în acest sens.
Recurenta pârâtă, prezentă personal, învederează că înscrisul depus la fila 18 în dosar a fost emis în urma sesizării făcute de ea pentru deschiderea procedurii succesorale.
Intimata reclamantă, prezentă personal, învederează că nu s-a finalizat dezbaterea succesiunii în raport de numitul
Apărătorul intimatei reclamante, în contraprobă la înscrisului aflat la fila 18 în dosar, depune adresa nr. 84485 din 23 iunie 2009 emisă de către Primăria Municipiului C din conținutul căruia rezultă că nu a fost finalizată procedura de deschidere a masei succesorale. Cu privire la anexa 3, arată că nu poate produce efecte juridice întrucât nu s-a eliberat certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor și nu are valoare de acceptare tacită.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de declarațiile părților în sensul că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat și, socotindu-se lămurită, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, critică hotărârea recurată învederând că cea care a calificat natura juridică a înscrisului denumit de părți act de donație a fost instanța de judecată. Pe tot parcursul soluționării litigiului s-a arătat că acest înscris reprezintă ultima dorință a defunctului precum și faptul că din motive medicale, numitul a fost împiedicat să întocmească singur actul, din aceste considerente fiind nevoit a fi asistat în exprimarea ultimei dorințe de către familia. Actul analizat exprimă o dispoziție de ultimă voință a defunctului și trebuie interpretat și prin prisma condițiilor speciale în care acesta a înțeles să lase îndemnul ca recurenta, cu care avea relații de concubinaj, să nu fie dată afară din casă. Instanța de fond a invocat doctrina profesorului drept situație de excepție, cazul în care scrierea testamentului olograf nu exclude participarea unui terț, care să-i ofere celui în cauză asistență pur tehnică. Din probele administrate în cauză rezultă în mod expres asistența pur tehnică a celor doi martori. În acest caz colaborarea terțului nu a viciat consimțământul testatorului, având în vedere că cel care a scris actul este o rudă mai îndepărtată a defunctului, care nu avea niciun interes să vicieze consimțământul defunctului atâta vreme cât nu el a fost desemnat de legatar. Referitor la împrejurarea că intimata reclamantă este rudă mai apropiată a defunctului arată că aceasta nu poate fi avută în vedere în condițiile în care prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că 15 ani
recurenta a conviețuit împreună cu și că aceasta s-a ocupat de îngrijirea lui. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond. Totodată, solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, apreciază că hotărârea recurată este legală, învederând că nu se cunoaște natura înscrisului intitulat donație și pe care instanțele l-au catalogat ca fiind drept testament olograf. Pentru a ne afla în fața unui testament olograf valabil, astfel încât acesta să-și poată produce efectele, trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții imperative, respectiv actul să fie scris, semnat și datat de mâna testatorului. Recurenta susține că actul intitulat donație reprezintă ultima dorință a numitului, precum și că atât intenția testatorului, cât și faptul că scrierea și datarea testamentului de o altă persoană a reprezentat un ajutor pur tehnic. În ceea ce privește ajutorul pur tehnic pe care defunctul l-ar fi primit la întocmirea testamentului olograf, potrivit literaturii de specialitate, apreciază că acesta trebuie să constituie o asistare și în niciun caz terțul nu trebuia să participe la scrierea actului. În dreptul nostru, testamentul scris de altul sau chiar de testator, dar cu mijloace mecanice și semnat de el în fața martorilor, nu este valabil. Întrucât nu au fost îndeplinite cele 3 condiții imperative prevăzute de art. 859 Cod civil, respectiv testamentul nu a fost scris, datat și semnat de mâna testatorului, apreciază că nu ne aflăm în situația unui testament olograf care poate să producă efecte juridice. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată și depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 16832 din 2 octombrie 2008 Judecătoria Constanțaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta, a respins cererea de evacuare și de obligare a pârâtei la predarea cheilor ca neîntemeiată, precum și capetele subsidiare din cererea reconvențională; a admis capătul principal din cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune, atribuind imobilul situat în C,- către pârâta-reclamantă. De asemenea, a obligat reclamanta la parte din cheltuielile de judecată în cuantum de 1900 lei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta, să constate că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului, să constate că masa succesorală este compusă din imobilul teren și casă de locuit situat în municipiul C,-, județul C și din dreptul de concesiune asupra locului de veci din Cimitirul Municipal C, să fie obligată pârâta să predea cheile imobilului și actele de proprietate, să fie evacuată pârâta din imobil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că este fiica surorii uterine a defunctului, care a decedat anterior fratelui ei, iar pârâta a fost concubina defunctului și a locuit în imobil împreună cu acesta.
În drept, a invocat dispozițiile art. 672 și art. 1074 Cod civil, art. 480 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să constate că este beneficiara unui act de donație din partea defunctului și, în consecință, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei. În situația în care se va trece peste această cerere, a solicitat restituirea contravalorii cheltuielilor de îngrijire specială privind pe defunct în ultimii trei ani ai vieții sale, a cheltuielilor de spitalizare și înmormântare făcute în anul 2006, în sumă de 7000 lei și constatarea unui drept de habitație viageră în baza înscrisului intitulat "donație".
La termenul de judecată din 18 octombrie 2007, la cererea părților, au fost introduși în cauză numiții G, și în calitate de fii ai fraților defunctului, însă față de lipsa oricăror acte de stare civilă din care să rezulte vocația acestora la moștenire prin încheierea din 27 martie 2008 fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, reclamanta se legitimează procesual activ ca fiind fiica defunctei () și că aceasta din urmă a fost fiica defunctei (), rezultată dintr-o relație anterioară căsătoriei ei cu numitul. Din căsătoria defunctei () cu a rezultat fiul, decedat la data de 27 august 2006, cărui succesiune face obiectul prezentei cauze. Prin urmare, mama reclamantei a fost sora uterină a defunctului, a cărui succesiune se dezbate, având-o ca mamă pe () și tați diferiți.
Prin urmare, instanța a constatat că reclamanta face parte din clasa a II-a a moștenitorilor legali, și anume a colateralilor privilegiați. privilegiați nu sunt moștenitori rezervatari, nici sezinari și nu sunt obligați la raportul donațiilor.
Pârâta a fost concubina defunctului. Aceasta este beneficiara actului intitulat "donație", încheiat la data de 10 iulie 2006. Prin acest act, defunctul a dispus de bunurile sale mobile și imobile, adică de universalitatea patrimoniului său, lăsându-le pârâtei pentru considerentul că l-a îngrijit, cu rugămintea de a i se respecta ultima dorință, respectiv aceasta să nu fie dată afară din casă.
Acest act ce are forma înscrisului sub semnătură privată a fost scris de către o rudă mai îndepărtată a defunctului, în fața martorilor G și. martori au fost audiați în instanță și au recunoscut faptul că au fost de față la încheierea actului intitulat "donație", arătând că actul nu a fost scris de către defunct cu mâna sa, ci doar semnat de către acesta întrucât era bolnav, nedeplasabil și în imposibilitate de a-și folosi mâna.
Din analiza actului intitulat "donație", instanța a constatat că acesta nu reprezintă o donație propriu-zisă ce trebuia să ia forma contractului și care presupune două părți contractante ce-și manifestă voința de a, respectiv de a primi donația și care presupune forma autentică notarială ad validitatem.
Din formularea actului, s-a apreciat că ar reprezenta un testament olograf, astfel cum este prevăzut de art. 859 și următoarele Cod civil. Testamentul olograf este valabil dacă este scris, semnat și datat de mâna testatorului, dar în
doctrină și jurisprudență s-a reținut că în ceea ce privește scrierea, această cerință nu exclude participarea unui terț la operațiunea de scriere, care să-i ofere asistență pur tehnică, fără să-i vicieze consimțământul testatorului.
Din declarațiile martorilor G și reiese că testamentul nu a fost scris de mâna testatorului din cauza imposibilității acestuia de a scrie, însă conținutul său reprezintă actul de voință al defunctului, acesta fiind și motivul pentru care el a vrut ca actul să se încheie în prezența a doi martori. Mai mult decât atât, cel care a scris actul este o rudă îndepărtată a defunctului, care nu avea interes să vicieze consimțământul acestuia atâta vreme cât el nu a fost desemnat legatar.
În ceea ce privește denumirea înscrisului, instanța a constatat că în privința testamentului olograf nu este necesară nici titulatura de testament și nici folosirea formulelor sacramentale, cât timp din conținutul actului reiese că acesta reprezintă ultima dorință a testatorului.
Prin încheierea de admitere în principiu din 8 mai 2008, conform art. 673 indice 5 din Codul d e procedură civilă instanța a constatat că pârâta este beneficiara unui legat universal asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ce au aparținut defunctului. În același timp, a constatat că reclamanta nu este moștenitor rezervatar și, prin urmare, nu culege moștenirea defunctului sub aspectul rezervei succesorale. Masa succesorală rămasă după defunctul este compusă din imobilul teren și casă de locuit situate în C,-, județul C, dobândite prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3541 din 6 august 1963 în devălmășie cu fosta soție, devenind proprietar exclusiv asupra imobilului prin sentința civilă nr.7207 din 29 septembrie 1983 Judecătoriei Constanța prin care i s-a atribuit bunul.
În consecință, prima instanță a respins acțiunea reclamantei de a se constata că este unica moștenitoare a defunctului și de a fi obligată pârâta la predarea cheilor de la imobil și a actelor de proprietate ale imobilului și locului de veci, precum și de a fi evacuată din imobil, a admis capătul principal din cererea reconvențională cu consecința respingerii capetelor subsidiare din acțiunea principală.
Conform art. 728 Cod civil, față de calitatea de unic moștenitor rezervatar a pârâtei, instanța a atribuit acesteia imobilul ce face obiectul cauzei, iar în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, a obligat reclamanta la cheltuielile de judecată efectuate de pârâta-reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat în termen legal apel.
În motivarea apelului, a susținut că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat că înscrisul denumit "donație" reprezintă un testament olograf, chiar dacă s-a constatat atât prin interogatoriul pârâtei, cât și prin declarațiile martorilor, că actul nu a fost scris în tot și nici datat de defunct, instanța apreciind că scrierea de către o altă persoană a testamentului este un ajutor "pur tehnic". Însăși pârâta în întâmpinare și cererea reconvențională precizează că nefiind scris de defunct, "subsemnata nu pot invoca despre acest act că ar reprezenta un testament olograf".
Doctrina face vorbire de un ajutor pur tehnic, însă aceasta înseamnă de fapt o asistare și în niciun caz terțul nu trebuie să participe la confecționarea actului. Nu se pot înfrânge cerințele imperative ale art. 859 cod civil privind
forma testamentului olograf, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, printr-o simplă presupunere făcută de instanța de fond că acel act ar reprezenta voința neviciată a testatorului.
De asemenea, s-a susținut că, admițând cererea reconvențională a pârâtei, instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor făcute de reclamantă cu plata impozitelor pentru casă și teren, asupra îmbunătățirilor aduse casei și asupra altor cheltuieli pentru care a depus dovezi la dosar.
S-a precizat de către apelantă că înțelege să atace cu apel și încheierea prin care a fost admisă în principiu cererea reconvențională, în mod nelegal instanța înlăturând de la moștenire un moștenitor legal în favoarea unui terț, fără ca acesta să aibă vreo calitate.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat. A susținut că a fost singura care l-a îngrijit pe defunct cu devotament, cu ocazia rarelor vizite frații acestuia fiind mulțumiți că există cineva care îi poartă de grijă. În anul 2006, a fost mai mult bolnav decât sănătos, astfel că în luna iulie i-a chemat pe soții, în prezența cărora a dictat conținutul actului intitulat "donație". În mod corect a reținut instanța de fond că înscrisul reprezintă ultima dorință a defunctului, drept urmare criticile apelantei privind nulitatea testamentului trebuie înlăturate. În aceste condiții, reclamanta nefiind moștenitor rezervatar, nu este greșită neluarea în seamă a cheltuielilor executate de aceasta cu impozitele, deoarece neputând accede la moștenire nu avea obligația să facă vreo plată cu acest titlu.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 113 din 23 februarie 2009, prin care a admis apelul promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 16832 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, în contradictoriu cu pârâții, G, și.
Au fost schimbate în tot sentința și încheierea din 8 mai 2008 în sensul că a fost admisă în parte acțiunea principală.
S-a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului, decedat la data de 27 august 2006.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune dintr-un imobil situat în C,-, compus din teren în suprafață de 429. și construcție.
A fost obligată pârâta să predea reclamantei cheile de la imobil și actele de proprietate ale imobilului.
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobil.
Au fost respinse ca nefondate cererile privind includerea în masa succesorală a dreptului de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul Municipal C și privind obligarea pârâtei de a preda actul de concesiune al locului de veci.
A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, în speță, testamentul olograf nu a fost scris de defunctul magazin ci de o terță persoană, fapt pentru care este nul absolut.
În aceste condiții, reclamanta moștenește întreaga avere succesorală rămasă de pe urma defunctului și înlătură de la moștenire orice terț - în speță pârâta.
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune dintr-un imobil compus din construcție și teren în suprafață de 429. situat în C,-, județul C și revine reclamantei, care este unica moștenitoare.
Prin urmare, s-a dispus evacuarea pârâtei din acest imobil dat fiind cele relatate mai sus.
A fost respins capătul de cerere privind includerea în masa succesorală a dreptului de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul Municipal C întrucât nu s-au depus înscrisuri doveditoare în acest sens.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 113 din 23 februarie 2009 declarat recurs pârâta, criticând hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că în mod greșit instanța de apel a calificat natura juridică a înscrisului denumit donație drept un testament olograf.
Acest testament olograf, astfel cum este numit de către instanța de apel, reflectă ultima voință a semnatarului actului și anume a defunctului, care lasă întreaga avere - moștenire - recurentei.
Cu toate acestea, instanța de apel a reținut că este lovit de nulitate întrucât nu a fost întocmit de către defunct și declară ca unică moștenitoare pe reclamantă, căreia îi revine întreaga moștenire.
De altfel, probele administrate în cauză și împrejurarea că acest act este semnat de către defunct, relevă ultima dorință a acestuia de a lăsa întreaga avere - după deces - pârâtei și nu cum a reținut a reținut Tribunalul Constanța - declarând-o ca unică moștenitoare pe reclamantă.
Privitor la aprecierea instanței de apel potrivit cu care nu are alți moștenitori se constată că a făcut abstracție de o serie de înscrisuri aflate la dosar cauzei, din care rezultă că numiții G și sunt frați uterini cu acesta.
Mai mult, în posesia pârâtei se află un înscris din care rezultă că G, fratele uterin al defunctului, a acceptat succesiunea.
Pentru cele menționate mai sus a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile nr. 16832 din 2 octombrie 2008 și a încheierii din 8 mai 2008 pronunțate de Judecătoria Constanța.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Potrivit art. 859 Cod civil "testamentul olograf este valabil numai dacă este scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului". Cele trei condiții trebuie să fie întrunite cumulativ, în lipsa oricăreia dintre ele testamentul fiind nul.
În speță, acest înscris nu a fost scris de defunctul ci de o altă persoană, fapt recunoscut de către recurentă.
Starea sa de boală nu-l împiedica pe defunct în timpul vieții să încheie testamentul la notariat, el urmând doar să-l semneze și nu să apeleze la o terță persoană ca să-l redacteze.
Prin urmare, testamentul nefiind scris, semnat și dat de către defunctul, este lovit de nulitate, nefiind relevant faptul că exprimă voința reală a acestuia de a lăsa întreaga moștenire recurentei.
În concluzie, în mod corect instanța de apel a reținut că testamentul este nul și că acesta nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de art. 813, 801 și 814 Cod civil pentru a putea fi considerat donație.
Privitor la susținerile recurentei în sensul că defunctul mai are și alți moștenitori legali care au acceptat moștenirea, Curtea le va înlătura ca nefondate avându-se în vedere că acestea constituie cereri noi și nu vor fi analizate și în același timp nu au constituit obiectul cererii de chemare în judecată sau al cererii reconvenționale.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta către intimata la 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 113 din 23 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,. 59,. D,. 1,.62 și intimații pârâțiși, ambii cu domiciliul în comuna, județul T și, domiciliat în comuna, județul
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/29.12.2009
gref. -
2 ex./5.01.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
