Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 424/
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în T, strada - nr. 23, -. A,. 10, împotriva deciziei civile nr. 114 din 24 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T, strada -, -. B,. 5 și intimații pârâți, domiciliată în T, strada -, -. B,. 5, domiciliată în T,- și, domiciliată în T,-,. 16,. B,. 2,. 11, având ca obiect partaj succesoral.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul reclamant, dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 70 din 16 septembrie 2009, depuse la dosar, lipsind recurentul pârât și intimatele pârâte și.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că potrivit dispozițiilor consemnate în încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2009, pentru acest termen recurentul pârât avea obligația de a depune cererea de recurs în integralitatea sa și de a semna cererea de recurs, precum de a preciza valoarea contestată în raport de care urma a se stabili taxa judiciară de timbru datorată în recurs, fiind citat recurentul în acest sens.
Apărătorul intimatului reclamant, față de împrejurarea că pentru acest termen recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul din data de 21 octombrie 2009, invocă excepția nesemnării cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 3021lit. d Cod procedură civilă în referire la art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă și solicită anularea recursului ca nesemnat. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate de către intimatul reclamant, prin apărător, în referire la nesemnarea cererii de recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, pentru ca în contradictoriu cu aceștia, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în T,-.
În motivare, reclamantul a arătat că în anul 1957 împreună cu pârâta au cumpărat imobilul situat la adresa mai sus arătată, compus din teren în suprafață de 325 mp și casă de locuit formată din patru camere și două săli, construită din cărămidă și acoperită cu olană; de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori, în calitate de soție supraviețuitoare, G și, în calitate de fii.
A mai precizat reclamantul că au decedat (tatăl pârâtelor și ), G și, aceștia din urmă neavând moștenitori.
Pe parcursul procesului a decedat pârâta, moștenitorii acesteia fiind reclamantul și ceilalți pârâți.
Prin sentința civilă nr. 689 din 3 martie 2009 Judecătoriei Tulceaa fost admisă cererea formulată de reclamantul, s-a constatat că imobilul situat în T-, compus din teren în suprafață de 325 mp și construcții cu o valoare de circulație de 3.253.520,20 lei este deținut în indiviziune de părțile în cauză, astfel: reclamantul are o cotă parte de 1/3, pârâtul are o cotă parte de 1/3, iar pârâtele și cu câte o cotă parte indiviză de 1/6 pentru fiecare; s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și s-a atribuit imobilul pârâtului, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 216.902 lei cu titlu de sultă după cum urmează: către reclamant suma de 108.451 lei, către pârâta suma de 54.225,5 lei, către pârâta suma de 54.225,5 lei; au fost obligate pârâtele la plata sumei de 630 lei fiecare către reclamant, cu titlu cheltuieli de judecată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 260 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr- de către notariatul de stat, soții și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în T-, compus din teren - loc de casă în suprafață de 325 mp împreună cu construcțiile ce se află pe acest teren, respectiv o casă de locuit, având patru camere și două săli, construcție din cărămidă și acoperită cu olană; la data de 26 februarie 1991, a decedat, cota sa indiviză de din imobil fiind culeasă de către soția supraviețuitoare și de cei
cinci fii respectiv, G și, a decedat la data de 4 aprilie 2006, averea succesorală rămasă de pe urma acestuia fiind acceptată de către cele două fiice și, G și au decedat, calitatea de moștenitor a acestora având-o, și, pârâta a decedat pe parcursul procesului iar în aceste condiții, cota parte ce i se cuvenea acesteia din imobil a cărei partajare se solicită, a revenit reclamantului și pârâților.
Sub aspectul modalității de partajare s-a reținut că părțile au solicitat atribuirea imobilului pârâtului, celelalte părți urmând a primi contravaloarea părții ce li se cuvine, relativ la valoarea de circulație a imobilului, prima instanță a luat în considerare valoarea stabilită de expert în răspunsul la obiecțiuni, respectiv suma de 325.352 lei.
Împotriva acestei sentințe dar și a încheierii de admitere în principiu din 7 noiembrie 2008 pârâtul a declarat apel.
Apelantul a solicitat completarea probatoriului prin efectuarea unei noi expertize tehnice care să verifice posibilitățile de partajare în natură și care să procedeze la evaluarea imobilului în mod corect corespunzător realității prețului de piață practicat în zonă.
Apelantul a arătat, în esență, că imobilul a fost supraevaluat, instanța a respins cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice ca nefondată având în vedere faptul că în prima instanță a fost efectuată în mod complet o altă expertiză.
Prin decizia civilă nr. 114 din 24 iunie 2009 Tribunalul Tulceaa respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea imobilului, stabilirea valorii de circulație a acestuia și a împrejurării dacă este comod partajabil în natură iar, în caz afirmativ să se propună variante de lotizare.
Expertul a precizat că imobilul nu este comod partajabil în natură și a propus atribuirea acestuia uneia din părți, cu obligarea la plata sultelor corespunzătoare.
Au fost încuviințate obiecțiunile formulate de pârâtul, expertul răspunzând acestora în mod corect și complet.
Tocmai aceste răspunsuri au fost avute în vedere de prima instanță care a reținut că valoarea de circulație a imobilului este diminuată cu 11% pentru teren față de cea stabilită inițial, astfel că susținerile apelantului sunt nefondate.
Mai mult, la termenul de judecată din data de 23 februarie 2009, în fața primei instanțe, pârâtul, prin apărător, a arătat nu are de formulat obiecțiuni la răspunsul expertului.
Împotriva deciziei civile nr. 114 din 24 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulceaa declarat recurs pârâtul, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța iar la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2009, față de împrejurarea că la dosarul cauzei a fost depusă doar prima pagină din cererea de recurs, instanța a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a depune cererea de recurs în integralitatea sa și de a semna această cerere, precum și de a preciza valoarea contestată în raport de care urma a se stabili taxa judiciară de timbru datorată în recurs.
Pentru ca recurentul să se conformeze acestor dispoziții ale instanței, Curtea a amânat cauza pentru termenul din data de 2 decembrie 2009.
La acest termen, față de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței consemnate în încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2009, apărătorul intimatului reclamant a invocat excepția nesemnării cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 3021lit. d Cod procedură civilă în referire la art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă și a solicitat anularea recursului ca nesemnat.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția este fondată.
Analizând actele din dosar constată că, potrivit dispozițiilor instanței consemnate în încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2009, recurentul pârât a fost citat pentru termenul din data de 2 decembrie 2009 cu mențiunea de a depune cererea de recurs în integralitatea sa și de a semna această cerere, precum și de a preciza valoarea contestată în raport de care urma a se stabili taxa judiciară de timbru datorată în recurs.
La termenul stabilit pentru judecata recursului recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus cererea de recurs în integralitatea și nici nu s-a prezentat în fața instanței de a semna cererea de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 3021Cod procedură civilă, "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: d) semnătura".
Dispozițiile art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă prevăd că "Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea".
Întrucât recurentul nu a respectat aceste dispoziții legale și nu a depus până la prima zi de înfățișare cererea de recurs în integralitatea sa și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a semna cererea de recurs, cu toate că a fost citat în acest sens, astfel cum rezultă din conținutul citației emise către recurent pentru termenul din data de 2 decembrie 2009 (fila 12), sancțiunea este cea prevăzută de art. 3021Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 3021alin. 1 lit. d și art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va anula recursul ca nesemnat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul la plata sumei de 2.000 lei în favoarea intimatului reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat în recurs, conform chitanței nr. 231 din 9 octombrie 2009, depuse la dosar (fila 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca nesemnat recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în T, strada - nr. 23, -. A,. 10, împotriva deciziei civile nr. 114 din 24 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T, strada -, -. B,. 5 și intimații pârâți, domiciliată în T, strada -, -. B,. 5, domiciliată în T,- și, domiciliată în T,-,. 16,. B,. 2,. 11.
Obligă recurentul la 2.000 lei cheltuieli de judecată către.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dact. dec. gref. -
2 ex./10.12.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
