Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 45
Ședința publică din data 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTORI: Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în B, B-dul. -, -.1,.5,.70 jud. B, împotriva deciziei civile nr. 184 din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în com., jud.
Recursul a fost timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/30.06.2009 și timbru judiciar de 3,00 lei, anulate la fila 8 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns intimata pârâtă reprezentată de avocat G din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr.301/2009, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care: se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus de către apărătorul recurentei reclamante, avocat, o cerere prin care solicită amânarea cauzei întrucât din motive medicale nu se poate prezenta, cerere înregistrată sub nr. 825/20.01.2010.
Avocat G având cuvântul pentru intimata - pârâtă, față de cererea de amânare, arată că nu se opune având în vedere că cererea este dovedită.
Curtea respinge cererea de amânare întrucât recurentei i s-a mai acordat un termen pentru lipsă de la termenul din data de 15 octombrie 2010 și lasă dosarul la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns intimata pârâtă reprezentată de avocat G din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr.301/2009, lipsind recurenta reclamantă.
Avocat G având cuvântul pentru intimata - pârâtă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația apărătorului intimatei - pârâte, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat G având cuvântul pentru intimata - pârâtă invocă nulitatea recursului având în vedere că niciunul din motivele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art.304 Cod procedură civilă, prin cererea de recurs reluându-se motivele de apel.
Curtea față de nulitatea invocată de intimata - pârâtă, prin apărător, se va pronunța prin decizia ce o va da.
Avocat G având cuvântul pentru intimata - pârâtă arată că recurenta nu a atacat cu apel Încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză, expertul desemnat a efectuat raportul de expertiză și a respectat întocmai conținutul IAP-ului și a obiectivelor stabilite de instanța de fond.
Cererea recurentei de a se împărți imobilul în litigiu în raport de contribuțiile aduse la dobândirea acestuia nu este admisibilă în condițiile în care, pe de o parte, conform certificatului de moștenitor, masa succesorală este formată din cota de din imobilul apartament, iar pe de altă parte, prin cererea de partaj formulată de recurentă, instanța a fost investită cu partajarea cotei de din imobil.
Solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea celor două hotărâri ca fiind temeinice și legale. Depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 25.02.2008 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului, decedat la 11.03.1993 cu ultimul domiciliu în
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că defunctul a fost soțul acesteia, iar ca moștenitori a rămas ea, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâta în calitate de fiică dintr-o căsătorie anterioară.
Averea succesorală rămasă de pe urma defunctului este formată din: apartament tip garsonieră și suprafața indiviză de 3. situat în B, cartier III, b-dul -, -1,.70, cumpărat de soți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8282/1991 și 3/4 din suprafața de 1.000. teren și 3/8 din imobilul casă de locuit situat în comuna, județul B, moștenite de defunct de la tatăl său.
Se mai arată că de la data decesului că ratele au fost achitate de reclamantă pentru perioada de 18 luni respectiv septembrie 1991 -martie 1993, câte 372 lei ROL lunar, prețul apartamentului fiind de 69.782 lei ROL din care s-a achitat un avans de 1.047 lei ROL.
Întrucât părțile nu au putut depune titlurile de proprietate privind imobilele situate în comuna, la termenul de judecată din 3.09.2008 reclamanta a înțeles să-și restrângă obiectul cererii numai la partajul apartamentului tip garsonieră situat în
La data de 10.09.2008 Judecătoria Buzăua pronunțat încheierea interlocutorie prin care a admis în principiu acțiunea, astfel cum a fost precizată, a declarat deschisă succesiunea defunctului,decedat la data de 11.03.1993,cu ultim domiciliu în B, b-dul -, - 1,.70, etaj 5.
A constatat că moștenitoarele acestui defunct sunt reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 5/8 din avere și pârâta, în calitate de descendent de gradul I cu o cotă de 3/8 din avere.
A constatat că averea succesorală rămasă de pe urma acestui defunct este formată din imobilul apartament tip garsonieră și cota indiviză de 3., situat în B, b-dul -, - 1,.70, etaj 5, imobil în care locuiește reclamanta.
A numit expert specialitatea construcții, care va mări cota cuvenită reclamantei cu contravaloarea ratelor achitate exclusiv de reclamantă la apartament în perioada 1.12.1992- 26.04.1996, valoarea acestora urmând a fi reactualizată la zi în funcție de rata inflației.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Prin sentința civilă nr.955/11.02.2009 Judecătoria Buzăua admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză construcții, în variantă unică -completat, atribuind reclamantei bunul imobil cu obligarea acesteia la plata de sulte în favoarea pârâtei.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de către părți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că în speță sunt întrunite condițiile art.728 Cod Civil, iar la atribuirea bunurilor s-a avut în vedere că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare are o cotă mai mare de moștenire, respectiv 5/8 din averea succesorală compusă din apartamentul tip garsonieră și cota indiviză de 3., situate în B, și că aceasta a achitat contravaloarea ratelor la apartament în perioada 1.12.1992- 26.04.1996, contribuție care va mări cota cuvenită acesteia.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că instanța de fond, greșit a reținut la partaj toată garsoniera neținând cont de faptul că în cea mai mare parte a achitat singură prețul apartamentului împreună cu defunctul său soț, decedat în luna marti1 1993 achitând doar 18 rate lunare.
A susținut apelanta că împreună cu defunctul a achitat din prețul garsonierei un procent de 23,36%, restul de 76,66% fiind contribuția sa personală și în consecință doar acest procent din prețul actualizat al garsonierei trebuia supus partajului.
La data de 30.04.2009 apelanta a depus la dosar o cerere intitulată precizări prin care a învederat că a fost de acord cu expertiza în ceea ce privește evaluarea bunului, dar nu și cu privire la rezultatul privind contribuția sa personală care din calculele expertului ar fi de numai 100 lei, iar după refacere de 200 lei.
A mai precizat apelanta că rezultatul calcului privind contribuția sa personală este total incorect și neserios și o prejudiciază, solicitând efectuarea unei noi lucrări de expertiză.
În dovedirea cererii de apel apelanta a depus la dosar copie de pe o expertiză tehnică extrajudiciară.
Intimata a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Prin Decizia civilă nr. 184/01.06.2009 Tribunalul Buzău - Secția civilă a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că apelanta a avut calitatea de reclamantă și prin cererea introductivă de instanță a solicitat partajarea a din garsoniera compusă dintr-o cameră de locuit, împreună cu cota de din suprafața indiviză de 3. aflată în folosință comună, situate în B, b-dul -, cartier III, B-dul -, -1,.70.
În acest sens a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 1356/30.08.1993 din care rezultă aceeași masă succesorală.
Pe baza probatoriilor administrate, instanța de fond a pronunțat la data de 4.06.2006 încheierea interlocutorie de admitere în principiu a acțiunii, în baza căreia s-a administrat proba cu expertiză de specialitate, întocmită de expert, care a ținut seama de obiectivele stabilite de instanță.
Apelanta critică sentința întrucât greșit s-a reținut la partaj garsoniera deși trebuia supus împărțelii doar procentul de 23,36 % din prețul actualizat al garsonierei, întrucât restul de 76.66% reprezintă contribuția sa personală.
Tribunalul a reținut însă că acest motiv de critică este neîntemeiat întrucât apare ca o cerere nouă, formulată la instanța de control judiciar, ceea ce nu este permis a se face, conform art. 294 Cod proc.civ. în condițiile în care la instanța de fond deși a avut calitatea de reclamantă, nu a solicitat partajarea doar a acestui procent de 23,36% din prețul garsonierei, ci a din garsonieră - cum lesne se poate observa din lecturarea cererii de chemare în judecată.
De altfel, prin apelul declarat, apelanta reclamantă nici nu a solicitat și schimbarea încheierii de admitere în principiu, pronunțată de instanța de fond la data de 4.06.2006, încheiere ce a fost întocmai respectată de expertul, ce a efectuat expertiza în construcții.
Expertiza extrajudiciară, pe care își întemeiază susținerile apelanta, nu poate fi luată în considerare, întrucât nu respectă încheierea de admitere în principiu și se bazează doar pe susținerile reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelgalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că principalul motiv vizează rezultatul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert în sensul respectării obiectivelor încuviințate de instanță, referitoare la stabilirea contribuției comune făcute împreună cu defunctul său soț și a contribuției sale personale după decesul soțului.
Prin rezultatul obținut și modalitatea de calcul folosită de expert s-a stabilit numai contribuția sa personală, ca fiind o sumă de 254 lei, sumă pe care consideră că nu corespunde realității.
A mai precizat recurenta că expertul nu a ținut seama de obiectivele încuviințate de instanța de fond, care se referă la refacerea raportului de expertiză, a calculelor, având în vedere IAP-ul din data de 10.09.2008, actele depuse la dosar și obiecțiunile formulate de aceasta la raportul de expertiză și depuse la termenul din 10.12.2008.
Aceste obiecțiuni se referă la evidențierea corectă a contribuției comune și a contribuției personale, reactualizarea sumelor, împărțirea rezultatului în baza cotelor ce se cuvine fiecărui moștenitor, deci se subînțelege că trebuie efectuat un calcul procentual.
Pe de altă parte, instanța de fond, în mod greșit a interpretat că recurenta ar fi fost de acord cu raportul de expertiză refăcut, când în realitate a fost de acord numai cu evaluarea bunului.
Astfel instanța nu a acordat suficientă atenție argumentelor susținute de aceasta, pronunțând o hotărâre judecătorească care nu reflectă adevărul și îi creează un grav prejudiciu, în timp ce intimata obține o îmbogățire fără justă cauză.
Totodată, instanța de apel a reținut eronat, fără a acorda o suficientă atenție argumentelor invocate de apelantă, în sensul că solicitarea sa constituie "o cerere nouă" motiv pentru care este inadmisibilă, în fața instanței de control.
Dând eficiență argumentelor invocate de intimată prin concluziile scrise, instanța de apel respinge motivele sale de apel, reținând că de fapt apelanta ar fi solicitat partajarea doar a procentului de 23,36 % motiv pentru care cererea sa ar fi inadmisibilă.
Reținând motivele de apel ca " o cerere nouă", deci inadmisibilă în temeiul art.294 Cod procedură civilă, era prioritar analiza acestei excepții, care nu poate fi soluționată fără a fi pusă în discuția părților. În virtutea principiului rolului activ al instanței de judecată, instanța de apel trebuia să îi dea posibilitatea să-și exprime opinia față de excepția ridicată de intimată, în contradictoriu cu intimata și cu respectarea dreptului la apărare, prin aducerea de lămuriri și argumente în sprijinul motivelor invocate și care ar fi fost utile cauzei.
Intimata a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
A învederat intimata că, așa cum a arătat și în concluziile scrise depuse în apel, cererea recurentei de a se împărți imobilul în litigiu, în raport de contribuțiile aduse la dobândirea acestuia nu este admisibilă, în condițiile în care, de pe o parte, conform Certificatului de moștenitor cu nr. 1356/30.08.1993, masa succesorală este formată din cota de din imobilul apartament, iar pe de altă parte, prin cererea de partaj formulată de recurentă, instanța a fost investită cu partajarea cotei de din imobil - a se vedea și fila 22 din dosar în care apelanta, prin avocat, declară faptul că masa succesorală a defunctului este formată din cota de apartament.
În condițiile menționate, în mod corect instanța de apel a reținut faptul că cererea reclamantei de a se împărți doar procentul de 23,36% din valoarea imobilului suspus partajului apare ca o cerere nouă ce nu poate fi formulată în apel.
În legătură cu această reținere a instanței de apel nu se poate susține faptul că ar fi o excepție ce nu a fost pusă în discuția părților, instanța de control judiciar dând eficiență dispozițiilor exprese ale art. 294 Cod procedură civilă în care se arăta faptul că în apel nu se poate face cereri noi.
În al doilea rând, în condițiile în care recurenta nu a atacat cu apel încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză, încheiere în care se reține la masa de partaj cota de din apartament și nu doar procentul de 23,36% din valoarea acestuia, cum pretinde recurenta iar în motivele de recurs se solicita " să mențineți ca legale și temeinice dispozițiile instanței de fond stabilite prin IAP " cererea recurentei de a se dispune casarea în parte a deciziei.în sensul completării probatoriilor prin efectuarea unei noi expertize este total neîntemeiată întrucât, astfel cum s-a arătat și în apel, expertul desemnat a efectua raportul de expertiză a respectat întocmai conținutul IAP-ului și a obiectivelor stabilite de instanța de fond.
La termenul de judecată din data de 21.01.2010 intimata prin apărător a invocat nulitatea a recursului întrucât niciunul din motivele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art.304 Cod procedură civilă, prin cererea de recurs reluându-se motivele de apel.
Din chiar conținutul cererii de recurs se reține că recurenta a indicat drept temei juridic pentru promovarea căii de atac dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență nulitatea recursului nu intervine în situația în care partea nu a indicat deloc temeiul juridic dar criticile pot fi încadrate din oficiu în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod pr. civ. precum și în situația în care s-au invocat cifric articolele de drept, dar instanța de control judiciar le încadrează la alte puncte ale textului de lege menționat.
Ori, în speța dedusă judecății principalele critici ale recurentei vizează pe de o parte modul de stabilire a contribuției sale personale la dobândirea bunului ce a făcut obiectul masei succesorale, iar pe de altă parte reținerea de către instanța de apel a inadmisibilității uneia dintre cererile sale fără a pune în discuție excepția de inadmisibilitate.
Aceste critici pot fi încadrate de către instanța de recurs în motivul reglementat de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Așa fiind Curtea constată că recursul nu este lovit de nulitate.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Reclamanta a investit inițial Judecătoria Buzău cu o acțiune având ca obiect partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului, indicând printre bunurile ce fac parte din masa de împărțit și cota de dintr-o garsonieră, împreună cu cota de din suprafața indiviză de 3 mp aflată în folosință comună.
Totodată, în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a arătat că, bunul a fost dobândit cu plata prețului în rate, la decesul decujusului fiind achitate 18 rate, iar după acest moment cea care a achitat contravaloarea lor fiind numai reclamanta.
Prin încheierea interlocutorie din data de 10.09.2008 instanța a dispus mărirea cotei cuvenite reclamantei cu contravaloarea ratelor achitate exclusiv la apartament în perioada 01.12.1992 - 26.04.1996, dar a dispus reactualizarea acestora la zi în funcție de rata inflației.
Expertul desemnat în cauză a procedat la o astfel de reactualizare, iar hotărârea de primă instanță s-a bazat pe concluziile raportului de expertiză.
Ori, după cum se știe unul din principiile care guvernează partajul este echitatea între copărtași, principiu care nu contravine principiului legalității.
Tocmai de aceea, în situația în care unul dintre coproprietari a avut o contribuție proprie la achiziționarea bunului ce face obiectul partajului, această contribuție care are valoarea juridică a unui drept de creanță se actualizează raportat la valoarea reactualizată a imobilului.
Astfel, în speța dedusă judecății valoarea ratelor achitate numai de către reclamată trebuia actualizată în raport de valoarea actuală de circulație a bunului, iar nu în raport de rata inflației, așa cum în mod greșit a dispus prima instanță, dispoziție menținută de instanța de apel.
Procedându-se în acest mod în realitate s-a ajuns în situația în care deși are o cotă mai mare din bun, respectiv 5/8 - partea de bun propriu din bunul comun și 1/8 cota succesorală și a avut și o contribuție reprezentând contravaloarea unei părți din rate reclamanta să primească valoric aproximativ egal cu pârâta.
Așa fiind Curtea apreciază ca fondate criticile recurentei în sensul că suma stabilită de expert ca reprezentând contribuția sa proprie este foarte mică, nu corespunde realității fiind astfel prejudiciată.
sunt fondate și criticile recurentei în ceea ce privește aprecierea de către instanța de apel a solicitărilor sale ca având caracterul unei cereri noi și deci inadmisibile.
În realitate, deși prin motivele inițiale de apel apelanta a arătat că se impune partajarea numai a unei cote de 23,36 % din preț, prin precizările la acestea și care au fost depuse până la prima zi de înfățișare, mai exact înainte de primul termen de judecată, a învederat că este prejudiciată față de valorile stabilite de expert solicitând efectuarea unui nou raport de expertiză care să stabilească atât contribuția comună cu defunctul cât și contribuția sa personală.
Cu privire la acestea nu s-a făcut nici o referire de către instanța de recurs și din considerentele hotărârii se reține că nici nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, menționându-se drept critici aduse hotărârii de primă instanță cele cu privire la procente de partajare.
Pe de altă parte, deși în cererea de apel precum și în motivarea acesteia prin cererile aflate la filele 4, respectiv 15 dosar tribunal reclamanta nu a menționat expres că atacă și încheierea interlocutorie, prin argumentele formulate acesta aduce critici și cu privire la modul de reținere a contribuție asupra bunului de către prima instanță.
Așa fiind instanța trebuia în baza rolului activ să analizeze solicitările apelantei în integralitatea lor, iar nu să se mărginească a reține că nu s-a solicitat și schimbarea încheierii interlocutorii.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile intimatei din cuprinsul concluziilor scrise în sensul că în condițiile în care în motivele de recurs se solicita " să mențineți ca legale și temeinice dispozițiile instanței de fond stabilite prin IAP " cererea recurentei de a se dispune casarea în parte a deciziei.în sensul completării probatoriilor prin efectuarea unei noi expertize este total neîntemeiată.
În realitate prin cererea de recurs s-a solicitat de către recurentă menținerea încheierii interlocutorii numai în ceea ce privește constatarea ca deschisă a succesiunii, stabilirea masei și a cotelor.
Cu privire la stabilirea contribuției reale a fiecăreia dintre părți, respectiv comună și personală și a coeficientului de actualizare recurenta a solicitat efectuarea unei noi lucrări de specialitate.
Totodată, nu trebuie confundată cota din bun ce s-a solicitat a fi partajată și care este dată de lege cu drepturile valorice ale părților condiționate și de contribuția acestora la dobândire.
Sub aspectul criticilor recurentei în sensul că, reținând motivele de apel ca " o cerere nouă", deci inadmisibilă în temeiul art.294 Cod procedură civilă, era prioritar analiza acestei excepții, care nu poate fi soluționată fără a fi pusă în discuția părților, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Astfel, pentru invocarea inadmisibilității formulării unor cereri noi în apel mijlocul procedural nu trebuie să fie cel al excepției și care să fie pusă în discuția părților instanța putând să rețină acest caracter în considerentele hotărârii cu consecința neanalizării pe fond a noului petit.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 3 teza II Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea urmează să caseze ambele hotărâri de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Rejudecarea se va face de către prima instanță întrucât se impune efectuarea unei noi lucrării de expertiză prin stabilirea contribuției proprii a recurentei reclamante la achiziționarea bunului imobil în funcție de valoarea de circulație a acestuia, iar nu prin reactualizarea contravalorii ratelor cu indicele de inflație.
Într-o atare situație părțile nu trebuie lipsite de calea de atac devolutivă a apelului cu privire la modul de administrare și interpretare a acestei probe.
Față de împrejurarea că încheierea interlocutorie face parte integrantă din hotărâre soluția de casare se va extinde și asupra acesteia în ceea ce privește reactualizarea ratelor achitate de către reclamantă în perioada 01.12.2992 - 26.04.1996 în funcție de rata inflației.
Așadar, instanța de rejudecare va dispune efectuarea unei noi expertize specialitate construcții potrivit considerentele prezentei decizii cu privire la actualizarea contribuției proprii a reclamantei.
În funcție de aceasta instanța va dispune o nouă lotizare care să pornească de la noile drepturi valorice ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta domiciliată în B, B-dul. -, -.1,.5,.70 jud. B, împotriva deciziei civile nr. 184 din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în com., jud.
Casează ambele hotărâri, respectiv Sentința civilă nr. 955/11.02.2009 a Judecătoriei Buzău - Secția civilă și Decizia civilă nr.184 din 01.06.2009 a Tribunalului Buzău - Secția civilă și trimite cauza la Judecătoria Buzău pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
- - - - - -
GREFIER,
Red.
4 ex./27.01.2010
nr- Judecătoria Buzău
nr- Tribunalul Buzău - Secția civilă
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
