Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.500
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul jr. împotriva deciziei civile nr.74/A/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent personal și asistat de avocat și avocat pentru reclamantul intimat lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța ia act de depunerea prin Serviciul Registratură a actualizarea evaluării terenului în litigiu, efectuată de expertul și certificatul de atestare fiscală privind clădirea înscrisă în CF 3441.
Apărătorul pârâtului recurent depune dovada achitării diferenței taxei de timbru în cuantum de 30 lei, cu chitanța nr. -/07.05.2009 și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
Apărătorul reclamantului intimat depune concluzii scrise.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul de a se constata că pârâtul este singurul acceptant al succesiunii, atât după mamă cât și după tată, că reclamantul este străin de moștenire, iar în subsidiar, să se constate că valoarea terenului în discuție nu este de 99 lei/mp ci de 30,178 lei, iar potrivit expertizei efectuate, ar fi de 33 lei /mp și de asemenea, să se facă scăderea din valoarea imobilului a contravalorii îmbunătățirilor, cu cheltuieli de judecată, arătând că în cauză nu s-a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii de către reclamant, în realitate el lucra un alt teren decât cel în litigiu, iar bunurile mobile pretins a fi luate din masa succesorală se găsesc tot în casa părintească, obiect al partajului.
Apărătorul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, arătând că motivele de recurs reprezintă o combatere a stării de fapt stabilită, în cauză neexistând motive de nelegalitate, aspectele privind cotele și persoanele care au acceptat succesiunea nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, din expertiza efectuată în cauză rezultând că îmbunătățirile au fost scăzute din valoarea imobilului, iar în ce privește valoarea imobilului, recurentul nu a contestat răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză și nici la contraexpertiză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr.74/A/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă a fost respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.10730/11.09.2008 a Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 10730/11.09.2008 pronunțată în dosarul susmenționat, Judecătoria Timișoaraa admis cererea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul jr. a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul jr în contradictoriu cu reclamantul; a constatat deschisă la data de 14 mai 1990 succesiunea de pe urma defunctului; a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din cota de 1/2 parte din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, reprezentat de curte și grădină cu casa nr. 399, în suprafață totală de 1252 mp; a constatat că succesorii defunctului sunt reclamantul, în calitate de descendent, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală ( adică 3/8 din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a) și defuncta, în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală ( adică 1/8 din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a); a constatat că pârâtul jr. este străin de succesiunea defunctului său tată.. prin neacceptare; a dispus înscrierea în cartea funciară a cotelor mai sus menționate de proprietate asupra imobilului înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, cu titlu de moștenire; a constatat deschisă la data de 1 februarie 2001 succesiunea de pe urma defunctei; a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctei se compune din cota de 5/8 parte din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, reprezentat de curte și grădină cu casa nr. 399, în suprafață totală de 1252 mp, și din suprafața de 1,5 ha teren extravilan pe teritoriul satului, jud. T, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 16927/101 din 31.10.1994 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura T; a constatat că succesorii defunctei sunt reclamantul și pârâtul jr. în calitate de descendenți, cu o cotă de 1/2 fiecare din masa succesorală ( adică 5/16 din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, și 1/2 din suprafața de 1,5 ha teren extravilan pe teritoriul satului, jud. T, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 16927/101 din 31.10.1994 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura T fiecare); a dispus înscrierea în cartea funciară a cotelor de proprietate de 11/16 parte pentru reclamantul și 5/16 parte pentru pârâtul jr. asupra imobilului înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, cu titlu de moștenire; a constatat că pârâtul jr. a efectuat îmbunătățiri în sumă de 22.063 lei la imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, conform raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiuni întocmite de expertul tehnic judiciar G; a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, reprezentat de curte și grădină, cu casa nr. 399 în suprafață totală de 1252 mp, prin atribuirea către pârâtul jr. a imobilului și obligarea acestuia la plata unei sulte în sumă de 123.925 lei către reclamantul, conform raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiuni întocmite de expertul tehnic judiciar G; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în cotă de 1/1 al pârâtului jr. asupra imobilului înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, cu titlu de ieșire din indiviziune; cu compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 14 mai 1990, decedat numitul, născut la data 16 iulie 1929, deschizându-se succesiunea lăsată de acesta, conform art. 651.civ..
Din extrasul CF 3441, rezultă că, în calitate de soție, a dobândit împreună cu defunctul, prin cumpărare, imobilul nr. top 126-127/a, reprezentat de curte și grădină cu casa nr. 399, în suprafață totală de 1252 mp.
Proprietatea devălmașă a soților și a încetat la data decesului soțului, transformându-se în coproprietate cu cote egale prezumate relativ ale foștilor soți, prezumție care nu a fost înlăturata în speță.
In aceste condiții, instanța de fond a reținut că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din cota de 1/2 parte din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, reprezentat de curte și grădină cu casa nr. 399, în suprafață totală de 1252 mp.
În urma decesului lui, titularii dreptului la moștenire au rămas reclamantul și pârâtul, în calitate de fii, și soția supraviețuitoare, conform art. 669.civ. raportat la art. 1 din Legea nr. 319/1994.
În ceea ce privește acceptarea succesiunii tatălui părților, pârâtul a recunoscut, prin cererea reconvențională, că reclamantul a acceptat această succesiune, însă reclamantul a susținut prin cererea principală că pârâtul este străin de succesiunea lui senior, prin neacceptare.
Prin răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriu, reclamantul a susținut că, după decesul tatălui, pârâtul jr. nu a folosit bunurile din gospodăria părintească, deoarece acesta din urmă a stat la. Pe de altă parte, pârâtul jr. a răspuns la întrebarea nr. 1 din interogatoriu că nu a efectuat acte de acceptare a moștenirii defunctului senior, dar de la moartea acestuia a plătit impozitul pe teren și a efectuat lucrări pe lângă casă până în prezent. Martora, vecină cu reclamantul, a declarat că, după moartea lui senior, a luat obiecte din gospodărie ( circular, porumbar, mașină nemțească de făcut porumb). Această declarație se coroborează cu cea a martorului, care a declarat că, după decesul tatălui părților, a transportat reclamantului un pătul, un circular și o mașină de bătut porumb. Din coroborarea probelor mai sus menționate, rezultă că reclamantul a efectuat acte de acceptare a moștenirii tatălui său, întrucât actele de folosință a bunurilor succesorale implică acceptarea, deoarece succesibilul s-a comportat ca un proprietar și nu a putut săvârși aceste acte fără să fi voit să accepte moștenirea ( în acest sens Decizia nr. 22193/1990 a ), iar pârâtul jr. nu a făcut asemenea acte de acceptare, nici exprese, nici tacite, celelalte probe administrate în cauză neavând concludență sub acest aspect.
Având în vedere cele mai sus arătate, în baza art. 669.civ. raportat la art. 1 din Legea nr. 319/1994, prima instanță a constatat că succesorii defunctului sunt reclamantul, în calitate de descendent, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală ( adică 3/8 din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a) și defuncta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală ( adică 1/8 din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a) și că pârâtul jr. este străin de succesiunea defunctului său tată, prin neacceptare, conform art. 700.civ.
In baza disp. art. 20 din Legea nr. 7/1996 republicata, Judecătoria a dispus înscrierea în cartea funciară a cotelor mai sus menționate de proprietate asupra imobilului înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, cu titlu de moștenire.
La data de 01.02.2001, a decedat numita, deschizându-se succesiunea lăsată de aceasta, conform art. 651.civ.
Din Titlul de proprietate nr. 16927/101 din 31.10.1994 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura T, rezultă că, la data decesului, era titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,5 ha teren extravilan pe teritoriul satului, jud. T.
In aceste condiții, instanța de fond a reținut că masa succesorală rămasă în urma defunctei se compune din cota de 5/8 parte din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, reprezentat de curte și grădină cu casa nr. 399, în suprafață totală de 1252 mp ( 1/2 parte în calitate de coproprietar fost devălmaș și 1/4 în calitate de succesor al defunctului ) și din suprafața de 1,5 ha teren extravilan pe teritoriul satului, jud. T, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 16927/101 din 31.10.1994 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura
În urma decesului lui, titularii dreptului la moștenire au rămas reclamantul și pârâtul, în calitate de fii, conform art. 669.civ.
În ceea ce privește acceptarea succesiunii mamei părților, reclamantul a recunoscut prin cererea principală că pârâtul a acceptat această succesiune, însă pârâtul a susținut prin cererea reconvențională că reclamantul este străin de succesiunea lui, prin neacceptare.
Prin răspunsurile la întrebările 4 și 5 din interogatoriu, reclamantul a recunoscut că pârâtul jr. a efectuat la casa părintească îmbunătățirile constatate de expertul G în raportul de expertiză tehnică și a susținut că, în termenul de 6 luni după decesul mamei, a luat unele lucruri din casă, că părțile au împărțit recolta în luna iunie 2001, iar imediat după recoltare au pregătit terenul pentru viitoarea recoltă și că s-a ocupat de teren până în 2003, când fratele său a recoltat și partea sa din recoltă. Martora a declarat că, după moartea mamei sale, reclamantul a luat din casă o mașină de carne și de mac, cunoscând această împrejurare întrucât s-a întâlnit cu partea în timp ce le transporta. De asemenea, a declarat că a văzut cum în 2001 frații își împărțeau recolta de pe terenul defunctei. Martorul a declarat că în perioada 1999-2000, pârâtul jr. s-a mutat în casa părintească, unde locuiește împreună cu fata lui și cu ginerele. Pe de altă parte, martora ici a arătat că reclamantul a angajat-o să efectueze lucrări de recoltare, după moartea mamei, iar, din 2001, el era cel care venea să-i plătească munca pentru lucratul acestui teren, până în 2003. Martorul a declarat că el știe că, după moartea lui, terenul a fost lucrat un an de și un an de, dar nu știe dacă părțile s-au înțeles cu privire la lucrarea acestui teren sau nu.
Din coroborarea probelor mai sus menționate, Judecătoria a concluzionat în sensul că pârâtul jr. a efectuat acte de acceptare a moștenirii mamei sale, prin folosirea casei și terenului agricol, prin efectuarea îmbunătățirilor la construcție enumerate în raportul de expertiză întocmit de expertul G, îmbunătățiri recunoscute și de cealaltă parte. De asemenea, din aceleași probe, rezultă că succesiunea mamei a fost acceptată și de reclamantul, care a folosit bunuri din casa părintească și care a împărțit în 2001 cu fratele său recolta de pe terenul agricol aparținând defunctei.
Instanța de fond nu a folosit, la deliberare, declarația depusă la ultimul termen de judecată de către reclamantul, întrucât proba a fost tardiv solicitată, față de disp. art. 132.civ.
Cod PenalAvând în vedere cele mai sus arătate, în baza art. 669.civ. prima instanță a constatat că succesorii defunctei, sunt reclamantul și pârâtul jr. în calitate de descendenți cu o cotă de 1/2 fiecare din masa succesorală ( adică 5/16 din imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, și 1/2 din suprafața de 1,5 ha teren extravilan pe teritoriul satului, jud. T, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 16927/101 din 31.10.1994 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura T fiecare).
In baza disp. art. 20 din Legea nr.7/1996 rep. prima instanță a dispus înscrierea în cartea funciară a cotelor de proprietate de 11/16 parte pentru reclamantul și 5/16 parte pentru pârâtul jr. asupra imobilului înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, cu titlu de moștenire.
Conform raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiuni întocmite de expertul tehnic judiciar G rezultă că pârâtul jr. a efectuat îmbunătățiri la imobilul mai susmenționat, în sumă de 22.063 lei, recunoscute de părți prin răspunsurile la interogatoriu, astfel încât, în baza art. 111.civ.Cod Penal, prima instanță a constatat efectuarea acestor îmbunătățiri.
Având în vedere cererea formulată de pârât, faptul că acesta locuiește în imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, că a efectuat îmbunătățiri la imobil, în baza disp. art. 673 ind. 9, art. 673 ind. 5 al. 2.civ.Cod Penal coroborat cu art. 728.civ. prima instanță a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, reprezentat de curte și grădină cu casa nr. 399 în suprafață totală de 1252 mp, prin atribuirea către pârâtul jr. a imobilului și obligarea acestuia la plata unei sulte în suma de 123.925 lei către reclamantul, conform raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiuni întocmite de expertul tehnic judiciar
În baza disp. art. 20 din Legea nr.7/1996 rep. instanța de fond a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în cotă de 1/1 al pârâtului jr. asupra imobilului înscris în CF 3441, nr. top 126-127/a, cu titlu de ieșire din indiviziune.
Sintetizând cele mai sus arătate, Judecătoria a admis cererea principală, a admis în parte cererea reconvențională, potrivit celor arătate anterior.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, pârâtul jr. solicitând desființarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, să se constate că reclamantul nu a acceptat nici expres, nici tacit, succesiunea tatălui lor, și că apelantul, împreună cu mama lor, au acceptat această succesiune; să se constate că nu a acceptat nici succesiunea mamei lor, el fiind singurul acceptant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că instanța, interpretând în mod eronat probele dosarului, a apreciat greșit că doar fratele lui, a acceptat tacit moștenirea după tatăl lor. A dat acel răspuns la întrebarea nr. 1 din interogatorul luat de instanță pentru că nu a înțeles și nu i s-a explicat ce înseamnă acte de acceptare a moștenirii, crezând că însemnă încheierea de înscrisuri sau efectuarea succesiunii la notarul public. Din cea de-a doua parte a răspunsului, însă, este clar că, în realitate, a avut manifestări din care rezultă că a acceptat succesiunea tatălui său, deoarece a plătit impozitul pentru casă și teren și a lucrat terenul rămas, ce a intrat în posesia sa.
Doi martori au declarat că ar fi luat obiecte din gospodărie, însă au existat martori care au arătat că acele obiecte se află încă în gospodăria părinților, precum și martori care nu știau nimic despre acest lucru. Eventualele obiecte luate din gospodăria mamei, au fost luate la data mutării în, unde s-a mutat în anul 1991, la peste 1 an de la decesul tatălui.
Se impunea înlăturarea declarației martorei cu privire la data transportării de către ginerele său a unei părți din recoltă, cu autoturismul Mercedes, de culoare galbenă, întrucât acesta a fost radiat cu un an înainte, iar declarația martorei se bazează aproape exclusiv pe ceea ce a auzit de la reclamant.
Din probatoriul administrat, nu rezultă ca reclamantul să fi făcut acte de acceptare tacită a moștenirii, întrucât martorii au declarat că pârâtul venea de câteva ori pe săptămână în gospodăria părintească, pentru a-și ajuta mama, cu care împărțea recolta. Nu s-a stabilit că pârâtul ar fi luat bunuri din gospodărie, iar, dacă ar fi luat, acestea ar fi fost împrumutate de mamă după mutare. Nu are relevanță faptul că reclamantul ar fi lucrat un teren pe drumul, pentru că mama lor avea teren pe drumul.
Se arată că a plătit impozitul pentru locuința din și a încheiat și un contract cu SC SA pe numele său, a făcut lucrări la casă și grădină, acte din care rezultă că a acceptat succesiunea tatălui. Dacă aceste acte nu sunt de acceptare tacită, nici actele fratelui nu pot fi apreciate, ca atare, astfel că mama este singura acceptantă tacită a moștenirii tatălui.
În ceea ce privește succesiunea mamei, el este singurul ei moștenitor acceptant tacit, în acest sens fiind probele administrate. Înscrisul intitulat "Declarație", întocmit de Gh. administrator al SC SRL nu poate fi avut în vedere, pentru că semnatarul, fiul martorei, avea aproximativ 17 ani în 2001, fiind elev. De asemenea, fratele său a declarat în interogatoriu că venea doar în vizită în casa părintească.
În drept, se invocă disp. art. 282 și următoarele Cpc, art. 659, art. 669, 685, 689 etc. civ.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea prezentului apel, ca nelegal și nefondat, invocând și încălcarea prev. art. 294 Cpc, în sensul că, prin cererea reconvențională, pârâtul a cerut să se constate că a acceptat tacit moștenirea după tatăl lor, și că nu a acceptat moștenirea după mamă. Prin cererea de apel, se cere să se constate că nu a acceptat nici moștenirea tatălui, ceea ce este inadmisibil ( 16-20).
În ceea ce privește fondul cauzei, se reiau argumentele invocate prin acțiunea civilă și concluziile scrise, arătându-se că probatoriul administrat în cauză a fost corect interpretat de către prima instanță.
În drept, se invocă disp. art. 659, 669, 689 teza a II-a civ. art. 287 și 294 Cpc.
Prin concluziile scrise depuse de apelant după închiderea dezbaterilor, se aduc critici lucrărilor de specialitate efectuate în cauză, aspecte ce nu vor fi avute în vedere de tribunal pentru că nu au fost invocate în condiții procedurale, în termenul prev. de art. 287 alin. 2 și art. 292 Cpc, încălcându-se dreptul la apărare al intimatului și principiul contradictorialității procesului civil.
În apel au fost administrate probe cu înscrisuri, iar, față de motivele de apel invocate, a fost respinsă cererea de completare a probatoriului, ca neutilă, în condițiile art. 167 Cpc.
Procedând la soluționarea cu prioritate a excepției inadmisibilității formulării de cereri noi în apel, potrivit disp. art. 137 alin. 1 Cpc, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, în baza art. 294 Cpc.
Astfel, din cuprinsul actelor procesuale aflate în dosarul primei instanțe, rezultă faptul că pârâtul nu a contestat nici un moment calitatea reclamantului de moștenitor acceptant al succesiunii rămase după defunctul lor tată. Prin cererea reconvențională formulată, apelantul a cerut în fața primei instanțe să se constate că ambii frați au calitatea de moștenitori, împreună cu mama lor, ca și soție supraviețuitoare prin acceptare tacită ( 18 dosar Judecătorie), astfel că nu poate, pentru prima oară în calea de atac, să solicite instanței să se constate faptul că este străin de succesiunea defunctului, prin neacceptarea acesteia, o astfel de cerere apărând a fi inadmisibilă, față de disp. art. 294 Cpc.
În ceea ce privește cererea de apel, examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în limitele prev. de art. 295 Cpc, față de probatoriul administrat în cauză și de disp. art. 282 și urm. Cpc, și ale art. 650 și următoarele civ., tribunalul constată că prezentul apel nu este întemeiat, Judecătoria Timișoara pronunțând o hotărâte temeinică și legală, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul său și pe care instanța de apel și le însușește în întregime.
Astfel, probatoriul amplu administrat în fața primei instanțe, a fost corect interpretat, prin coroborare, iar starea de fapt reținută este conformă cu realitatea. În raport de starea de fapt astfel reținută, prima instanță a aplicat în mod just prevederile legale în materia de succesiune, dezbătând corect succesiunile celor doi defuncți cu respectarea regulilor devoluțiunii legale.
Astfel, în ceea ce privește succesiunea numitului senior, pârâtul a arătat, în răspunsul la interogatoriu, că nu a făcut acte de acceptare a acestei moșteniri, dar că a achitat impozitul aferent imobilului inclus în masa succesorală. Nu poate fi acceptată, ca întemeiată, afirmația apelantului că a fost în eroare cu privire la înțelesul sintagmei de "acte de acceptare a moștenirii", în condițiile în care, la acel moment, beneficia de asistență juridică, având angajat avocat. Dacă avea neclarități cu privire la această noțiune, trebuia să ceară lămuriri instanței sau apărătorului său, și nu să facă afirmații cu consecințe juridice greu, dacă nu chiar imposibil, de înlăturat. În plus, afirmația privind plata impozitelor nu este susținută de nicio probă, martorii audiați nefurnizând informații cu privire la acest aspect. Un singur martor afirmă că l-a văzut pe pârât lucrând în gospodăria după decesul tatălui, dar în absența unei date, nu se poate verifica acceptarea în termen a moștenirii.
În consecință, având în vedere că apelantul nu a probat efectuarea unor acte de acceptare tacită a succesiunii după defunctul său tată, deși sarcina probei îi revenea, potrivit disp. art. 1169.civ, tribunalul constată că soluția primei instanțe este corectă sub acest aspect.
În ceea ce privește conținutul declarațiilor martorilor audiați cu privire la acceptarea tacită a acestei moșteniri de către reclamant, având în vedere excepția reținută, ca întemeiată, precum și considerentele avute în vedere pentru soluționarea ei ( necontestarea de către pârât a acceptării succesiunii rămase după tată de ambii frați), tribunalul constată că nu se impune reevaluarea conținutului acestor declarații, hotărârea atacată neputând fi reformată sub acest aspect.
În ceea ce privește succesiunea rămasă de pe urma mamei, este incontestabil faptul că apelantul a acceptat tacit această succesiune, rămânând în casa părintească, fiind contestată doar acceptarea moștenirii de către reclamantul.
Declarațiile martorilor audiați în cauză, aflate la filele 146, 147, 151,152, 157 și 158 dosar Judecătorie, se coroborează cu conținutul adeverințelor emise de SC SRL, din ele rezultând cu îndestulătoare evidență faptul că reclamantul a contractat în cursul anului 2001 lucrări agricole pentru terenul ce a intrat în compunerea masei succesorale rămase după defunctă.
Chiar dacă s-ar înlătura declarația martorei, ca fiind subiectivă și indirectă, rămân declarațiile celorlalți martori, care au afirmat că ambii fii au lucrat terenul după decesul mamei. Faptul că persoana care are în prezent calitatea de administrator al firmei ce a lucrat terenul, avea la acel moment ( în 2001) 17 ani, nu este de natură să înlăture conținutul acesteia. Se atestă, pe baza evidențelor societăți, faptul că reclamantul este cel care a administrat terenul și a plătit lucrările agricole în perioada 01.02.2001-01.08.2001 ( 23 dosar Tribunal).
Împotriva acestei decizi pârâtul a declarat recurs în termen legal solicitând modificarea ei și a sentinței și, în consecință, constatarea faptului că fratele său reclamantul nu a acceptat nici tacit, nici expres succesiunea tatălui lor, că el nu a acceptat în același fel nici succesiunea mamei lor, că pârâtul este singurul moștenitor acceptant al defuncților lor părinți, că valoarea terenului din CF 3441 nu este nici de 99 lei/mp, nici de 30,18 lei/mp, ci mult mai mică, astfel cum rezultă din expertiza topografică extrajudiciară și că se impune scăderea din sulta la care pârâtul recurent a fost obligat a sumei de 22063 lei reprezentând îmbunătățirile aduse de el imobilului din masa succesorală.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă iar în fapt aceea că în mod greșit s-a considerat că pârâtul este străin de succesiunea tatălui părților luându-se în considerare doar o parte din răspunsul său la interogatoriu în condițiile în care celelalte răspunsuri și celelalte probe (prezentate pe larg în recurs, respectiv că a plătit impozite pentru teren și casă, că a luat în posesie bunuri și lucrând terenul rămas) dovedind acceptarea tacită a succesiunii.
S-a susținut că atitudinile care au caracterizat comportamentul fratelui său, reclamantul după decesul tatălui lor nu îndreptățește concluzia că doar el ar fi acceptat tacit succesiunea lui, având în vedere caracterul lor echivoc și data la care s-au manifestat, respectiv, după expirarea celor șase luni în care ele ar fi putut - eventual - produce efecte juridice.
În ceea ce privește succesiunea ulterioară, cea a mamei părților, pârâtul recurent susține că el este singurul moștenitor acceptant în mod tacit al acesteia, continuând să locuiască în casa părintească, pe care a și reparat-o, folosindu-se de obiectele din casă și lucrând terenurile, achitând doar el impozitele și taxele aferente acestora și fiind unicul beneficiar al subvențiilor agricole pentru terenurile în cauză.
Despre situația fratelui său reclamant în raport de această succesiune se afirmă că probele pe care el le-a administrat pentru a dovedi acceptarea ei tacită sunt confuze, contradictorii și indirecte.
O altă critică din recurs a vizat modul de stabilire a valorii terenului ce face parte din masa succesorală, apreciindu-se că instanțele au luat în mod greșit în considerarea valoarea de 99 lei/mp stabilită de un expert nespecialist (constructor), fără a se ține cont de părerea expertului topograf precum și de faptul că în prezent prețul de piață a terenurilor a scăzut.
Un alt motiv de recurs a vizat pretinsa greșită stabilire a sultei la care a fost obligat pârâtul din cauză că din aceasta nu a fost scăzută contravaloarea îmbunătățirilor aduse casei, sens în care - la fel ca și pentru stabilirea corectă a valorii terenului - deși s-a solicitat în apel efectuarea unor expertize, instanța a respins această cerere în mod nejustificat.
În sensul celor susținute în recurs au fost depuse copiile unor înscrisuri precum și fotografiile reprezentând unele bunuri mobile aflate și în prezent în gospodăria defuncților părinți ai părților.
Prin concluziile scrise formulate în cauză intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului pârâtului în primul rând pentru că el vizează pretinsa greșită interpretare a probelor - aspect inadmisibil de examinat în recurs în prezent - și în al doilea rând pentru că, chiar și în ipoteza în care s-ar admite că el vizează în fapt o interpretare sau aplicare greșită a legii la cauza dedusă judecății, criticile dezvoltate în recurs sunt nefondate.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 al.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
criticile formulate în recurs de către pârât se constată că ele se referă la pretinsa interpretare și aplicare greșită a legii în cauză cu referire la trei aspecte: în primul rând cu referire la felul în care s-au apreciat conduitele ambelor părți ca acceptare sau neacceptare tacită și în termen a celor două succesiuni succesive ale părinților lor, în al doilea rând cu privire la modul de stabilire a valorii terenului din masa succesorală și în al treilea rând, cu referire la neimputarea contravalorii îmbunătățirilor efectuate de pârât la casa părintească asupra sultei la care a fost obligat față de fratele său reclamant.
În ordine cronologică, prima succesiune deschisă a fost cea a tatălui părților, numitul care a decedat la data de 14.05.1990.
Raportat la această succesiune reclamantul a solicitat instanței să se constate că el este singurul moștenitor legal acceptant tacit al acesteia iar poziția fratelui său pârât r referitoare la aceeași succesiune a fost exprimată prin însăși cererea reconvențională formulată în dosarul de fond (fila 1821) în care, fără a contrazice în totalitate solicitările reclamantului, cere instanței să constate că ambii frați sunt acceptanți tacit ai acesteia.
Recunoscând deci, din, că reclamantul nu este străin de succesiunea tatălui său și solicitând și instanței de fond să constate acest lucru (fapt confirmat ulterior și prin depoziții de martori care au arătat preluarea în posesie și folosință de către reclamant a unor bunuri din moștenirea tatălui său imediat după decesul acestuia, în intenția evidentă de a fi recunoscut ca moștenitorul lui), în mod corect instanța de apel a considerat că pârâtul, conform art.294 al.1 Cod procedură civilă, nu poate formula o cerere nouă și în sens contrar în apel care apare astfel ca inadmisibilă conform articolului menționat și, oricum, neîntemeiată în fond conform probelor dosarului.
În privința situației pe care pârâtul o are față de succesiunea defunctului său tată rezultă din probele dosarului că el nu a făcut acte formale sau tacite de acceptare a succesiunii în termenul legal, simpla achitare a unor impozite și taxe având natura unor acte de conservare a patrimoniului dar în privința căreia n-au fost administrate oricum, probe care să o fi dovedit.
De asemenea, vizitele sporadice ale pârâtului făcute mamei sale după decesul tatălui și ajutorul dat acesteia la lucrările "pe lângă casă" (în exprimarea acestuia la interogatoriu) nu pot avea valoarea neechivocă a afirmării sale în comunitate ca și proprietar prin succesiune al bunurilor care au aparținut tatălui său.
Toate aceste considerente au îndreptățit în mod justificat instanțele să considere că numitul jr. nu a acceptat succesiunea în termenul legal după cum și el a recunoscut la interogatoriul luat în data de 26.05.2008 când - ca și la termenele anterioare sau ulterioare - a beneficiat de asistența calificată a apărătorului său ales.
Cea de-a doua succesiune pe care și-o dispută părțile este cea a mamei lor, al cărei deces a survenit la data de 1.02.2001.
Prin acțiunea principală reclamantul a solicitat instanței să constate că atât el cât și fratele său, pârâtul jr. au făcut acte de acceptare tacită a acesteia în termenul prevăzut de lege iar acesta din urmă a solicitat prin cererea sa reconvențională, să se constate că doar el a acceptat în mod tacit și în termen succesiunea.
Probele administrate în cauză la solicitarea ambelor părți au demonstrat că ambii frați au făcut, în egală măsură, acte de acceptare tacită a succesiunii mamei lor, reclamantul prin preluarea unor bunuri mobile, prin plata costului lucrărilor agricole, ambii frați prin preluarea în posesie și folosință a terenului ale cărei produse le-au împărțit până în anul 2003 (când au intervenit primele neînțelegeri majore cu privire la succesiune) iar pârâtul prin luarea în posesie și folosință a casei părintești (în care se mutase deja cu circa un an înainte de decesul mamei sale) față de care s-a comportat ca un adevărat proprietar, sens în care a făcut lucrări de reparație și îmbunătățiri, acest bun revenindu-i în baza unei înțelegeri prealabile avute cu fratele său reclamant.
Aceste considerente îndreptățesc concluzia justă la care au ajuns instanțele anterioare și anume aceea că nu numai pârâtul ci și reclamantul au acceptat tacit și în termen succesiunea mamei lor.
Cea de-a doua critică esențială dezvoltată în recurs a vizat stabilirea - greșită, în opinia pârâtului - a valorii terenului din masa succesorală pentru aceea că ar fi fost luată în considerare opinia unui expert nespecialist în domeniul topografic, respectiv a domnului inginer
Curtea constată, pe de o parte, că numirea acestui expert a fost făcută în ședința din 3.03.2008 în procedură publică, contradictorie și la o dată când părțile aveau termen în cunoștință din etapele parcurse anterior, că numirea lui nu a fost constatată de pârât deși avea dreptul și oportunitatea să o facă (ci, dimpotrivă, el fost de acord cu numirea așa cum rezultă din încheierea de ședință din 26.05.2008) iar pe de altă parte că acest expert, ca membru are, prin specificul activității sale, o dublă specializare, respectiv atât în materie de construcții cât și în materie de terenuri.
Rezultă deci că nu se poate vorbi despre un viciu al expertizei din punct de vedere procedural care să conducă la invalidarea ei nici măcar în parte.
Totodată, nici sub aspect de fond nu se poate constata existența vreunei erori de apreciere, din moment ce prețul stabilit de expert a avut în vedere nu numai metoda legală a comparației bonitare pentru localități mici cu o populație sub 10.000locuitori (recomandată de Corpul Tehnici din România) ci și prețul pieței la acel moment pentru terenuri similare.
Nu se poate reproșa expertului nici faptul că nu a stabilit o formulă de calcul cu factori variabili în funcție de evoluția în timp a pieței imobiliare întrucât expertiza este o operațiune tehnică, punctuală, de evaluare a unui bun la un momentul la care ease efectuează.
C de-al treilea motiv din recursul pârâtului a criticat decizia instanței de apel și implicit hotărârea instanței de fond pe care ea a confirmat-o - pentru aceea că în mod eronat nu a fost scăzută din sulta pe care pârâtul trebuie să o plătească reclamantului valoarea îmbunătățirilor aduse de el casei părintești.
Contrar a ceea ce pârâtul susține, Curtea constată că la stabilirea sultei de - lei pe care el trebuia să o plătească reclamantului pentru faptul că i-a fost atribuită în natură și în exclusivitate casa cu terenul din Cf 3441 nu s-a imputat asupra acesteia contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului pentru simplul fapt că din valoarea masei partajabile a fost exclus, de la bun început, costul acestor lucrări, aspect reieșit cu claritate atât din expertiza inițială a domnului inginer G (fila 107 dosar fond) cât și din răspunsul său la obiecțiunile formulate de pârât (fila 141 același dosar).
Pentru toate considerentele expuse în cuprinsul prezentei Curtea a respinge ca nefondat recursul pârâtului jr. împotriva deciziei civile nr.74/3.02.2009 a Tribunalului Timiș - Secția Civilă.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul jr. împotriva deciziei civile nr.74/A/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/27.05.2009
Dact./27.05.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Carmina Orza, Maria Lăpădat
