Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 566
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 128 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 5475 din 18.04.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții -, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, lipsind intimații pârâți -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus dovada achitării taxei de timbru.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că în mod greșit instanțele au reținut că apartamentul situat în strada - - - nu poate să facă obiectul partajului succesoral, pentru că este bun exclusiv al pârâtei. Totodată, nu s-au pus în discuție eventualele drepturi de creanță ale reclamantului, având în vedere că s-a consemnat faptul că părinții pârâtei au plătit o parte din prețul apartamentului. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 30 mai 2005, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună împărțirea apartamentului situat în C, cartier - --etaj 1,. 4,compus din 3 camere, bucătărie, 2 holuri, baie, WCs erviciu și a îmbunătățirilor efectuate și anume: parchet în cele 3 camere și 2 holuri- 50 mp. faianță în bucătărie-16 mp. și 2 uși furniruite cu stejar, cotele cuvenite fiecărei părți fiind de 3/4 pentru reclamant și 1/4 pentru pârâtă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost căsătorit cu, mama pârâtei, începând din anul 1970, dobândind în timpul căsătoriei apartamentul sus- menționat, însă după decesul autoarei ( la data de 03.12.2004), pârâta a intenționat să înstrăineze acest imobil precum și bunurile din el, cu toate că reclamantului i se cuvine o cotă de 3/4 din valoarea imobilului.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 728 civ.
La dosar s-au depus: xerocopii de pe actele de stare civilă ale reclamantului și autoarei, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2474/1975 autentificat la fostul notariat Jud. de Stat D, dispoziția de achitare a taxei de timbru, timbre judiciare, împuternicire avocațială.
La data de 26 septembrie 2005, pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind nefondată, deoarece apartamentul în litigiu este proprietatea acesteia exclusivă, după cum rezultă din contractul de construire și cel de împrumut depuse la dosar.
La solicitarea reclamantului, instanța a dispus citarea în cauză, în calitate de pârât, și a celuilalt moștenitor al autoarei și anume.
Prin sentința civilă nr.5475 din 18 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova,în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților - și.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța constatat faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2474/31.03.1975, autoarea a cumpărat de la vânzătoarele și, imobilul compus din casă de locuit, din cărămidă, acoperită cu tablă, cu 4 camere și sală, situată pe un teren loc de casă situat în C,-, cumpărătoarea declarând în cuprinsul actului că este căsătorită cu, de care este însă despărțită în fapt din anul 1952, iar banii plătiți drept preț al vânzării clădirii, i-au fost donați acesteia de către tatăl său.
Prin contractul de construire nr. 219/30.04.1983, s-a asigurat de către Societatea pentru contractarea construirii locuințelor proprietate personală C, construirea unei locuințe proprietate personală situată în C, str. - - -, - etaj 1,. nr. 4, jud. D, în favoarea beneficiarilor și - -, în schimbul prețului de 154.539 lei, din care s-a achitat ca avans suma de 73539 lei.
Ulterior datei încheierii acestui contract, cei doi cumpărători au divorțat, constatându-se prin DC nr. 756/15.04.1986 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 1343/1986, că - ( fiica autoarei ), a avut o contribuție exclusivă la cumpărarea. în litigiu, imobil ce i s-a atribuit în proprietate acesteia, restul ratelor fiind achitate de către.
Instanța a reținut că aceste constatări făcute prin decizia civilă menționată, contrazic ceea ce au declarat martorii propuși de reclamant, în sensul că ratele la imobil ar fi fost achitate de către acesta împreună cu soția lui în prezent decedată, iar martorii propuși de pârâtă au învederat că prețul apartamentului a fost plătit de către pârâtă, cu banii proveniți din vânzarea unei case, proprietatea acesteia, defuncta declarând anterior martorei că nu are bani pentru a plăti vreo.
Instanța a constatat că apartamentul în litigiu a fost cumpărat de către pârâtă și fostul ei soț, ulterior partajului imobilul i-a fost atribuit acesteia în proprietate, iar reclamantul nu a avut nici o contribuție la achiziționarea lui, neavând nici un drept de proprietate asupra acestui imobil, care nu a fost dobândit de el împreună cu autoarea și că din probatoriile administrate nu rezultă că reclamantul și fosta lui soție ar fi efectuat vreo îmbunătățire la imobilul în litigiu, iar dacă acesta ar fi contribuit la plata prețului, așa cum a menționat în acțiune, aceasta nu i-ar oferi decât un drept de creanță corespunzător cotei de contribuție la preț, nicidecum un drept de coindivizar, pentru a putea solicita partajarea acestui apartament.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că prima instanță nu avut în vedere decizia civilă nr. 756 din 15 aprilie 1986, pronunțată de Tribunalul Dolj, depozițiile martorilor și ,precum și faptul că defuncta -, a achitat ratele împrumutului de 61.000 lei, în calitatea sa de girant plătitor, fapt ce rezultă din contractul de construire nr. 219/1983, pct. 4, paragraful 2.
În scop probator, a solicitat administrarea probei cu interogatoriul intimatei și proba cu înscrisuri, probe încuviințate, și administrate de instanță, care la termenul din 11 martie 2008 a procedat la audierea intimatei, care depus la dosar în copie: copie contract de construire nr. -, copie contract de împrumut nr. -, copie contract de împrumut nr. -, copie adresă nr. 14804 din 27 iunie 2006.
Prin decizia civilă nr.128 din 14 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, tribunalul Dolja respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea soluționată de Judecătoria Craiova, prin sentința atacată, reclamantul a solicitat partajarea apartamentului situat în C, str. - -- - 19,.1,.4, compus din trei camere, bucătărie, 2 holuri, baie și toalete de serviciu, precum și îmbunătățirilor efectuate.
Motivând în fapt acțiunea arătat că, fiind căsătorit cu mama pârâtei, defuncta - a dobândit apartamentul de mai sus însă, după decesul soției, intimata a încercat să înstrăineze imobilul, fără a ține seama de cota ce i se cuvine din apartament.
Soluționând acțiunea, prima instanță reținut în baza probatoriului administrat, că prin contractul de construire nr. -/1983, s-a asigurat de Societatea pentru contractarea construirii locuințelor proprietate personală, construirea unei asemenea locuințe în favoarea beneficiarilor și --, în schimbul sumei de - lei, din care s- achitat ca avans suma de - lei.
Ulterior, cei doi cumpărători au divorțat, iar prin decizia civilă nr. 756/15 aprilie 1986 Tribunalului Dolj, s-a statuat irevocabil că, intimata pârâtă a avut o contribuție exclusivă la cumpărarea apartamentului în litigiu, imobil ce i s-a atribuit în proprietate intimatei.
În calea de atac, se critică sentința sub aspectul faptului că tocmai această sentință nu a fost avută în vedere sub aspectul faptului că intimata din cauza de față ar fi primit suma achitată cu titlu de avans al apartamentului, precum și faptul că defuncta - ar fi achitat restul ratelor, aferente contractului de împrumut efectuat de intimată pentru plata împrumutului de la CEC.
Or, aceste critici sunt neîntemeiate și fără relevanță sub aspectul acțiunii cu care a fost investită instanța, respectiv partaj succesoral, bunul nefăcând parte din masa succesorală a defunctei -, ci fiind bun comun al intimatei pârâte dobândit în timpul căsătoriei cu fostul soț.
De altfel, situația juridică imobilului pretins ca fiind bun succesoral a fost irevocabil tranșată tocmai prin hotărârea judecătorească invocată de apelant și reținută de prima instanță.
Eventuala contribuție defunctei la cumpărarea apartamentului, nu este de natură să schimbe regimul juridic al imobilului, aceste din urmă eventuale contribuții pot constitui un drept de creanță, ce poate fi valorificat, însă în nici un caz nu este de natură să înscrie apartamentul în masa bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului.
În acest context, corect s- apreciat de prima instanță asupra temeiniciei acțiunii, precum și asupra depozițiilor martorilor audiați, în raport de decizia civilă nr. 756 din 15 aprilie 1986 a Tribunalului Dolj.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, motivând în esență următoarele:
Deși obiectul acțiunii îl reprezintă partajul succesoral privind imobilul situat în C, str.- - -, -.19,.1,.4, de pe urma autoarei, atât instanța de fond cât și instanța de apel, s-au mulțumit să constate numai faptul că acest imobil este bun exclusiv al pârâtei și că nu poate face obiectul unui partaj succesoral.
Deși Tribunalul recunoaște că reclamantul ar putea fi îndreptățit la cota parte din eventualele drepturi de creanță ce decurg din modul de achiziționare sau administrarea imobilului, nu se administrează nici un probatoriu în acest sens, contrar dispoz.art.129 pr.civ. care privește rolul activ al instanței, ceea ce înseamnă că trebuia să se pună în discuția părților și aceste drepturi de creanță, așa cum rezultă din decizia civilă nr.756/1986.
Decizia civilă nr.756/1986 a intrat în puterea lucrului judecat sub aspectul avansului în sumă de 73.539 lei achitat de către părinții intimatei, astfel încât, recurentul este îndreptățit la dreptul ce i se cuvine din valoarea apartamentului și a îmbunătățirilor aduse acestuia.
S-a susținut de asemenea că cele două instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pronunțând hotărâri cu aplicarea și interpretarea greșită a legii (art.304 pct.8n și 9 pr.civ.).
Sub acest aspect s-a arătat că, în raport de actele dosarului, moștenitorii defunctei sunt recurentul și intimații - și; din considerentele deciziei civile nr.756/1986, rezultă că întregul avans al apartamentului a fost achitat de recurent și soția sa; tot recurentul și soția sa au achitat creditul acordat de CEC, au adus îmbunătățiri apartamentului. Ca atare, recurentul reclamant este îndreptățit la dreptul ce i se cuvine din apartamentul achiziționat de el și soția sa pe numele pârâtei, respectiv cota parte din valoarea apartamentului și a îmbunătățirilor aduse acestuia.
Recursul se va respinge pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Astfel, prima instanță a fost investită cu o acțiune de partaj succesoral și, constatându-se, în baza probelor administrate în cauză, că o astfel de acțiune nu este întemeiată, pe considerentul că imobilul în litigiu nu face parte din masa succesorală autoarei, acțiunea a fost respinsă, soluție menținută și de instanța de apel.
Sub acest aspect, hotărârile atacate sunt legale, având în vedere că bunurile ce nu aparțin masei succesorale nu pot face obiectul partajului succesoral.
Constatarea de către instanțe a caracterului de bun exclusiv al pârâtei, al imobilului solicitat a fi supus partajului, justifică soluția de respingere a acțiunii de partaj succesoral, astfel încât, sub acest aspect, criticile sunt nefondate.
Potrivit art.129 alin.6 pr.civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În speță, instanța a examinat și s-a pronunțat în limitele investirii sale, conform art.129 alin.6 pr.civ. respectiv numai cu privire la acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamant, neexistând la dosar nici o cerere de precizare sau modificare a acțiunii, în sensul unor eventuale drepturi de creanță ale reclamantului.
Susținerea recurentului reclamant, în sensul că, din oficiu, instanța trebuia să pună în discuția părților drepturile de creanță așa cum rezultă din decizia civilă nr.756 din 15 aprilie 1986, este neîntemeiată, întrucât, potrivit art.129 pr.civ. judecătorul trebuie să aibă rol activ, însă cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, și nu să modifice obiectul cererii dedusă judecății.
De altfel, pe parcursul judecății la instanța de fond, reclamantul a fost asistat de avocat, care a susținut acțiunea așa cum a fost formulată, sub aspectul obiectului și temeiului juridic, punând concluzii de admitere a acțiunii, partajarea apartamentului și îmbunătățirilor aduse, în cotele ce revin părților în calitate de moștenitori ai autoarei.
Susținându-se în acest mod acțiunea, instanța a examinat-o și s-a pronunțat astfel cum a fost investită, cu respectarea prevederilor art.129 alin. final pr.civ. așa încât, și sub acest aspect, recursul nu este fondat.
Nefiind investită cu o altfel de cerere, eventual în pretenții, în mod corect instanța nu a pus în discuție administrarea de probatorii pentru eventualele contribuții și îmbunătățiri la apartamentul în litigiu.
În consecință, și sub acest aspect, criticile sunt neîntemeiate.
Față de considerentele expuse, prin hotărârile atacate s-au aplicat în mod corect dispozițiile legale în materie, astfel încât, în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 pr.civ.
În ceea ce privește critica referitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății (art.304 pct.8 pr.civ.), este de menționat că acest motiv de modificare privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind "vădit neîndoilenic", instanța îi schimbă "natura" (de exemplu - un contract de vânzare cumpărare este calificat drept un contract de schimb), ori "înțelesul". Dacă însă, din probele administrate, ar rezulta un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecători constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs, conform art.304 pct.8 pr.civ.
Oricum, recurentul trebuie să arate în motivarea căii de atac, în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru examinarea și pronunțarea asupra acestui motiv de recurs.
În speță, în fapt, recurentul nu motivează în ce constă motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. și, mai mult decât atât, în toată motivarea recursului, nu se face trimitere la vreun act juridic față de care s-ar invoca încălcarea principiului înscris în art.969 alin.1 civ. potrivit căruia, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. De asemenea, examinând actele dosarului, nu se constată existența vreunui act juridic dedus judecății, căruia instanța să-i schimbe natura ori înțelesul, cum prevede art.304 pct.8 pr.civ.
În consecință, în cauză nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul reclamant și neexistând motive de nelegalitate de ordine publică, în baza art.312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 128 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 5475 din 18.04.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții -, având ca obiect succesiune.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23.06.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
