Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 772/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 772/2008-
Ședința publică din 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, cu domiciliul în O- - etaj 4. 2 județul B, --, cu domiciliul în Reșița-. 5 județul C-S, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în O str. - --46. 48 județul B, cu domiciliul în nr. 400 județul B, împotriva deciziei civile nr. 1241/R/2007 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru contestatorii, --, ambii lipsă, reprezentantul lor av. în baza împuternicirii avocațială nr. 71/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, iar pentru intimata, lipsă, reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială nr. 149/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind de asemenea intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței ce le de mai sus, faptul că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei,după care:
Reprezentantul intimatei depune întâmpinare la dosar, pe care o comunică și cu reprezentantul contestatorilor.
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației, desființarea deciziei și rejudecarea cauzei, cu cheltuieli de judecată. Se arată că instanța de recurs a săvârșit greșeală evidentă prin faptul că nu a cercetat toate motivele de recurs. Nu a analizat situația ce a fost demonstrată a neacceptării succesiunii de către intimați, nu a făcut nici o referire cu privire la componența reală a masei succesorale. Nulitatea absolută a testamentului este determinată de faptul că s-a testat cota de 1/2 părți din supraedificate, care constituie dreptul exclusiv al defunctei. Nu s-a pronunțat nici cu privire la pasivul succesoral rămas în urma celor doi defuncți.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că nu sunt incidente dispozițiile articolului 318 Cod de procedură civilă, greșelile invocate nu sunt greșeli materiale ci de fond, instanța de recurs a răspuns și a analizat la toate criticile invocate, iar cererea de constatare a nulității absolute a testamentului este nefundamentată, deoarece nu a fost formulată și la instanțele anterioare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1241/R/2007 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, a fost respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenții pârâți, -- împotriva deciziei civile nr. 275/A din 02 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie ce a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de recurs a reținut următoarele:
a decedat la 28 octombrie 1992, iar soțul ei la 26 decembrie 1996. Cei doi au avut trei băieți: recurenții și, precum și, decedat la 27 mai 2002, tatăl reclamantei intimate. În prezenta cauză se dezbate succesiunea celor doi defuncți - bunicii reclamantei și, respectiv, părinții recurenților - reclamanta având calitate procesuală activă ca moștenitoare a tatălui ei decedat ulterior decesului părinților săi. Altfel spus, reclamanta preia în masa succesorală a tatălui ei drepturile și bunurile în cota care se cuvine din moștenirea bunicilor. Este adevărat că sub acest aspect hotărârea instanței de fond este incorectă din punct de vedere tehnic, deoarece stabilește vocația succesorală directă a reclamantei, dar această greșeală nu determină casarea hotărârilor deoarece reclamanta preia exact cota ce i-ar fi revenit antecesorului ei - fiului defuncților. Mai trebuie remarcat faptul că recurenții contestă acceptarea succesiunii defunctului de către fiica acestuia - reclamanta - dar nici nu indică pe calea acțiunii reconvenționale cine este moștenitorului fratelui lor, sub acest aspect poziția lor fiind contradictorie. Oricum, în ceea ce privește succesiunea defunctei, prin certificatul de moștenitor nr. 129 din 17 iunie 1998 eliberat de BNP din B se stabilește calitatea succesorală a celor trei fii, soțul supraviețuitor nefiind indicat deoarece decedase deja, la rândul lui. Recunoscând fratelui lor cota de 1/3 din moștenirea mamei, recurenții implicit au recunoscut că a moștenit și pe tatăl, deoarece, în caz contrar, se impunea dezbaterea distinctă a celor două succesiuni, ceea ce ar fi determinat o cotă superioară în favoarea recurenților ca moștenitori ai mamei, deoarece la cota lor s-ar fi adăugat și cea a tatălui. Aspectul potrivit căruia, ulterior eliberării certificatului de moștenitor, s-a stabilit că masa succesorală a mamei cuprinde și alte bunuri nu schimbă recunoașterea acceptării succesiunii de către fratele, cota moștenită de către acesta revenind automat fiicei sale, reclamanta. Referitor la succesiunea lui este evident că acceptarea acesteia de către, în condițiile în care acesta a rămas în gospodăria părinteasca până la decesul intervenit în 2002, iar în ceea ce o privește pe reclamantă în calitate de legatară aceleași probe testimoniale administrate confirmă că aceasta a preluat bunuri din masa succesorală a bunicului său, astfel încât aceasta preia atât cota tatălui ei cât și legatul stabilit prin testamentul autentic indicat. În mod legal, instanțele au apreciat că reducțiunea testamentului a fost tardiv solicitată, față de data deschiderii succesiunii, care este 26 decembrie 1996, iar cererea privind anularea testamentului nu este fundamentată, astfel încât ea nici nu a fost cercetată în amănunt.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare petenții, --, solicitând desființarea hotărârii atacate, iar după rejudecare, admiterea recursului sub toate aspectele reclamate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că decizia dată este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Astfel, instanța de recurs nu a observat și nu a luat în analiză dovada cea mai adecvată privind perioada în care intimata a părăsit gospodăria bunicilor săi și s-a stabilit în localitatea și nici excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, mai ales în condițiile în care intimata principală nu a investit instanțele cu dezlegarea succesiunii defunctului său tată.
De asemenea, instanța de recurs nu a cercetat și nu a făcut nici o referire la componența reală a masei succesorale rămasă după mama pârâților în ceea ce privește supraedificatele înscrise în CF nr. 90-, respectiv calitatea de bun comun, fapt ce influențează categoric drepturile părților și atrage inadmisibilitatea cererii intimatei de a culege direct o cotă succesorală după defuncții bunici.
Mai arată că instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unui alt aspect de esență - care antrena la rându-i nulitatea absolută a testamentului - și anume convenția realizată între cei trei descendenți privind "repudierea" testamentului și a clauzei sale improprii.
Nu s-a pronunțat instanța de recurs nici cu privire la pasivul succesoral, în special cel constând din cheltuielile de spitalizare și nici cu privire la cererea de autorizare a întabulării drepturilor succesorale ale părților.
În drept, invocă dispozițiile articolului 318 Cod de procedură civilă.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Verificând contestația prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit articolului 318 Cod de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin greșeli materiale în sensul articolului 318 Cod de procedură civilă se înțeleg greșeli de fapt, de ordin procedural și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale ori de rezolvare a unui incident procedural.
Sub acest aspect, motivele invocate de contestatori nu se încadrează în cerințele mai sus evocate, ele vizând probleme de judecată și interpretare a probelor, ce nu pot fi cenzurate printr-o cale extraordinară de atac.
A da o altfel de soluție ar însemna să se admită un recurs la recurs.
Referitor la cel de-al doilea motiv, din analiza considerentelor deciziei atacate rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate.
Sub acest aspect, nu trebuie confundate motivele cu argumentele.
Astfel, instanța nu trebuie să răspundă la toate argumentele invocate de recurent în sprijinul motivelor de recurs formulate, fiind suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivele de recurs sunt nefondate sau să grupeze argumentele folosite în dezvoltarea unui motiv de recurs, pentru a răspunde la motivele de casare printr-un considerent comun.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă contestație și să-i oblige pe contestatori în baza articolului 274 Cod de procedură civilă la 600 lei cheltuieli de judecată față de intimata, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, cu domiciliul în O- - etaj 4. 2 județul B, --, cu domiciliul în Reșița-. 5 județul C-S, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în O str. - --46. 48 județul B, cu domiciliul în nr. 400 județul B, împotriva deciziei civile nr. 1241/R/2007 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile petente să plătească părții intimate suma de 600 lei cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - --
decizie: Vl./05.06.2008
Complet recurs: M,
în 2 ex.: /30.06.2008
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Stan Aurelia
