Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 784/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 784/
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 162/A/4.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș -secția civilă - în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru pârâta intimată avocat, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța procedează la soluționarea recursului și acordă cuvântul, apărătoarei pârâte intimate care solicită respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă ca nefondat și menținerea în tot a deciziei civile ca fiind temeinică și legală, pentru motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Lugoj sub nr. 221/252 din data de 25 ianuarie 2007, reclamanta chemat în judecată pe pârâta (născută ) solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea de moștenitoare a reclamantei după, decedată la 22 februarie 2006, în calitate de fiică a acesteia pentru cota de 1/1 din masa succesorală; să se dispună rezilierea în parte contractului de întreținere încheiat între și ( părinții reclamantei ) în calitate de creditori ai întreținerii și pârâta, căsătorită, în calitate de debitoare întreținerii, pentru cota de în ceea ce privește pe creditoarea, autentificat sub nr. 1878/25 iulie 1998 de BNP, pentru nerespectarea întreținerii, dispunând revenirea la situația de carte funciară anterioară încheierii contractului în CF nr. 4607 Român, nr. cadastral 8045/3773, cu privire la imobilul care făcut obiectul prestației creditorilor întreținerii, compus din casă și teren în suprafață de 629 mp. De asemenea, s- solicitat a se constata că din masa succesorală defunctei face parte cota de din imobilul mai sus menționat, care revine reclamantei în calitate de moștenitoare, precum și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al acesteia asupra cotei de părți din imobil, cu titlul de moștenire.
Prin sentința civilă nr.1586/19.09.2006, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta. S-a constatat că reclamanta are calitate de moștenitoare după defuncta, decedată la data de 22.02.2006, în calitate de fiică.
S-a dispus rezilierea în parte contractului de întreținere încheiat între și, în calitate de creditori ai întreținerii și pârâta, căsătorită, în calitate de debitoare întreținerii pentru cota de, în ceea ce privește pe creditoarea, contract autentificat sub nr. 1878/25 iulie 1998 de BNP .
S-a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciar nr. 4607. nr. cad. 8045/3773, pentru cota de 172 ce aparținut numitei.
S-a constatat că din masa succesorală defunctei, decedată la data de 22.02.2006 face parte cota de din imobilul înscris în CF individualizat mai sus.
S-a dispus radierea din CF 4607. nr. cad. 8045/3773, pentru cota de pârâtei și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de moștenire.
A fost respinsă ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active reclamantei, ridicată de pârâta .
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4659 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că la data de 25 iulie 1996 fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare cu clauza întreținerii autentificat sub nr. 1878/1996 de BNP prin care și soția vând pârâtei nuda proprietate asupra întregului imobil evidențiat în CF 4607. nr. top. 8045/3773 compus din casa de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 629 mp, imobil ce se află situat în L, str. A. - nr. 3, păstrându-și uzufructul viager asupra acestuia.
Prețul vânzării a constat din întreținerea și îngrijirea pe care va fi obligată cumpărătoarea să presteze vânzătorilor, pe toată durata vieții acesteia asigurând: hrană, îmbrăcăminte, încălzitul locuinței, curățenia locuinței, spălatul hainelor, tratament medical și medicamente pentru caz de boală iar la deces să fie înmormântați conform obiceiului locului.
În anul 1997 decedează, iar la data de 22 februarie 2006 decedează și cealaltă creditoare întreținerii, respectiv .
Reclamanta este fiica defunctei și susține că pârâta nu și- îndeplinit obligațiile de întreținere față de aceasta din urmă.
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în contractul de vânzare - cumpărare cu clauza întreținerii, autentificat, față de creditoarea întreținerii .
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel, pârâta și prin decizia civilă nr. 162/A/4,03,2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.221/-, se admite apelul acestei pârâte și se schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, reținând în esență că în speță, nu s-a dovedit culpa debitoarei pârâte apelante în neexecutarea obligației de întreținere.
Împotriva acestei decizii de apel a declarat recurs, în termen legal reclamanta solicitând, în principal casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, în recurs, iar în subsidiar modificarea ei, în sensul respingerii apelului invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.1 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că față de valoarea obiectului litigiului, calea de atac trebuia apreciată de către instanța de apel ca fiind recursul (și nu apelul) și deci se impune o corectă compunere a completului de judecată, precum și că este neîntemeiată motivarea instanței de fond, în sensul că pârâta nu se află în culpă pentru neexecutarea obligației de întreținere fiind evident că pârâta apelantă nu și-a îndeplinit obligația de întreținere pe care o avea față de creditoarea întreținerii, astfel că motivarea instanței de apel că pârâta nu și-a prestat întreținerea datorită faptului că a avut copii în spital nu este de natură să justifice neîndeplinirea obligației asumate prin contractul de întreținere, deoarece chiar dacă copii ei au fost internați în spital nu era necesar să stea încontinuu cu ei în spital.
Prin întâmpinarea de la dosar (fila 12-15), pârâta intimată solicită respingerea recursului reclamantei.
Verificând decizia civilă recurată prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate față de starea de fapt din dosar ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantei este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost admis apelul pârâtei în modul arătat.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel - care a administrat în plus probe testimoniale - a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art. 1020 și 1021 Cod civil, a dispus respingerea acțiunii reclamantei, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind admis apelul pârâtei, în modul arătat și pentru considerentele expuse judicios de instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs invocat de recurentă, prin care solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, cu motivarea că "față de valoarea obiectului litigiului calea de atac trebuia apreciată ca fiind recursul și nu apelul" Curtea, consideră că, față de dispozițiile art.282 Cod procedură civilă, în mod corect primele două instanțe au apreciat calea de atac ca fiind apelul,( iar nu recursul) întrucât din analiza cererii introductive de instanță a reclamantei, rezultă că aceasta a solicitat să se constate calitatea ei de moștenitoare după defuncta (decedată la 22.02.2006) pentru cota ei de 1/1 din masa succesorală, acest prim petit constituind, în realitate, principalul capăt al acțiunii introductive deoarece o reziliere a contractului de întreținere nu se poate dispune fără ca în prealabil să constate cu prioritate calitatea de moștenitoare a reclamantei, respectiv calitatea ei procesuală activă.
Așadar, cum principalul capăt de cerere cu care prima instanță a fost investită vizează o acțiune în constatarea existenței unui drept, în mod corect s-a procedat la calificarea căii de atac ca fiind apelul și nu recursul, mai ales că imobilul care a făcut obiectul prestației creditorilor întreținerii este compus din casă și teren cu o suprafață de 629. situat în Român cu o valoare de circulație mai mare de 100.000 lei RON, astfel că primul motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct.1 Cod procedură civilă nu este întemeiat, câtă vreme instanța de apel a fost legal constituită în complet compus din doi judecători, potrivit dispozițiilor legale.
În ce privește cel de -al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea consideră că nu există nici un motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța de apel și nici de o încălcare sau aplicare greșită a legii, nefiind așadar întemeiat nici acest motiv de recurs, întrucât din analiza ansamblului probator administrat în cauză (inclusiv din declarațiile martorilor propuși de reclamantă și anume și ) rezultă în mod clar că defuncta creditoare a întreținerii nu s-a plâns niciodată despre faptul că pârâta intimată nu și-ar fi îndeplinit obligația prestării întreținerii (fila 59 și 60 dosar fond,declarațiile acestor martori coroborându-se și cu declarația martorei - fila 58 - care, la fel, atestă aspectul că pârâta intimată și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de întreținere pe care o avea față de bunica ei, ).
Curtea mai consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat, pe baza probatoriului administrat în cauză, că acești creditori ai întreținerii ( bunicii pârâtei intimate) au fost mulțumiți de prestațiile efectuate de pârâtă de-a lungul derulării contractului de întreținere (aproape 10 ani), întrucât, altfel ar fi intentat ei însuși, în timpul vieții lor, o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere, fapt ce nu s-a întâmplat. În ultima parte a vieții sale, defuncta a fost într-adevăr bolnavă, dar nu fost declarată incapabilă să solicite rezoluțiunea contractului de întreținere, dacă ar fi fost nemulțumită de felul în care i s-a prestat întreținerea de către pârâtă, corect fiind înlăturată declarația martorei ca părtinitoare.
Într-adevăr, Curtea observă că acest contract de întreținere a cărui rezoluțiune se solicită în speță, a fost încheiat sub nr. 1878 din data de 25 iulie 1996 de BNP între și, în calitate de creditori ai întreținerii, ( aceștia fiind și bunicii pârâtei-apelante) și pârâta căsătorită, în calitate de debitoare a întreținerii, rezultând în baza probatoriului administrat (declarațiile martorilor, interogatoriul luat pârâtei), că acest contract a fost încheiat mai mult în considerarea afecțiunii pe care i-o purtau bunicii-creditori nepoatei lor - debitoare, precum și din dorința lor de a-i transmite acesteia un bun care să fie al său, propriu. Că este așa rezultă din împrejurarea că pârâta a fost crescută de bunicii-creditori (și nu de mama sa-reclamanta intimată), că la data încheierii contractului de întreținere, aceasta era studentă (și, ca atare, avea mijloace destul de modeste pentru a-i întreține pe bunicii ei).
Referitor la prestarea întreținerii în perioada ultimelor luni de viață a bunicii sale, Curtea consideră că în mod corect a apreciat instanța de apel că intimata pârâtă s-a aflat într- imposibilitate de ordin obiectiv de a presta întreținerea în acea perioadă, având în vedere că ambii copii ai acestei pârâte au fost bolnavi, fiind o parte din această perioadă internați în spital sau necesitând tratament ambulatoriu și, implicit prezența continuă a pârâtei pentru a-i îngriji. Astfel, începând cu luna octombrie 2005, pârâta a stat în spital mai mult, întrucât cei doi copii minori (unul având o vârstă fragedă de 9 luni) s-au îmbolnăvit pe rând, după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, (fiind internați în spital în perioadele 21.2005 - 28 X 2005, 28 - 5 XII 2005, 13 XII 2005- 25XII 2005, 3 II 2006-13II 2006 și 16II 2006 -23II2006).
De asemenea, Curtea constată că împrejurarea că reclamanta recurentă a ajutat-o pe defuncta ei mamă în ultimele luni din viață nu poate conduce automat la desființarea contractului de întreținere încheiat între defunctă și pârâta intimată, întrucât - așa cum bine a observat și instanța de apel - recurenta reclamantă avea și o obligație legală de întreținere în sensul și în înțelesul art. 86 din codul familiei, fiind însăși fiica defunctei, putându-se presupune că a făcut acest lucru dezinteresat și nu pentru demonstra ulterior, că aceasta a fost cea care a avut grijă de defunctă și nu pârâta, conform și declarațiilor martorilor și.
Ca atare, Curtea consideră că în speță recurenta nu a dovedit culpă imputabilă pârâtei intimate în neexecutarea obligației la întreținere a defunctei în ultima perioadă a vieții ei - nepunându-se problema executării sau neexecutării obligației în timpul anterior, întrucât doar defuncta era cea în măsură să aprecieze dacă se impunea sau nu desființarea contractului, pe motiv de neexecutarea obligației de întreținere - încât astfel se va respinge ca nefondat recursul reclamantei, căci rezoluțiunea contractului de întreținere este o sancțiune de drept civil ce intervine doar în momentul în care debitorul întreținerii nu-și execută în mod culpabil, imputabil obligațiile de întreținere către creditorul acesteia, aceasta instanță de recurs apreciind, pe baza probatorului administrat și a particularității pricinii de față că nu se impune aplicarea acestei sancțiuni în speță, nefiind probată în dosar culpa debitoarei pârâte intimate în neexecutarea obligației de întreținere față de defuncta ei bunică.
Așa fiind în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantei, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, invocate, prevăzute de art.304 pct.1 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse de C, pe larg.
Deși pârâta intimată prin întâmpinarea de la dosar și prin concluziile orale de la termenul de astăzi a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, acestea nu au fost dovedite și justificate sub nici un aspect, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, nu i se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 162/A/4.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/30.09.2008
Thred. NF/ 2.10.2008
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
