Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 900/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 900 /R/2008
Ședința publică din data de 18 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.124/A din 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița - N în dosarul nr- privind reclamanții C, și pe pârâta având ca obiect succesiune - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâții recurenți și și pârâta intimată, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 4 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 RON, conform mențiunii din citativ.
S-a făcut referatul cauzei, după care, pârâții recurenți fac dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar prin chitanța nr. - din 18.04.2008, depusă la fila 25 din dosar.
Reclamanții intimați au înregistrat prin serviciul de registratură al instanței la data de 18 aprilie 2008, întîmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 124/A/ 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Pârâții recurenți susțin recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea lui, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depun la dosar, fila 25.
Pârâta intimată solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 692 din 27 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 2870/2005 s-a admis în parte acțiune a civilă formulată de reclamantele, mpotriva pârâților, și și în consecință:
- s-a constatat că numitul G (în prezent decedat) a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în cartea funciară nr. 2139, nr. top. 2687/2 În suprafață de 12.068 mp;
- s-a constatat că pârâta împreună cu soțul său G au edificat pe terenul susmenționat imobilul casă de locuit și anexe gospodărești;
- s-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului G decedat la data de 27.06.1995 se compune din următoarele imobile: terenul înscris În cartea funciară nr. 2139, nr. top. 2687/2; casa de locuit și anexe gospodărești În cote de 1/2 părți.
- s-a constatat că la această masă succesorală au vocație succesorală legală pârâta în cotă de 1/4 părți în calitate de soție supraviețuitoare, reclamantele, și C În calitate de fiice în cote egale din cota de % părți;
- s-a dispus partajarea judecătorească a masei succesorale, atribuindu-se pârâtei în întregime imobilul teren înscris în cartea funciară nr. 2139 nr. top. 2687/2, casă de locuit și anexe gospodărești.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a fost obligată pârâta să plătească reclamantelor, și C câte 14.156,35 lei cu titlu de sultă compensatoare.
S-a respins cererea referitoare la constatarea nulității contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 573/2003, precum și cererea privitoare la întabularea în cartea funciară.
Au fost obligate reclamantele în solidar să plătească pârâților și la suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că terenul înscris în cartea funciară nr. 2139 nr. top. 2687/2 întabulat în prezent de pârâții și a aparținut antecesorului reclamantului care printr-un testament olograf l-a transmis fiicei sale, care îl folosea la începutul celui de-al doilea război mondial și care la rândul ei l-a transmis cu titlu de zestre fiului său G, continuând posesia până la deces.
Numitul G (în prezent decedat) s-a căsătorit cu pârâta folosind acest teren în nume propriu, în mod public, pașnic, continuu și sub nume de proprietar, dobândind prin joncțiunea posesiilor cu antecesoarea sa, dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de art. 1452 și următoarele civil austriac.
Din probele administrate în cauză a rezultat că mama lui Gad at ca zestre terenul fiului său.
Pârâta împreună cu soțul său G au edificat pe terenul susmenționat imobilul casă de locuit și anexe gospodărești, identificate prin raportul de expertiză.
La data de 27.06.1995 a decedat G, astfel că masa succesorală rămasă în urma acestuia se compune din terenul înscris în cartea funciară nr. 2139 nr. top. 2687/2 în suprafață de 12.068 mp și din cota de 1/2 părți din casa de locuit și anexe gospodărești, cealaltă cotă constituind proprietatea pârâtei.
La această masă succesorală au vocație succesorală legală pârâta în cotă de 1/4 părți în calitate de soție supraviețuitoare, reclamantele, și C în calitate de fiice în cote din cota de 3/4 părți.
Partajarea judecătorească a masei succesorale s-a dispus în natură, prin atribuirea imobilului teren înscris în cartea funciară nr. 2139 nr. top. 2687/2, casă de locuit și anexe gospodărești, în întregime, pârâtei.
În alegerea acestei variante instanța a avut în vedere faptul că imobilul casă de locuit nu este comod partajabil în natură, că pârâta deține cota de 5/8 părți din imobil, că aceasta a înstrăinat întregul teren și construcțiile pârâților și în urmă cu 4 ani, respectiv la data de 17 martie 2003, încheind în acest sens un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 573/2003.
Pentru egalizarea valorică a loturilor instanța a obligat pârâta sa plătească reclamantelor, și C, moștenitoare legale ale defunctului G câte 14.156,35 lei cu titlu de suite compensatoare, pentru fiecare reclamantă.
La stabilirea acestor sulte instanța a avut în vedere faptul că prin raportul de expertiză tehnică întocmit de experții, și scris în cartea funciară nr. 2139 nr. top. 2687/2, a fost evaluat la suma de 82.470 lei din care pârâtei îi revine o cotă ideală de 20.617 lei corespunzătoare cotei sale de moștenire legală de 1/4 părți, iar reclamantelor o cotă ideală de 61.853 lei, corespunzătoare cotei lor legale de 3/4 părți (12.370 lei fiecărei reclamante).
În ceea ce privește constând din casa de locuit și anexe acestea au fost evaluate la suma de 23.810 lei în care nu s-au cuprins îmbunătățirile aduse imobilelor de către pârâții cumpărători și, din care pârâtei îi revine o cotă de 5/8 părți (în care se include atât cota de moștenire legală de 1/4 părți, cât și cota sa de proprietate de 1/2 părți), căreia îi corespunde suma de 14.881,25 lei, iar reclamantelor împreună le revine cota de 3/8, părți, căreia îi corespunde suma de 8.928,75 lei (1785,71 lei fiecărui reclamante).
Cu privire la cererea reclamantelor de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 573/2003 s-a reținut faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din OG nr. 12/1998, deoarece aceste prevederi au fost abrogate prin art. V pct. 9 din Legea nr. 343/2006, fiind înlocuite cu prevederile codului fiscal în care nu s-a mai reiterat această prevedere legală, care a fost înlocuită cu alte dispoziții prin care să se prevină posibilitatea declarării unui preț nereal al imobilului.
Pe de altă parte, s-a reținut buna-credință a cumpărătorilor și, care s-au încrezut în conținutul cărții funciare unde pârâta s-a întabulat prin uzucapiune în anul 1999 prin sentința civilă nr. 410/1999, iar abia după 4 ani de la această înscriere s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
În tot acest interval de timp pârâta, care era cunoscută în localitate ca proprietară a construcțiilor și terenului a făcut oferte publice în localitate de vânzare a terenului și construcțiilor, de care au avut cunoștință și fiicele sale dintre care locuiesc în aceiași localitate și, care nu s-au opus în niciun fel așa cum au precizat martorii audiați.
Lipsa de opoziție a fiicelor vânzătoarei s-a manifestat și atunci când cumpărătorilor le-au fost predate efectiv în posesie casa și terenul, respectiv în perioada celor 3 ani în care cumpărătorii au făcut mai multe lucrări de îmbunătățire la imobile, evaluate la peste 70.000.000 ROL, fără a fi conturbați în niciun fel de reclamante.
Potrivit art. 948. civ. dacă bunul vândut aparține unei persoane fizice, iar vânzătorul și cumpărătorul au cunoscut acest lucru, vânzarea se bazează pe o cauză ilicită, iar nulitatea va fi absolută.
Reclamantele au fost obligate în solidar să plătească pârâților și suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând din onorariu avocat și onorariu expert.
In drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1452 și următoarele civ. austriac, art. 111.pr.civ. art. 651, art. 659 și urm. civ, Legea nr. 319/1944, art. 742, 728. civ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamantele.
Întrucât prin recursul declarat reclamantele au invocat greșita calificare a căii de atac, susținând că hotărârea atacată este susceptibilă de apel, la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2007 tribunalul a pus în discuție calificarea căii de atac și în temeiul dispozițiilor art. 282, 2821.pr.civ. a calificat calea de atac ca fiind apelul.
S-a avut în vedere faptul că valoarea imobilelor, obiect al litigiului, stabilită în cuprinsul lucrării de contraexpertiză care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate se ridică la suma de 106.280 lei (1.062.800.000 ROL), conform concluziilor experților. Această valoare totală a fost reținută și de instanța de fond la calculul sultelor compensatoare.
De altfel, chiar din lucrările anterioare de expertiză rezultă o valoare a imobilelor în litigiu care depășește suma de 100.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 124/A/21.12.2007 Tribunalul Bistrița -N a admis apelul reclamantelor, a desființat în parte hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Năsăud cu privire la capetele de cerere privitoare la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 573/2003, la constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, la partajarea imobilelor, la întabularea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară și la plata cheltuielilor de judecată la fond, menținându-se restul dispozițiilor hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a constatat faptul că prima instanță a omis să soluționeze cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, motiv pentru care apelul declarat este fondat.
Prin apelul declarat la data de 6 august 2007, hotărârea primei instanțe a fost criticată sub două aspecte: cel al constatării nulității absolute și cel al modalității de partaj.
În privința nulității absolute s-au formulat critici atât în ceea ce privește nulitatea actului autentic de vânzare-cumpărare, cât și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, solicitându-se reformarea hotărârii în sensul "constatării nulității absolute a acestor contracte".
Din examinarea dosarului de fond s-a constatat faptul că la data de 23 mai 2007 reclamantele au învestit instanța de fond și cu o cerere de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată. La această dată reclamantele au depus un înscris intitulat "Note de ședință" prin care au modificat temeiul cererii inițiale de constatare a nulității absolute a contractului autentic de vânzare-cumpărare, invocând în sprijinul sancțiunii nulității dispozițiile art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998, conform cărora în cazul în care părțile nu declară prețul real în actul autentic de vânzare-cumpărare, atât actul autentic, cât și cel sub semnătură privată sunt nule.
În temeiul acestei dispoziții legale reclamante au solicitat constatarea nulității ambelor contracte.
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței atacate, instanța de fond nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a nulității actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 17 martie 2003.
Ca atare, prima instanță nu a cercetat fondul cauzei sub acest aspect, ceea ce face incidente dispozițiile art. 297 alin. 1.pr.civ. care reglementează soluția desființării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Întrucât, ca temei al nulității absolute al contractelor de vânzare-cumpărare, ambele încheiate la data de 17 martie 2003, s-au invocat dispozițiile art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998, conform cărora "este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr-un act secret, să plătească un preț mai mare decât cel care se declară în actul autentic", iar "nulitatea se extinde atât asupra actului secret, cât și a actului autentic", se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare în privința cererii de constatare a nulității ambelor contracte de vânzare-cumpărare, deoarece examinarea sancțiunii nulității trebuie raportată la faptul în sume, ceea ce presupune analiza concomitentă a conduitei părților contractante în privința celor două acte de vânzare-cumpărare.
Având în vedere faptul că soluția pronunțată în privința celor două contracte de vânzare-cumpărare putea influența modalitatea de partaj și implicit de întabulare în cartea funciară, precum și cuantumul cheltuielilor de judecată, soluția desființării hotărârii s-a impus a fi extinsă și în privința capătului de cerere privind partajarea judecătorească a imobilelor în litigiu și întabulare în cartea funciară, precum și în privința cheltuielilor de judecată stabilite.
Împotriva deciziei instanței de apel, în termenul legal, pârâții și au declarat recurs solicitând, în principal, casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrița -N pentru a soluționa cauza în recurs, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate și într-o nouă judecată a pricinii pe fond, respingerea apelului declarat de reclamante, ca nefondat; cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs, reprezentând onorarii de avocat.
În motivele declarației de recurs, pârâtele susțin că este greșită calificarea pe care tribunalul dat-o căii de atac, stabilită în funcție de valoarea imobilului la data partajului. În realitate, prin contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare s-a solicitat, părțile au evaluat imobilele în litigiu la prețul de 120 milioane lei (ROL). Cum acest capăt de cerere este unul principal, determinarea căii de atac era obligatoriu a se face prin raportare la valoarea contractelor, fiind fără relevanță că ulterior această relevanță a crescut.
În aceste condiții, recurenții apreciază că hotărârea primei instanțe era susceptibilă de atac exclusiv cu recurs, iar competența de soluționare aparținea Tribunalului Bistrița -N, potrivit art. 2821.pr.civ.
Totodată, recurenții afirmă că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică atâta timp cât prin dispozitivul sentinței s-a dispus respingerea cererii formulată de reclamante pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare. În mod implicit prima instanță s-a pronunțat și cu privire la înscrisul sub semnătură privată. De altfel, reclamantele nu au invocat în apel un asemenea motiv de nelegalitate al sentinței, precizând că soluția de respingere a cererii de constatare a nulității absolute a celor două contracte în litigiu este evident nelegală.
Recurenții susțin legalitatea și temeinicia sentinței pronunțată de judecătorie în primă instanță, subliniind împrejurarea că apelantele nu au calitate procesuală activă de a solicita constatarea nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, sancțiune ce poate fi invocată numai de către părțile contractante. Or, o astfel de nulitate este operantă în raport cu motivele care au fost formulate.
Sunt reiterate apărările formulate în primă instanță, referitoare la valabilitate contractelor de vânzare-cumpărare în litigiu, reclamanții și pârâta fiind evident de rea-credință.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312.pr.civ.
Intimatele, și C și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinările formulate în cauză, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat ( 16-27 dosar).
Verificând hotărârea atacată, curtea apreciază că recursul pârâților și este nefondat.
Cu privire la cel dintâi motiv de recurs susținut de pârâți, curtea observă faptul că prin cererea introductivă de instanță înregistrată la data de 5 octombrie 2004 pe rolul Judecătoriei Năsăud, reclamantele, și C contra pârâților, și au solicitat judecătoriei să constate că antecesorul lor comun, defunctul G, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului identificat cu nr. top. 2687/2, în CF 2139; să constate că defunctul G împreună cu soția au dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit și anexelor gospodărești edificate asupra terenului înainte menționat, cu titlul de construcție proprie; să constate că în compunerea masei succesorale după G intră terenul identificat cu nr. top. 2687/2 și cota de 1/2 parte din construcții, vocație succesorală având reclamantele, împreună în cote de părți, în calitate de fiice, și pârâta, în cotă de părți, ca soție supraviețuitoare; să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 573/17.03.2003, încheiat între, în calitate de vânzător și pârâții, în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul teren identificat cu nr. top. 2687/2 și imobilul prezentând casă și anexe gospodărești, edificate asupra terenului; să dispună partajarea imobilelor în litigiu și întabularea dreptului de proprietate.
Prin înscrisul denumit "Note de ședință", depus în dosarul primei instanțe la data de 23 mai 2007 ( 220), reclamantele și-a întregit acțiunea, solicitând instanței să constate nulitatea contractului autentic și a contractului sub semnătură privată, încheiat cu aceeași ocazie și depus la dosarul cauzei, contract în care este stipulat prețul real de vânzare, acela de 120 milioane lei (ROL).
În finalul cererii introductive de instanță, reclamantele precizează că valoarea terenului uzucapat de autorul lor comun este de 20 milioane lei (ROL).
În contractul de vânzare-cumpărare încheiat în forma solemnă a actului autentic este stipulat un preț de vânzare al imobilelor teren și construcții de 80 milioane lei, iar în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în forma înscrisului sub semnătură privată prețul stipulat de către părți este de 120 milioane lei. Totodată, curtea constată în ședința publică din 16 noiembrie 2005 pârâta învederează instanței că i s-a plătit un preț de 120 milioane lei ( 31 dosar), pentru ca în ședința publică din 30 noiembrie 2005 pârâții să afirme că au plătit un preț de 150 milioane lei, aferent bunurilor imobile care fac obiectul dreptului litigios ( 42 dosar).
, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității celor două contracte de vânzare-cumpărare, acela încheiat în forma înscrisului sub semnătură privată și contractul autentic, este unul principal, în sensul celor susținute de recurenți, întrucât includerea imobilelor care fac obiectul vânzării-cumpărării în compunerea masei succesorale și apoi a masei de împărțit, este condiționată de păstrarea valabilității contractelor de vânzare-cumpărare.
Referitor la valoarea contractelor, existând incertitudine cu privire la acestea, în condițiile unor declarații contradictorii date de părți și atâta timp cât prin cererea introductivă de instanță reclamantele nu au indicat valoarea tuturor imobilelor în litigiu, în mod corect s-a procedat la stabilirea acestei valori printr-o expertiză tehnică judiciară.
Or, în raport cu valorile determinate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, respectiv 82.470 lei pentru teren și 23.810 lei pentru construcție, un total de 106.280 lei, în mod evident hotărârea primei instanțe era susceptibilă de atac cu apel, dispozițiile art. 2821.pr.civ. fiind corect aplicate de către tribunal.
De altfel, observă curtea faptul că pârâții au achiesat la cererea reclamantelor de a fi recalificată calea de atac exercitată, din recurs în apel, în ședința publică din 28 noiembrie 2007, asistați fiind de avocatul ales ( 41, dosarul Tribunalului Bistrița -N).
celui de-al doilea motiv de recurs, se afirmă că în mod greșit instanța de apel a desființat sentința judecătoriei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Potrivit dispozițiilor art. 297 teza I pr.civ. în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În speță, temeinic tribunalul a constatat că prima instanță a omis a cerceta și a soluționa toate cererile cu rezolvarea cărora a fost învestită, respectiv, în mod greșit nu s-a pronunțat pe cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat în forma înscrisului sub semnătură privată, în care potrivit susținerilor părților este stipulat prețul real de vânzare.
Verificarea dispozitivului sentinței pronunțată de judecătorie relevă cu ușurință această omisiune, iar o respingere implicită a cererii, în sensul celor afirmate de recurenți, nu poate fi acceptată, instanțele având obligația de a se pronunța în mod expres și explicit prin hotărârea dată, asupra tuturor capetelor de cerere formulate de părțile în litigiu, respectând astfel limitele învestirii, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6.pr.civ.
Întrucât prima instanță nu a judecat cererea de constatare a nulității contractului de vânzare sub semnătură privată și soluționarea acesteia presupune o analiză concomitentă a celor două acte de vânzare-cumpărare în litigiu, influențând ulterior modalitatea de partaj și rezolvarea cererii de înscriere a drepturilor în cartea funciară, în mod corect tribunalul a desființat sentința și a dispus trimiterea pricinii spre rejudecare sub toate aceste aspecte, asigurând astfel realizarea unei judecăți unitare în cele două grade de jurisdicție.
Față de cele de mai sus, constatând că nu se verifică motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. în absența unor motive de nulitate de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1.pr.civ. curtea va respinge recursul pârâților și va menține în tot decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 124/A din 21.12.2007 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.BD/dact.
2 ex.
jud.apel: /
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
