Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 944/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 944
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 541/A din 02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent și avocat în reprezentarea pârâtului intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent depune taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, ambele în valoare de 40 lei, după care se comunică un exemplar al întâmpinării cu reprezentantul reclamantului recurent care arată că nu solicită amânarea cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat pune concluzii de respingere a recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Timiș, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 570/17.01.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civila formulata de reclamantul, împotriva paratului.
S-a constatat deschisa succesiunea defunctului, (decedat la data de 28.09.2005) si că moștenitorii acestuia sunt, in cote părți egale, reclamantul si pârâtul, in calitate de fii.
S-a constatat că masa succesorala după defunctul se compune din imobilul casa si curte cu 172 mp situata in T,-, înscrisă in CF nr.9682 T, nr. top 21445.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului si paratului asupra imobilului înscris in CF 9682 T, nr. top.21445, in cote părți egale, cu titlu de moștenire.
S- dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea in natura, in proprietatea exclusiva a pârâtului si intabularea dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului, in cota de 1/1 parte, cu titlu de sistare stare de indiviziune.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 98.378,0256 lei, cu titlu de sultă, compensându-se între părți cheltuielile de judecata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul si pârâtul sunt fiii numitului - care, potrivit certificatului de deces seria - nr.- eliberat de Primăria municipiului T la data de 29.09.2005, a decedat la data de 28.09.2005. Prin declarația autentificată sub nr.5201/19.10.2005 de notarul public, reclamantul a acceptat sub beneficiu de inventar, succesiunea defunctului său tată. Ca atare, in baza art.651 Cod civil, potrivit căruia succesiunile se deschid prin moarte, art.659 coroborat cu art. 669 cod civil potrivit căruia copiii succed tatălui, in părți egale, fără deosebire de sex chiar de ar fi născuți din căsătorii diferite si reținând respectarea de către părți a termenului de 6 luni instituit de art.700 Cod civil pentru acceptarea succesiuni, instanța de fond a constatat deschisa la data de 28.09.2005 succesiunea defunctului - si calitatea de moștenitori a părților, in calitate de fii.
In ceea ce privește masa succesorală, prima instanță a constatat că acesta se compune din imobilul înscris in CF 9682 T sub nr. top.21445, constând in casa si curte de 172 mp, situată in-, dobândit de defunct cu titlu de cumpărare. In baza art.669 Cod civil, s-a constatat ca ambii moștenitori dobândesc aceasta masă în cote egale si s-a dispus, in baza art.22 din Legea 7/1996, înscrierea drepturilor acestora in CF 9682 T, cu titlu de moștenire, iar in baza art.728 Cod civil, potrivit căruia nimeni nu este obligat a rămâne in indiviziune si reținând poziția procesuală a părților, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia in natura, in proprietatea exclusiva a pârâtului.
Potrivit raportului de expertiza in specialitatea construcții civile întocmit in cauza de expert - valoarea de circulație a imobilului era in luna iunie 2007 de 146.743 lei, din care valoarea construcțiilor (casa si anexe) era de 96.710 lei, iar a terenului de 50.033 lei, respectiv 290,8895 lei/mp.
La cererea reclamantului, care a afirmat subaprecierea valorii de circulație a terenului de către expertul in specialitatea construcții, instanța de fond a administrat o noua expertiză in specialitatea topografie, iar prin concluziile exprimate in raportul întocmit în cauza, expert a arătat că suprafața măsurată a terenului este de 244 mp. iar valoarea de circulație a unui este de 527,4461 lei, respectiv 155 Euro.
La propunerea(făcută de către pârât privind efectuarea unei alte variante pentru evaluarea terenului, expert a arătat, în răspunsul la obiecțiuni, că valoarea unui de teren este, conform propunerii, de 121 Euro/mp, respectiv 411,7388 lei/mp valoare agreată de reclamant.
În baza art.742 Cod civil, instanța de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 98.378,0256 lei, cu titlu de sultă, din care 48.355 lei reprezintă contravaloarea cotei de parte din valoarea de circulație a construcțiilor, raportat la suma de 96.710 lei, stabilita de expert - ca fiind valoarea de circulație a casei si anexelor, agreată de ambele părți, iar suma de 50.023,0256 lei reprezintă contravaloarea cotei de parte din valoarea de circulație a terenului în suprafață de 244 mp, stabilită ca medie a celor trei valori propuse de experți, respectiv 290,8895 lei/mp, 527,4461 lei/mp si 411,7388 lei/mp (410,0248 lei/mp x 122 mp).
In baza art.276 proc.civ. prima instanța a compensat între părți cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței, pârâtul a declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 26.03.2008, solicitând modificarea hotărârii, în sensul partajării imobilului înscris în CF nr. 9682 T, prin atribuirea acestuia în cotă de 1/1, cu plata unei sulte către reclamant, în cuantumul stabilit de expertiza tehnico judiciară întocmită de expert.
În motivare, a arătat că hotărârea este lipsită de temeinicie, contradictorie și nelegală, întrucât, deși a fost sesizată cu un petit având ca obiect un imobil în suprafață de 172 mp, instanța a luat în considerare concluziile formulate de expertul, conform cărora terenul este în suprafață de 244 mp. Atâta timp cât nu s-a rectificat cartea funciară referitor la suprafața exactă a terenului, instanța era obligată să se pronunțe raportat la situația existentă în cartea funciară la data învestirii sale.
Deși în partea finală a considerentelor dispune ieșirea din indiviziune, reținând suprafața de 244 mp, în dispozitiv face vorbire de același imobil, reținând, însă, că suprafața sa este de 172 mp.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 287 și următoarele proc.civ.
Prin decizia civilă nr.541 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâtul-apelant, împotriva sentinței civile nr. 570/17.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
S-a schimbat în parte sentința în sensul că sulta datorată de pârât reclamantului a fost stabilită la suma de 83617,1328 lei, raportată la suprafața terenului în litigiu înscrisă în cartea funciară, respectiv 172 mp.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței și a fost obligat intimatul reclamant la 39,6 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că având în vedere timpul scurs de la efectuarea primei expertize, evoluția prețurilor pe piața imobiliară și existența mai multor metode de calcul, instanța de fond a procedat în mod corect atunci când, pentru a stabili valoarea unui metru pătrat de teren, a făcut media aritmetică a valorilor propuse de experți, fiind soluția echitabilă pentru ambele părți în litigiu.
În ceea ce privește suprafața de teren, în raport de care s-a stabilit cuantumul sultei datorate de pârât, aceeași instanță a comis o eroare, nefiind posibil ca în masa succesorală să se includă un teren în suprafață de 172 mp, care să fie și atribuit uneia dintre părți, iar sulta să fie stabilită în raport de o suprafață mai mare, care nu rezultă din acte de proprietate, inclusiv hotărâri judecătorești, ci doar din concluziile unui expert. Nu există nici prejudiciu, prin reținerea suprafeței înscrise în cartea funciară, întrucât, în cazul în care se va promova o acțiune în rectificare de carte funciară, cu consecința majorării suprafeței de teren, reclamantul are posibilitatea formulării unei cereri de partaj suplimentar. De asemenea, dacă într-o astfel de acțiune privind modificarea suprafeței imobilului pârâtul ar pierde, el ar fi nevoit să promoveze o acțiune pentru restituirea contravalorii părții aferente din imobil, în cazul menținerii hotărârii primei instanțe, ceea ce nu este corect și echitabil.
Împotriva deciziei civile nr. 541/A din 02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală a sentinței civile 570/2008 a Judecătoriei Timișoara.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de apel i-a diminuat sulta cuvenită ca urmare a dezbaterii succesiunii și ieșirii din indiviziune, de la suma de 98.378,0256 lei la suma de 83.617,1328 lei, în funcție de suprafața de teren înscrisă în CF, respectiv 172. în loc de 244.
S-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 26 al. 1 din Legea nr. 7/1996, care prevede că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune.
Ca urmare în mod greșit instanța de apel nu a ținut seama de concluziile expertului care a stabilit că terenul aferent este de 244. și nu a făcut aplicabilitatea art. 32 al. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996, care prevede că efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu privire la suprafața terenurilor, destinația, categoria de folosință, valoarea sau alte asemenea aspecte.
Consideră că prin admiterea apelului instanța de control judiciar a încălcat principiul imparțialității și dreptul la moștenire garantat de art. 46 din Constituția României, prin micșorarea cotei sale cu suprafața de 36. echivalentul a 14760, 8928 lei, mărindu-i proporțional cota pârâtului.
În ce privește sugerarea instanței, de a formula o acțiune în rectificare CF, recurentul susține că prin atribuirea întregului imobil pârâtului acesta nu ar mai avea interes în a mai promova o astfel de acțiune.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ prev. de art. 129 Cod procedură civilă și nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului în cauză deși era obligată să facă acest lucru conform art. 6 CEDO.
În drept recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamantului l-a constituit împărțirea masei succesorale rămase după defunctul, constând din imobilul înscris in CF 9682 T sub nr. top.21445, compus din casa si curte de 172. situat in-, dobândit de defunct cu titlu de cumpărare. S-a constatat ca ambii moștenitori au cote egale si s-a dispus, in baza art.22 din Legea 7/1996, înscrierea drepturilor acestora in CF 9682 T, cu titlu de moștenire, iar în baza art.728 Cod civil, pe considerentul că nimeni nu este obligat a rămâne in indiviziune, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia in natura, in proprietatea exclusiva a pârâtului.
Neînțelegerile părților se datorează faptului că, în urma efectuării expertizei topografice expertul a constatat că suprafața măsurată a terenului este de 244 mp, mai mult decât cea înscrisă în cartea funciară, unde se menționează că terenul are o suprafață de 172.
Instanța de apel a considerat că nu este posibil ca în masa succesorală să se includă un teren în suprafață de 172 mp, care să fie și atribuit uneia dintre părți, iar sulta să fie stabilită în raport de o suprafață mai mare,(244.) care nu rezultă din acte de proprietate ci doar din concluziile unui expert.
Criticile aduse hotărârii de către recurent sunt nefondate întrucât potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, iar potrivit art. 34 din aceeași lege, cuprinsul cărților funciare se consideră exact, în folosul acelei persoane care a dobândit, prin act juridic cu titlu oneros, un drept real.
Este adevărat că potrivit art. 26 (fost 28) din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune, însă în situația în care înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară.
În speță este vorba de suprafața de 36. teren ce reprezintă diferența dintre suprafața de teren înscrisă în CF 9682 T și suprafața măsurată efectiv de expert, de 244.
În mod corect a statuat instanța de apel că nu se poate lua în considerare suprafața faptică deoarece plusul din terenul reclamantului s-ar putea regăsi în minusul din terenurile învecinate, iar clarificarea acestei situații se poate face numai ca urmare exercitării unei acțiuni în rectificare de carte funciară, prin care să se pună de acord suprafața înscrisă în CF cu cea faptică.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de tribunal este legală, că prin soluția dată nu s-a adus atingere dreptului de proprietate al pârâtului și nu au fost încălcate exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul exercitându-și rolul activ în concordanță cu dispozițiile cuprinse în art. 129 Cod procedură civilă.
Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează ca recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 541/A din 02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 541/A din 02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /5.10.2008
Tehnored./05.10.2008
Ex.2
Primă instanță: Pizza
Instnața de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
