Superficie. Decizia 628/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 628
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, ambii domiciliați în comuna, sat i de, nr.212, județ P, împotriva deciziei civile nr. 24 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, ambii domiciliați în comuna, sat i de nr.211, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2007, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 13 iunie 2008 și apoi la 17 iunie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.925/30.06.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună inst6ituirea unui drept de superficie în favoarea lor, asupra terenului în suprafață de 200. aferent construcțiilor fânar și grajd, situate în comuna, sat i de, județul
Pârâții au formulat și ei acțiune, care a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr.1225/13.09.2006, acțiune ce a fost conexată la dosarul cu numărul de mai, prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige reclamanții pârâți de a ridica pe cheltuiala lor construcțiile edificate pe terenul lor.
În motivarea acțiunii, reclamanții pârâți au arătat că au titlu de proprietate pentru suprafața de 605. dar că ei stăpânesc încă din anul 1963 o suprafață de teren de circa 800. care a fost dată de zestre de tatăl reclamantei, respectiv, la căsătoria lor și care la rândul său l-a cumpărat cu act de vânzare-cumpărare în anul 1953, teren cu care apare și în evidențele Registrului agricol în perioada 1971-1975.
Au mai arătat reclamanții-pârâți că în anul 1965 pe acest teren au edificat o casă și au împrejmuit întreg terenul și l-au stăpânit în mod continuu, considerându-se
proprietari, iar în anul 1975 au construit în continuarea casei, pe circa 200. un fânar cu fundație de beton, cu schelet metalic, pereți din scândură și acoperit cu eternită, un grajd de cărămidă cu fundație de beton și au pavat curtea cu de beton.
Se mai arată în acțiune că pârâții-reclamanți, urmare unei acțiuni în revendicare, au obținut prin hotărâre judecătorească din anul 2003, proprietatea asupra suprafeței de 206. pe care sunt amplasate construcțiile lor arătate mai, dar că urmare bunei lor credințe și a posesiei continue, pot fi beneficiarii unui drept de superficie asupra acestei suprafețe de teren.
Pârâții reclamanți în motivarea acțiunii lor, conexată la prezentul dosar, au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 767. conform sentinței civile nr.357/2003 a Judecătoriei Mizil, definitivă și irevocabilă, că reclamanții pârâți au edificat în perioada 2001 - 2002, fără acordul lor, un fânar improvizat, pe suprafața de 206. fără autorizație, iar în timpul soluționării litigiilor dintre ei au edificat și alte construcții pe același teren.
Pârâții reclamanți au formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților pârâți (fila 18 dosar), prin care solicită respingerea acțiunii acestora din urmă, ca neîntemeiată, arătând că motivarea acțiunii lor nu reflectă adevărul și că admiterea acțiunii acestora ar conduce la crearea unui precedent în practica judiciară și ar statua un abuz săvârșit de către o persoană, care ocupă o suprafață de teren fără drept și realizează construcții pe aceasta fără acordul lor.
După administrarea probatoriilor cu acte, interogatorii si expertiza constructor, prin sentința civila nr. 103/31.01.2007 Judecatoria Mizila admis acțiunea formulată de reclamanții-pârâți, dispus instituirea unui drept de superficie asupra terenului în suprafață de 206. intravilan, situat în comuna, sat i de, județul P, evidențiat pe schiță de plan, pe conturul 19-30-31-32-35-37-5-23-24-21-27-19, din raportul de expertiză topometrică, expert, în favoarea reclamanților-pârâți, iar chiria aferentă va fi stabilită de părți la cursul pieței, respins acțiunea formulată de pârâții-reclamanți și, obligând pârâții-reclamanți la plata sumei de 310 lei cheltuieli de judecată către reclamanții-pârâți.
Pentru pronunța aceasta sentință, instanța de fond reținut că reclamanții pârâți, soții, dețin în comuna, sat i de, jud.P, un imobil compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent de 811. din care 605. cu titlu de proprietate, iar 206. aparțin pârâților-reclamanți, soții, teren care face obiectul litigiului dintre părți, că reclamanții pârâți au stăpânit întreg acest teren încă din 1963, de la căsătoria lor și pe care în anul 1965 au construit o casă de locuit, iar în anul 1975 au construit pe terenul de 206. un fânar, un grajd, cotețe și au pavat curtea cu plăci de beton.
Instanța de fond a mai reținut, așa cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză constructor și a martorilor audiați, că reclamanții pârâți au fost de bună credință în realizarea acestor construcții, că până în anul 2002, când au început litigiile cu pârâții reclamanți pentru suprafața de 206. nu i-a tulburat nimeni în posesia și folosința acestei suprafețe și că aceștia s-au comportat ca adevărați proprietari.
În ce privește pe pârâții reclamanți - soții, Judecătoria Mizil a reținut că aceștia au cumpărat inițial, cu chitanță sub semnătură privată, casa și terenul aferent de 767. din care în partea de Nord - 206. sunt ocupați de reclamanții pârâți, iar proprietatea asupra acestui imobil a fost constatată prin sentința civilă nr.375 din 21.04.2003 a Judecătoriei Mizil, rămasă definitivă și irevocabilă, că până în anul 2002, când s-a eliberat titlul de proprietate nr.97777/13.05.2002 emis pe numele autorului, aceștia nu au revendicat în nici un fel suprafața de teren de 206. și au avut relații bune cu reclamanții-pârâți, ca vecini, chiar au și reparat gardul despărțitor dintre ei, așa cum arată martora (fila 94) și că terenul de 206. a fost stăpânit de către reclamanții pârâți și cât timp a trăit, așa cum declară martorul (fila 35 dosar).
Astfel, instanța a reținut că terenul în litigiu de 206. este proprietatea pârâților reclamanți, că această suprafață a fost stăpânită de peste 30 de ani, începând cu anul 1963 și până în prezent de către reclamanții-pârâți, că aceștia din urmă s-au considerat în tot timpul adevărații proprietari, motivând că între terenul de 811. a fost primit de zestre la căsătoria lor, că ei au realizat de bună credință în anul 1975 construcțiile fânar, grajd, cotețe și pavat cu plăci de beton, că pârâții - reclamanți au revendicat terenul numai după eliberarea titlului de proprietate nr.97777/2002, emis pe numele autorului, unchiul lor, cu toate că au cumpărat casa și terenul aferent de la moștenitorii acestuia, cu chitanță sub semnătură privată din anul 1992, titlu în care este inclusă și suprafața de 206. în litigiu.
Și prin cercetarea la fața locului instanța a constatat că terenul în suprafață de 206. este delimitat de terenul pârâților-reclamanți cu un gard din scândură vechi, având același aliniament pe toată lungimea din partea de cu restul terenului reclamanților pârâți, ce-l desparte de ceilalți vecini, precum și faptul că și construcțiile realizate pe acesta, la prima vedere par a fi vechi și folosite timp îndelungat, având și o poziționare în spațiu pentru o bună folosire gospodărească.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând- pentru nelegalitate si netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de apel, se arata ca admiterea acțiunii reclamanților pârâți reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate in plenitudinea sa, prin îngrădirea exercitării atributelor esențiale ale dreptului de proprietate, respectiv posesia si folosință.
Atât din cuprinsul sentinței civile nr.357/2003 pronunțată de Judecătoria Mizil, cat si 1023/2003 pronunțată de aceeași judecătorie, rezulta fără putință de tăgada faptul ca, si stăpâneau în condiții abuzive terenul aflat in proprietatea exclusiva a apelanților.
Chiar în timpul soluționării dosarului având ca obiect "acțiune in revendicare", intimații au început să construiască pe terenul de 206 mp, fără acordul proprietarilor, inițial o construcție provizorie numita "fanar" si ulterior alte anexe gospodărești cu scopul vădit de a menține posesia abuziva a terenului. In același sens, se mai susține in cadrul motivelor de apel, ca intimații au ridicat si un gard prin mutarea celui existent, pentru a delimita cei 206 mp de restul terenului aflat in proprietatea apelanților.
Un alt motiv de apel se refera la faptul ca din adresa nr. 3158/2007 emisa de Primaria Comunei, rezulta ca, in cursul anului 2003, la terenul in litigiu
s-a prezentat un reprezentant al primăriei, care a constatat personal faptul ca acaparase abuziv o parte din terenul lui, si a desființat gardul despărțitor dintre proprietăți si a ridicat, fără autorizație de construcție un alt gard, în mijlocul proprietății lui.
De asemenea si cu ocazia cercetării la fata locului, dispusa de instanță, s-a întocmit procesul verbal încheiat la data de 17.01.2007, in care s-a consemnat faptul ca, din partea paratului reclamant s-a prezentat ca martor numita care a arătat ca atât gardul cât si construcțiile ridicate pe teren au fost făcute acum 3-4 ani.
Un alt argument in sens contrar celor reținute de către instanța de fond îl reprezintă faptul ca prin raportul de expertiza tehnica întocmit de in dosarul privind revendicarea celor 206 mp, s-a arătat ca pe terenul acaparat, la sfârșitul anului 2003, se afla o singura construcție provizorie denumita "fanar", aceasta fiind realitatea acelui moment.
Pe de alta parte, expertiza topo, întocmita in prezenta cauza, este total subiectiva deoarece contrazice toate celelalte înscrisuri.
De asemenea se mai critica si modul in care experta a concluzionat ca fanarul si cotețul "definitive" au o vechime de peste 25-30 de ani, o afirmație total neprofesionista si făcuta in afara oricăror probe științifice de specialitate care s-ar fi putut efectua pentru determinarea vechimii reale a construcțiilor.
Un alt motiv de critica îl reprezintă faptul ca împrejurarea ca intimații au ridicat acele anexe nu le conferă acestora în mod automat un drept de superficie, întrucât nu este îngăduit ca proprietarul terenului sa rămână cu un drept ideal de proprietate, iar titularul pretinsului drept de superficie sa exercite in fapt atributele dreptului de proprietate, prin aceea ca ar păstra proprietatea construcției si ar folosi terenul aferent.
O alta critica adusa sentinței instanței de fond este aceea ca nu se face referire in nici un fel la modalitatea legala de dobândire a dreptului de superficie, motivându-se admiterea acțiunii prin vreuna din modalitățile legale de dobândire acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate.
De asemenea se mai critica si faptul ca,deși s-a solicitat de către apelanți, stabilirea liniei de hotar intre proprietățile părților, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestui capăt de cerere.
In susținerea motivelor de apel s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri iar tribunalul prin încheierea din data de 19.09.2007 a dispus suplimentarea probatoriilor cu expertiza tehnica de specialitate topografica care sa stabilească pe baza actelor de proprietate deținute de părți si a situației de pe teren, linia de hotar dintre proprietățile părților.
Urmare examinării actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 24/16.01.2008 a respins cererea apelanților-pârâți privind suplimentarea probelor cu martori.
A admis apelul declarat de apelanții pârâți, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins acțiunea principală formulata de intimații-reclamanți-pârâți, ca fiind neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea conexă formulata de apelanții-pârâți-reclamanți.
obligat intimații-reclamanți-pârâți să procedeze la ridicarea, pe cheltuiala lor, fânarului, grajdului si cotețului, precum și dalelor de ciment amplasate pe terenul proprietatea apelanților, iar, in caz de neexecutare, abiliteaza pe aceștia din urmă să realizeze ridicarea respectivelor construcții, pe cheltuiala intimaților.
A stabilit linia de graniță dintre proprietățile părților pe aliniamentul B-C, astfel cum fost determinat prin raportul de expertiză și in schița anexă la acesta.
A respins în rest acțiunea conexă, ca neîntemeiată ( cererea de ridicare construcțiilor care s-au edificat in timpul soluționării cauzei), menținând în rest sentința.
Intimatii-reclamanti-pârâti au fost obligați la plata in solidar sumei de 525,75 lei, cheltuieli de judecata, către apelanți.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că din ansamblul probator a rezultat că reclamanții-intimați au edificat,fără autorizație de construcție și fără acordul proprietarilor construcțiile cu caracter provizoriu.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Susțin recurenții reclamanți că decizia atacată s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, soluția instanței de apel este greșită în ceea ce privește respingerea acțiunii principale ca fiind neîntemeiată, întrucât din probele administrate cu martori, expertiza constructor, cercetare la fața locului, a rezultat că acțiunea formulată de recurenții-reclamanți este întemeiată, că aceștia au fost de bună credință în realizarea construcțiilor în discuție, că până în anul 2002, când au început litigiile cu intimații pârâți pentru suprafața de 206 mp nu le-a tulburat nimeni posesia și folosința acestei suprafețe și că s-au comportat ca adevărați proprietari.
Arată recurenții reclamanți că raportându-se la ansamblul probator administrat în cauză rezultă indubitabil că aceștia au construit toate anexele gospodărești pe terenul în litigiu, în anul 1975, cu mult înainte ca intimații pârâți să devină proprietarii terenului, că la momentul edificării construcțiilor, acest teren figura în registrul agricol al comunei și că datorită acestui fapt recurenții au construit cu bună credință având reprezentarea faptului că sunt adevărații proprietari ai terenului.
Mai susțin recurenții că în mod greșit a reținut instanța de apel că aceștia au construit pe terenul în litigiu fără autorizație de construcție, acest fapt este irelevant în speță întrucât dreptul de superficie reglementat prin art. 494 cod civil se dobândește chiar dacă clădirile s-au edificat fără autorizație de construcție, în acest sens pronunțându-se și ICCJ -Secția civilă și de proprietate intelectuală prin decizia nr. 4559/2005, în care se arată că pentru existența dreptului de superficie este irelevantă lipsa autorizației de construcție, atât vreme cât s-a dovedit existența unui drept de proprietate rezolubilă asupra construcțiilor și un drept corelativ de superficie asupra terenului aferent al cărui proprietari sunt și rămân intimații.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa decizia tribunalului pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, din concluziile raportului de expertiză și a depozițiilor martorilor audiați, rezultă că reclamanții recurenți au fost de bună credință în realizarea construcțiilor în discuție, iar până în anul 2002 când au început conflictele între părți, le-au folosit netulburați de nimeni în posesia și folosința suprafeței de 206 mp.
Se observă că intimații-pârâți nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză constructor, pe de o parte, iar pe de altă parte conform prevederilor art. 212 Cod pr.civilă, instanța putea dispune întregirea expertizei, dispunând o completare la raport.
Pentru instanța de recurs sunt concludente concluziile cercetării locale efectuate de judecătorul fondului, atât cu privire la vechimea construcțiilor cât și la amplasarea lor pe terenul în litigiu.
Atât depozițiile martorilor cât și din actele depuse de reclamanții recurenți la dosar eliberate de primărie, rezultă că încă din 1975, aceștia și-au edificat anexele gospodărești, cu mult înainte ca intimații pârâți să devină proprietarii terenului, iar la momentul construirii acestor anexe, terenul figura în registrul agricol al comunei, împrejurare care i-a făcut pe constructorii de bună credință să aibă reprezentarea faptului că sunt adevărații proprietari ai terenului.
Recurenții au stăpânit acest teren pe o perioadă de peste 30 de ani, din 1963 și până în prezent, anexele gospodărești fiind ridicate cu bună credință în 1975, de către aceștia.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că se impune întregirea expertizei constructor, administrarea de noi probe, care să lămurească pe deplin, situația construcțiilor și a modului de folosire a suprafeței de teren în litigiu, având în vedere vechimea acestora cât și bune credință a reclamanților-recurenți în edificarea anexelor gospodărești, proprietatea recurenților.
Concluzionând, Curtea conform art.304 rap.la art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal pentru completarea probelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, ambii domiciliați în comuna, sat i de, nr.212, județ P, împotriva deciziei civile nr. 24 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, ambii domiciliați în comuna, sat i de nr.211, județ P și în consecință;
Casează decizia menționată cu trimitere la instanța de apel pentru completarea probelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - - - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Grefier șef secție
Red.EG/BA
3 ex./9.07.2008
925/2006 Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
