Suspendarea executării silite. Speță. Decizia 2635/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2635
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului C, împotriva sentinței nr. 2197 din data de 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurentul pârât Primarul Municipiului C și intimata pârâtă Primăria Municipiului C - Direcția Taxe Și Impozite, și avocat pentru intimata reclamantă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților prezente:
Consilier juridic pentru recurentul pârât Primarul Municipiului C și intimata pârâtă Primăria Municipiului C - Direcția Taxe Și Impozite solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
Avocat pentru intimata reclamantă SC SRL pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2197 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea reclamantei SC SRL în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului C - Direcția de Impozite și Taxe și s-a dispus suspendarea executarii deciziei de impunere nr.- din 8 septembrie 2008 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în ceea ce privește existența cazului bine justificat faptul că atât în cuprinsul deciziei de impunere contestate, cât și în raportul de inspecție fiscală, s- menționat că impozitul pe imobile pentru anul 2003 fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind Codul fiscal deși acesta a intrat în vigoare la 1 aprilie 2004 așa cum se menționează în art.297 din acest act normativ, fiind așadar pusă sub semnul întrebării legalitatea sumelor calculate în baza acestui temei juridic greșit.
S-a mai reținut și susținerea reclamantei privind nerespectarea dispozițiilor art.55 lit.4 din HG44/2004 în stabilirea sumelor de bani datorate, astfel încât există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului cărui suspendare a executării se solicită.
Referitor la paguba iminentă, prima instanță a avut în vedere că situația în care se găsește societatea reclamantă,conduce și la existența acestei condiții, dat fiind faptul că prin poprirea sumelor de bani activitatea ar fi paralizată, determinând implicit disponibilizarea personalului prin punerea în imposibilitate de plată și a desfășurării activității comerciale și economice.
Astfel s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din legea nr.554/2004 pentru admisibilitatea cererii formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, invocând critici de netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că reclamanta are calitatea de persoană juridică, calitate care nu poate fi asimilată unei autorități publice sau serviciu public, astfel că motivele de suspendare a deciziei de impunere, întemeiate pe dispozițiile Legii nr.554/2004, nu-și găsesc aplicabilitatea în speța dedusă judecății.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a înfrânge principiul privind executarea din oficiu a acestuia.
A mai arătat recurenta că în conformitate cu dispozițiile art.4041alin.1 Cod pr.civilă, în cazul în care se desființează însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, iar în cazul în care, potrivit art.4042alin.1 Cod pr.civilă, instanța judecătorească va desființa titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat se va dispune prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, precum și în raport de dispozițiile legale aplicabile și de starea de fapt, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale împotriva cărora s-a formulat contestație este reglementată în cuprinsul art.185 Cod pr.fiscală titlul IX capitolul 3, privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Potrivit art.14 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cele două condiții prevăzute de textul sus-menționat sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii pagubei iminente determină cazul bine justificat.
În speța de față, reclamanta, la solicitarea instanței, a plătit cauțiunea prevăzută de art.185 Cod pr.fiscală și a susținut existența unor indicii temeinice, de natură să conducă la o îndoială asupra legalității actului administrativ contestat, în sensul reținerii unor temeiuri juridice greșite la calculul sumelor stabilite în sarcina sa, acestea reprezentând un caz bine justificat.
În ceea ce privește producerea unei pagube iminente, în mod temeinic și legal tribunalul a reținut că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea unui prejudiciu material de natură să conducă la imposibilitatea continuării activității.
Alături de argumentele expuse mai sus se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea nr. 16/2003, a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când emiterea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor prevederilor jurisdicționale.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Pârâta are posibilitatea să instituie măsuri asiguratorii, asupra bunurilor așa cum prevede art. 129 și următoarele din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului și nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară.
De asemenea, introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare, deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale primare și pentru perioadele respective.
Prin urmare, măsura reglementată prin dispozițiile art.14 din Legea 554/2004 conduce implicit la evitarea întoarcerii executării și restabilirii situației anterioare prevăzute de dispozițiile art.4041alin.1 și 4042alin.1 Cod pr.civilă invocate de recurentă și care sunt mai greu de realizat în cazul în care titlul executoriu este desființat de instanța judecătorească.
Având în vedere motivele enunțate în prezenta decizie constatând că nu există motive legale de modificare ori casare a sentinței atacate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă să fie respins prezentul recurs ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului C, împotriva sentinței nr. 2197 din data de 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/06.01.2008
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
