Uzucapiune. Decizia 1142/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1183/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1142
Ședința publică de la 2 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenții-pârâți, și, împotriva deciziei civile nr.17 din 9.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -reclamanți și.
are ca obiect - uzucapiune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 25.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 2.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 la data de 15.03.2006 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate dreptul acesteia de proprietate asupra imobilului-teren în suprafață de aproximativ 500 mp. situat în B,-, sector 3, prin uzucapiune de 30 de ani, fără cheltuieli de judecată.
La termenul din 9.01.2007, reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, a numiților - și, moștenitorii pârâtului, decedat la data de 12.08.1991. La același termen, reclamanții au solicitat introducerea în cauză a pârâtului, în calitate de moștenitor al pârâtului, decedat la data de 14.07.2006.
Intervenienții principali - și, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 09.01.2007 instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtului, în calitate de moștenitor al pârâtului și citarea în cauză în calitate de intervenienți principali, în temeiul art. 57 Cod de procedură civilă a moștenitorilor pârâtului, respectiv intervenienții - și.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 03.04.2007, instanța a pus în vedere pârâților să depună dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Prin sentința civilă nr.2242/4.03.2008 Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis în parte cererea principală formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul a admis cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanții și împotriva intervenienților și a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului (decedat), a respins cererea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a constatat că reclamanții și au dobândit prin uzucapiune de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului de 4.43,31 mp. situat în B,-, sector 3, în valoare de 86.010 Euro având ca vecinătăți: în Nord-,- A, pe o lungime de 36,10. ml, în - pe o lungime de 12.28 ml, în Sud-,-, pe o lungime de 36,10 ml. în Vest-str. - -, pe o lungime de 12.28 ml. așa cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului instanța a constatat că din relațiile primite de la acesta este decedat din 12.08.1991. Potrivit art.41 alin.1 Cod de procedură civilă, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, iar potrivit art.7 din Decretul nr.31/1994, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. În condițiile în care pârâtul a decedat anterior introducerii cererii de chemare în judecată, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului, a respins acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, respectiv a pârâtului, introdus în cauză în calitate de moștenitor al acestuia, instanța a constatat că în materie de uzucapiune, calitatea procesuală pasivă presupune ca persoana chemată în instanță în calitate de pârât să aibă calitatea de adevărat proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea, întrucât prescripția achizitivă este concepută ca o sancțiune împotriva proprietarului nediligent.
Pârâții nu au depus la dosar dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar reclamanții au depus la dosar dovada demersurilor făcute la Arhivele Naționale pentru eliberarea unei copii a titlului de proprietate al autorului pârâților.
Cu toate acestea, din certificatul de moștenitor nr.165/953/2.09.1957, eliberat de notariatul de Stat al Raionului (fila 119), reiese că numitul, autorul pârâților și, a deținut un imobil-teren arabil în suprafață de 3,50 ha situat în B, Raionul 23 August, str.23 August, stăpânit în baza actului de împroprietărire nr.-/2.07.1947. Suprafața de teren în litigiu corespunde ca amplasare și poate fi inclusă în terenul de 3,50 ha deținut de autorul pârâților, numitul. Acest certificat de moștenitor se coroborează și cu răspunsul la interogatoriu al pârâtului, care la întrebarea 1 a recunoscut că tatăl său a deținut împreună cu fratele acestuia, o suprafață de teren de 35000 mp în zona străzii - -, Sector 3
Mai mult, înșiși pârâții recunosc a fi proprietarii terenului în litigiu, aceștia arătând că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 10/2001, cum reiese din notificarea nr.1251 (fila 118), astfel că pârâtul, moștenitorul pârâtului, are calitate procesuală pasivă fiind proprietar, împreună cu intervenienții asupra imobilului situat în B,-, sector 3, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat "chitanța", datat 14.01.1958, reclamantul a dobândit posesia asupra imobilul teren în suprafață de 252 mp, situat în B,-, sector 3 (fost Raion 23 august), de la vânzători.
În fapt, reclamanții posedă un teren în suprafață de 443,31 mp. situat în B,-, sector 3, pe care au edificat o construcție compusă din 2 camere, bucătărie, marchiză și garaj. Prin sentința civilă nr.3104/27.06.1990, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosar nr.- (fila 4), s-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra respectivei construcții. De la data intrării în posesie și până în prezent reclamanții au exercitat asupra imobilului o posesie neviciată, sub nume de proprietar așa cum rezultă din declarațiile martorilor și, vecini ai reclamanților. De asemenea, reclamantul figurează ca titular de rol fiscal asupra terenului, din anul 1959, cum reiese din istoricul de rol fiscal transmis de Primăria Sectorului 3 B-direcția Venituri Impozite și Taxe Locale (fila 33) și din procese-verbale de impunere (filele 35-41).
Cu privire la suprafața imobilului, instanța a constatat că atât în chitanța datată 14.01.1958 cât și în procese-verbale de impunere, se menționează o suprafață de 252 mp. Cu toate acestea, în urma expertizei topografice efectuate în cauză (fila 136), s-a stabilit că suprafața terenului este de 443.31 mp. În aceste condiții, instanța a constatat că în fapt reclamanții au stăpânit efectiv o suprafață mai mare de teren, astfel încât efectele prescripției achizitive se vor extinde cu privire la întreaga suprafață posedată de reclamanți.
Instanța nu a primit apărările intervenienților în sensul că vânzarea ar fi rămas fără obiect deoarece reclamanții au achitat doar un aconto din preț. În materia uzucapiunii de 30 de ani nu este necesară existența unui just titlu, astfel încât eventualele motive de nulitate sau reziliere ale titlului reclamanților nu afectează dobândirea proprietății prin efectul posesiei utile timp de 30 de ani.
Prin raportul de expertiză topografică s-a stabilit că terenul în suprafață de 443.31 mp, are o valoare de 86010 Euro și are ca vecinătăți: în Nord-,- A, pe o lungime de 36.10 mI. în - pe o lungime de 12.28 mI. în Sud -,-, pe o lungime de 36,10 mI. în Vest-str.- -, pe o lungime de 12.28 ml. astfel că, potrivit art.1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel care invocă aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.
Potrivit art.1837 Cod civil, prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar conform art.1846 alin.1 Cod civil, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Pentru a putea prescrie se cere, în lipsa unui just titlu, o posesiune utilă pe o perioadă de cel puțin 30 de ani, utilitatea posesiei apreciindu-se în funcție de dispozițiile art.1847 cod civil care cere o posesiune continua, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În cauză, instanța a constatat că reclamații au făcut dovada utilității posesiei lor, motiv pentru care a admis în parte cererea principală și cererea de chemare în judecată a altor persoane a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 443,31 mp. situat în B,-, sector 3, în valoare de 86010 Euro, așa cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri la data de 12.05.2008 a declarat apel arătând că sentința civilă nr.3140/27.06.1990, Judecătoria Sector 3 nu îi este opozabilă, deoarece autorii au fost citați cu rea-credință la o adresă fictivă (posibil la o rudă sau cunoștință a reclamanților). Astfel, și au fost citați în str.-. - nr.62, sector 3, unde nu au locuit niciodată; locuind până la deces în-, sector 3, iar, în-, sector 3, situație rezultând din certificatele de moștenitor. iar această sentința nu a fost comunicată a fost opozabilă acestora și nici moștenitorilor, fiind obținută fraudulos prin indicarea unor adrese fictive a părților.
Reclamanții au solicitat și obținut prin această hotărâre frauduloasă dreptul de proprietate pe construcție - deși nu erau proprietari pe teren, pentru a se putea preleva de art.482 Cod civil.
Instanța de fond a observat că pârâtul era decedat la data acțiunii și, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale a acestuia însă nu a soluționat-o, ci a prorogat soluționarea odată cu fondul. Apoi a introdus în cauză moștenitorii lui în baza art.57 Cod procedură civilă și a continuat judecata și cu defunctul și cu moștenitorii acestuia. La fel a procedat și cu pârâtul.
Instanța de fond a constatat și reținut că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 și a Legii nr.10/2001, deci faptul că nu sunt proprietari ai terenului în litigiu, ci doar intenționează să dobândească proprietatea în litigiu. Totuși, în fraza următoare constată că sunt proprietari asupra terenului în litigiu deși reține mai sus că în prezent există doar o cerere de revendicare a terenului. Nu au calitate de proprietari, deci calitate procesuală pasivă și în același timp să nu fie proprietari, ci doar revendicatori prin urmare nu au calitate procesuală pasivă. Posesia invocată în acțiune nu îndeplinește condițiile arătate de art.1847 Cod civil. În cauză, posesia nu a fost exercitată în nume de proprietar, nu este o posesie utilă, fiind exercitată cu acordul proprietarului. Reclamanții au intrat în posesia unei părți a terenului de 252 mp. printr-o înțelegere cu proprietarii, convenție încălcată de reclamanți.
Ca urmare, proprietarii au notificat de mai multe ori familia, datorită refuzului lor de a plăti prețul stabilit și de a se prezenta la notar să încheie actul de vânzare-cumpărare au pierdut dreptul de a încheia vânzarea cumpărarea.
Chiar dacă proprietarii terenului au fost de acord să-i lase pe teren în continuare, posesia cu acordul lor nu a fost utilă și în nume de proprietar, așa încât nu s-au respectat cerințele art.1853, alin.2 Cod civil, în concluzie, reclamanții nu au avut o posesie utilă instanța de fond prin continuarea judecății și prin dezbaterea fondului cauzei cu o persoană lipsită de capacitate de folosință a încălcat art.41 Cod procedură civilă, art.105 Cod procedură civilă, iar pe fond a încălcat art.853 alin.2 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 17 din 09.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a respins ca nefondat, apelul declarat de apelanții - pârâți și.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, chiar dacă proprietarii terenului au fost de acord să-i lase pe teren în continuare, posesia cu acordul lor nu a fost utilă și în nume de proprietar, așa încât nu s-au respectat cerințele art.1853 alin.1 Cod civil.
Împotriva deciziei civile de mai sus au declarat recurs, recurenții - pârâți, și, arătând următoarele în ceea ce privește decizia civilă recurată:
- în mod greșit s-a reținut că sentința civilă nr.3140/1990 a Judecătoriei sectorului 3 B are autoritate de lucru judecat, deși s-a arătat că această hotărârea dovedește reaua credință a reclamanților - intimați;
- conform art.41 Cod procedură civilă pârâtul nu avea capacitate de folosință fiind decedat la data introducerii acțiunii;
- în mod greșit s-a reținut calitatea de pârâți a recurenților;
- posesia invocată în acțiune nu îndeplinește condițiile arătate de art.1847 Cod civil;
- decizia recurată este nelegală și pentru că nu se pronunță pe apelul declarat de.
Intimații și au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește sentința civilă nr.3140 din 27.06.1990 pronunțată de Judecătoria Sector 3, deși aceasta nu este opozabilă apelanților prin faptul că nu s-a pronunțat în contradictoriu cu aceștia, ea se bucură de autoritatea de lucru judecat, existența acesteia fiind coroborată cu alte probe ale cauzei în constatarea intervenirii uzucapiunii, sentința amintită nefiind singura în măsură a duce la temeinicia acțiunii reclamanților intimați, prin prezentul apel instanța neputând face analiza temeiniciei acestei sentințe.
Deși pârâtul era decedat la momentul promovării cererii, deci acesta nu mai avea capacitate de folosința, așa cum rezultă din adresa emisă de (fila 48 dosar fond) instanța a dispus introducerea în cauza în calitate de intervenienți a moștenitorilor defunctului, cauza fiind soluționată în contradictoriu cu aceștia, aceeași situație fiind regăsită și în ce privește pe moștenitorii defunctului decedat în timpul procesului așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.50/13.09.2006 (fila 81 dosar fond).
Existența unei cereri formulate în temeiul legii nr.18/1991 nu este în măsură a suspenda prin ea însăși curgerea termenului de prescripție achizitivă, câtă vreme nu s-a tulburat posesia reclamanților intimați.
Calitatea procesuală pasivă a apelanților pârâți a fost reținută având în vedere calitatea lor de moștenitori ai foștilor proprietari ai terenului, calitate rezultată din certificatele de moștenitor depuse în cauză, aceștia nefăcând dovada faptului ca reclamanții intimați nu au posedat în nume propriu ci pentru foștii proprietari, din declarațiile martorilor audiați de către instanța de fond rezultând fără echivoc faptul că posesia a fost exercitată public sub nume de proprietar, netulburată în termenul cerut de lege pentru a prescrie, indiferent de plata unui preț pentru acest teren a cărei suprafață a fost stabilită printr-un raport de expertiză de specialitate.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe apelul declarat de, se reține că apelul a fost formulat de toți reclamanții, respectiv, și, apelul fiind semnat de apărătorul acestora, aplicându-se și ștampila biroului de avocatură.
Faptul că în dispozitiv nu a fost trecut și apelantul, este o problemă de omisiune a instanței ce se poate rezolva conform art.281 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți, și, împotriva deciziei civile nr.17 din 9.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în contradictoriu cu intimații -reclamanți și.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți, și, împotriva deciziei civile nr.17 din 9.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în contradictoriu cu intimații -reclamanți și.
Obligă recurenții la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/10.07.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 3. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Gabriela
