Uzucapiune. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 262/2009 -
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intervenienții și domiciliați în comuna, satul, nr. 4. județul B în contradictoriu cu intimatele reclamante, - domiciliate în comuna, satul, nr. 3, județul B, în calitate de moștenitoare a defunctului, intimații pârâți domiciliat în comuna, satul, nr. 23, județul B, - domiciliat în comuna, satul, nr. 3. județul B, domiciliată în comuna, satul, nr. 122, județul B, domiciliată în comuna, satul, nr. 4/A, județul B, domiciliată în comuna, satul, nr. 123, județul B, ambele în calitate de moștenitoare a intimatului pârât, domiciliat în localitatea, nr. 1, județul T, domiciliat în localitatea, nr. 167, județul C și intimata intervenientă domiciliată în comuna, satul, nr. 126, județul B, împotriva deciziei civile nr. 677 din 27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 520 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr. 597/2003, având ca obiect: uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenții intervenienți și - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 28.01.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatele reclamante, -, intimații pârâți, -, și intimata intervenientă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 250 lei, achitată prin chitanța nr. 29-1-2/29.01.2008 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar de 5 lei, Primăria Comunei a comunicat copia certificatului de deces pentru defunctul, precum și moștenitorii acestuia, după care:
Instanța constată că moștenitorii părților decedate au fost legal citați în cauză, la mai multe termene de judecată. Nefiind alte probe ori cereri de formulat, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților intervenienți solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței primei instanțe, iar în consecință, respingerea acțiunii principale și admiterea cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru și onorariu de avocat. În susținerea recursului arată că în mod greșit instanța de fond a reținut posesia utilă a reclamanților asupra terenului în litigiu ca și întreținători ai defunctei, expertiza efectuată în cauză neconstituind o probă în acest sens, martorul audiat la cererea reclamanților se află în dușmănie cu recurenții de azi, iar declarația martorului intervenieților nefiind luată în seamă; în al doilea rând, la pronunțarea hotărârilor în apel și fond, instanțele au avut în vedere dispozițiile Codului civil, deși în speță sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 115/1938, mai mult, instanța de apel a modificat temeiul juridic al acțiunii cu încălcarea prevederilor legale, în apel fiind inadmisibilă o astfel de modificare.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, rin p. sentința civilă nr. 520 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr. 597/2003, s-a admis în parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, și; s-au respins excepțiile autorității de lucru judecat, a lipsei de interes a intervenienților, a inadmisibilității cererii de intervenție; s-a respins cererea de intervenție formulată și precizată de intervenienții, și; s-a constatat că reclamanții au dobândit cu titlul de uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1.250 mp. teren din imobilele înscrise în nr. 1034, cu nr. top. 2212, în cotă de 527/3809 mp. și nr. top. 2213 în suprafață de 723 mp.; s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. top. 2212/2 înscris în nr. 1034, prin formarea nr. top. nou 2212/1 în suprafață de 3282 mp. și nr. top. nou 2212/2 în suprafață de 527 mp.; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate dobândit de reclamanți cu titlu de uzucapiune și sistare de indiviziune asupra numerelor topografice 2212/2 și 2213, în conformitate cu schița de dezmembrare întocmită în varianta 1 de expert tehnic; au fost obligați pârâții și intervenienții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, în cuantum de 9.668.000 lei vechi, reprezentând taxă timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din copia nr. 1034, reiese că proprietari tabulari asupra imobilelor cu nr. topo 2212 și 2213 înscrise sub AI1 -2, sunt numiții în cotă de 1/4 părți, în cotă de 2/4 părți și în cotă de 1/4 părți.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că terenul în litigiu, în suprafață de 30 - 35 ari, este situat în locul numit "Fața iadului" și este folosit de reclamanți aproximativ din anul 1960 - 1961, când numita s-a dat în întreținerea acestora.
Reclamanții sunt cunoscuți în localitate ca fiind proprietari ai terenului respectiv, teren pe care de la acea dată l-au folosit în mod continuu și netulburat.
Din declarația martorului instanța a reținut că în anul 1970, persoana pe care reclamanții o întrețineau, era decedată. Din adeverința nr. 555 din 31 martie 2003 emisă de Primăria Comunei, rezultă că imobilele din litigiu nu au fost cuprinse în Din raportul de expertiză tehnică depus la dosar, a rezultat că suprafața totală a terenului din litigiu este de 1.250 mp. din care 527 mp. din nr. top. 2212 și suprafața de 723 mp. din nr. top. 2213.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor uzucapiunii, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați, reiese că reclamanții au folosit terenul în litigiu în mod continuu, netulburat și sub nume de proprietar, timp de peste 30 de ani.
Totodată, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din cererea de intervenție, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu cu titlul de uzucapiune de către defuncta, căsătorită.
Referitor la capătul de cerere din intervenția precizată având ca obiect rectificarea înscrierilor din nr. 1034, privind nr. top. 2212 și 2213, instanța a constatat că nu este incidentă nici una din situațiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat apel intrervenienții și, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 520/2005 a Judecătoriei Aleșd și pe cale de consecință, admiterea cererii de intervenție în interes propriu astfel cum aceasta a fost formulată.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 677 din 27 iunie 2007 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței de fond.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a apreciat, în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, reclamanții dobândind dreptul de proprietate cu acest titlu asupra terenului litigios.
Susținerile apelanților potrivit cărora în cauză au fost aplicate în mod greșit textele legale din Codul civil referitoare la uzucapiune, nu sunt de natură să conducă la o concluzie contrară. Astfel, în sistem de carte funciară sunt aplicabile dispozițiile art. 27 și art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, care reglementează două forme de uzucapiune și anume, când dreptul de proprietate s-a întabulat în temeiul unui act juridic nevalabil, iar titularul său l-a posedat cu bună credință timp de 10 ani, respectiv când o persoană a posedat imobilul timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
Declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond (filele 115, 116, 168 și 169) precum și declarația martorei, confirmă faptul că familia a stăpânit în mod continuu, netulburat și cu titlu de proprietar suprafața de teren din litigiu, pe o perioadă mai lungă de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular (decedată în anul 1961).
Față de cele de mai sus, reține tribunalul, rezultă că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile uzucapiunii, chiar văzute prin teza a II - a din textul legal amintit mai sus.
Întrucât probele administrate în cauză au relevat îndeplinirea condițiilor uzucapiunii în persoana reclamanților, în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție, în cauză nefăcându-se dovada că numita ar fi exercitat o posesie utilă asupra terenului.
Se mai reține că declarația martorului G, invocată de apelanți, nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză și pe de altă parte, identificarea terenului din litigiu de către acest martor este incertă în condițiile în care acesta a declarat că apelantul a fost acela care i-a arătat limitele folosinței acestui teren.
În ceea ce privește proba cu expertiza tehnică administrată în cauză, în mod eronat apelanții arată că rolul acesteia ar fi fost acela de a dovedi îndeplinirea în cauză a condițiilor uzucapiunii. Cum aceste condiții au fost dovedite prin probe testimoniale, rolul expertizei a fost doar acela de a identifica în mod concret suprafața de teren folosită de către părți.
Prin urmare, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, apelul a fost respins ca nefondat. În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părți, acestea nu au fost dovedite, motiv pentru care nu s-au acordat.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs intervenienții și, care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului intervenienților și admiterea cererii de intervenție în interes propriu cum a fost formulată, și respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată.
În motivarea recursului s-a susținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil privind uzucapiunea, reclamanții nu au probat exercitarea unei posesii utile asupra imobilului, expertiza topografică nefiind probă în acest sens. Apoi, reclamanții nu au probat că au întreținut-o pe defuncta și instanțele au avut în vedere declarația unei martore care se află în relații notorii de dușmănie cu intervenienții, înlăturând fără motiv depoziția relevantă a martorei propusă de intervenienți.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Sunt nefondate toate criticile recurenților.
Instanțele nu au făcut aplicarea în speță a dispozițiilor Codului civil privind prescripția achizitivă de lungă durată, ci au stabilit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților, cu aplicarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 115/1938, reținând că reclamanții au posedat util imobilul identificat conform expertizei topografice, peste 20 de ani de la moartea proprietarului de carte funciară.
Proprietari de carte funciară au fost, și, conform extrasului de carte funciară, iar la filele 8 și 9 din dosarul de fond s-au depus extrase de deces ale celor trei proprietari de carte funciară, din care rezultă că aceștia au decedat anterior anului 1965.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că reclamanții au folosit aceste imobile cu respectarea dispozițiilor art. 1848 Cod civil, posesie utilă care determină dobândirea dreptului de proprietate în favoarea acestora asupra imobilului posedat, în condițiile art. 28 din Legea nr. 115/1938.
Toate probele administrate în fața instanței de fond și de apel au fost utile cauzei și au confirmat că reclamanții au exercitat o posesie utilă asupra imobilului identificat și dezmembrat prin expertiza topografică efectuată în fața instanței de fond.
Prin urmare, expertiza topografică este o probă concludentă și utilă cauzei, criticile formulate de recurenți sub acest aspect fiind nefondate.
De asemenea, sunt nerelevante criticile privind întreținerea de către recurenți a defunctei, cât timp aceasta nu a fost niciodată proprietară de carte funciară.
Motivat a fost înlăturată depoziția martorului intervenienților, G, instanța de apel reținând în mod corect că aceasta nu se coroborează cu nici o altă probă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 677 din 27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./26.02.2009.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
