Uzucapiune. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.438/2009-
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți cu domiciliul în O,-, județul B, cu domiciliul în O,-,. A,. VI,. 21, județul B, toți cu domiciliul în O,-, județul B, cu domiciliul în O,-, - 4,. 5,. 16, județul B, cu domiciliul în O,-, - 9,. B,. 21, județul B, cu domiciliul în O,-,. 4, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B, cu domiciliul în -, 3. nr. 45 Israel, împotriva deciziei civile nr. 422/A din data de 30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.6810 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-,având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta reclamantă -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.413 din 17.09.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, intimatele pârâte și - personal, lipsă fiind restul intimaților pârâți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 83 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, precum și faptul că, prin serviciul registratură, la data de 04.03.2009, intimata pârâtă a depus raporturile de expertiză efectuate de experții și, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante învederează instanței că, cunoaște înscrisurile depuse la dosar de partea intimată, depune la dosar copii ale certificatului de autentificare a traducerii nr.599/2008, nr.24/2009, traducerea din limba maghiară de pe un testament olograf, în copie legalizată de și jurisprudență, nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal-modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, urmând ca aceasta să conexeze cele două dosare, în speță dosarul civil nr--având ca obiect uzucapiune să fie conexat la dosarul civil nr.8052/2005 al Judecătoriei Oradea, având ca obiect, succesiune și partaj, iar în subsidiar solicită modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, instanța de apel a făcut o analiză eronată a stării de fapt, deoarece, nici unul dintre pârâții intimați nu au efectuat acte de acceptare a succesiunii în termen de 6 luni, ulterior decesului numitei în cursul anului 1979, mai cu seamă că acordul din partea pârâților la care instanța de apel a făcut referire, cu privire la efectuarea actelor de administrare sau conservare de către recurentă, cu privire la imobilul din litigiu, până la plata despăgubirilor, nu s-a concretizat în nici un înscris, aspect ce poate fi confirmat chiar de către pârâtul intimat prin exprimarea poziției acestuia, în cadrul unei declarații autentice pe propria răspundere, date în fața autorităților consulare române din Israel sau a unui notar public din Israel și a unui testament olograf, acte depuse la dosar.
Intimata pârâtă -personal, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar.
Intimata pârâtă -personal, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Constată că prin sent.civ.nr.6810/2007 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost respinsă
cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit actelor de stare civilă reclamanta este soția supraviețuitoare a numitului, decedat la data de 21.04.1996, fiul, decedat la data de 30.05.1964 și, decedată la data de 10.10.1979, aceștia din urmă fiind proprietari tabulari asupra imobilului cu nr.top.7906/17 în natură casă și teren în suprafață de 719 mp.
În virtutea principiului disponibilității, reclamanta și-a întemeiat juridic acțiunea pe dispozițiile art.27 și 28 din L nr.115/1938, dar a invocat și uzucapiunea scurtă de 10-20 ani reglementată de dispozițiile art. 1895-1899.civ, prevalându-se de un testament olograf întocmit de defuncta în favoarea soțului predecedat al reclamantei.
Avându-se în vedere declarațiile martorilor și, potrivcit cărora posesia reclamantei a început în perioada în care erau în vigoare dispozițiile. Lege 115/1938 și întrucât instanța nu este ținută de temeiul de drept invocat de părți, în virtutea rolului activ cererea reclamantei a fost analizată prin prisma disp. art 28 din DL 115/1938 întrucât disp.art 27 din același act normativ nu sunt aplicabile, reclamanta nu este întabulată cu vreun titlu în CF 7191
Potrivit dispozițiile art.28 din.Lege 115/1938, uzucapiunea intervine în situația posedării unui bun nemișcător timp de 20 ani după moartea proprietarului înscris în CF posesia trebuind să fie continuă, netulburată, publică și neechivocă.
Deși reclamanta a făcut dovada că a posedat împreună cu soțul său, iar după decesul acestuia, în mod exclusiv, imobilul din litigiu, timp de mai bine de 20 de ani de la decesul proprietarilor tabulari și, instanța de fond apreciază că această posesie nu a fost una utilă, în condițiile în care, s-a exercitat cu acordul adevăraților proprietari, adică a pârâților, care, în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari, au consimțit ca reclamanta și fratele lor, defunctul să continue să locuiască în imobil cu condiția să-i despăgubească, în raport de cota lor din moștenire, în acest sens fiind și recunoașterile reclamantei la interogatoriu.
Având, astfel în vedere dispozițiile art.1853 civ, posesia exercitată de reclamantă nu a fost o posesie utilă, sub nume de proprietar, nefiind îndeplinite condițiile art 28 din DL 115/1938
Împrejurarea că defuncta a lăsat un testament olograf în favoarea soțului reclamantei, precum și faptul că reclamanta împreună cu soțul său au adus îmbunătățiri imobilului și au edificat noi construcții, sunt apreciate de instanța de fond ca irelevante, în prezenta cauză, aceste aspecte urmând a fi avute în vedere de instanța investită cu soluționarea dosarului având ca obiect succesiune.
Având în vedere aceste considerente instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă luând act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta apelantă în termenul legal și legal timbrat, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței apelate iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.422//A din 30 iunie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta, și, împotriva sentinței civile nr. 6180 din 15.11.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, aspectele invocate de apelantă în sensul că înțelegerea dintre frați viza confirmarea voinței exprimată de antecesoarea lor în cuprinsul testamentului olograf nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, martora propusă de apelantă în acest sens precizând cu ocazia audierii că nu cunoaște înțelegerea dintre copii defunctei, iar aspectele relatate de aceasta în sensul că au fost de față pârâții, și care au contrasemnat înscrisul nu fac nici o dovadă a faptului că aceștia au renunțat la cota lor din moștenire, respectiv la sultele ce li se cuveneau din imobil, neputându-se corobora cu celelalte probe administrate în cauză.
Aceasta cu atât mai mult cu cât semnăturile celor 3 frați au fost aplicate pe versoul înscrisului și confirmau înțelegerea existentă între frați, fără a se face vreo referire la voința antecesoarei lor exprimată în cuprinsul testamentului olograf.
Tribunalul a mai apreciat că, în mod corect a reținut instanța de fond că însăși reclamanta recunoaște cu ocazia interogatoriului că această înțelegere viza acordul moștenitorilor ca reclamanta să locuiască în imobil urmând însă ca aceasta să-i despăgubească pe ceilalți moștenitori pentru cota parte ce le revine din moștenire.
Aspectele invocate de apelantă în sensul că nu a înțeles corect întrebările fiind vorbitoare de limba maghiară, astfel că și răspunsurile au fost eronate, s-a apreciat de instanța de apel că sunt nedovedite, cu atât mai mult cu cât potrivit dispozițiilor procedurale reclamanta avea posibilitatea să solicite un interpret, în condițiile în care nu cunoaște limba română, cerere care însă nu apare ca fiind formulată de reclamantă.
Raportat la aceste împrejurări, respectiv la faptul că reclamanta și soțul său au folosit imobilul în litigiu cu acordul celorlalți moștenitori însă cu condiția plății sultei în favoarea acestora,s-a reținut de instanța de apel că în mod temeinic și legal a reținut prima instanță că posesia exercitată de reclamantă și soțul său nu a fost una utilă, sub nume de proprietar pentru a fi astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 28 din DL 115/1938.
Pentru aceleași considerente,s-a constatat de instanța de apel că nici împrejurarea că reclamanta și soțul său au efectuat investiții respectiv au plătit taxele și impozitele pentru imobil, nu dovedesc o posesie sub nume de proprietar, toate aceste acte de administrare sau conservare fiind efectuate în baza acordului celorlalți comoștenitori până la plata despăgubirilor.
S-a apreciat de tribunal că în mod corect a reținut prima instanță că atât testamentul olograf cât și investițiile efectuate la imobil pot fi valorificate doar în cadrul succesiunii, cadrul procesual adecvat și nu în cadrul acțiunii în uzucapiune, situații în care se analizează îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de textul de lege.
Întrucât, în speță reclamanta nu a făcut dovada unei posesii utile, sub nume de proprietar, s-a reținut de instanța de apel că în mod temeinic și legal a fost respinsă acțiunea formulată de aceasta, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul, menținând în totalitate sentința apelată ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimați.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 83 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, a declarat recurs apelanta, solicitând admiterea acestuia, în principal modificarea deciziei, admiterea apelului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea conexării celor două dosare -- la cel cu nr.8052/2005, în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului.
Prin motivele de recurs s-a invocat că în mod greșit s-a apreciat că testamentul olograf și investițiile la imobil pot fi valorificate doar în dosarul de succesiune nr.8052/2005, în prezent suspendat, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare și conexare acestui dosar la cel cu nr.8052/2005 pentru a fi analizate aceste aspecte.
S-a făcut o apreciere eronată a stării de fapt întrucât martora a susținut că nu ar fi existat pretenții ulterioare din partea vreunui succesor după decesul lui, a cărui voință a fost exprimată în conținutul testamentului olograf, aspect ce trebuie coroborat și cu faptul că niciunul dintre intimații pârâți nu au făcut acte de acceptare în termenul de 6 luni, iar, pretenții au ridicat doar în 2004-2005.
Nu se referea înțelegerea pârâților intimați la acordul acestora ca ea să locuiască în imobil cu familia sub condiția achitării unei sulte conform cotelor ce le revine din moștenire; Nu s-au consemnat corect răspunsurile date la interogatoriu, ea neânțelegând bine limba română și chiar a solicitat un interpret, dar, nu s-a consemnat.
Pârâții intimați nu și-au manifestat intenția de-a trece la dezbaterea succesiunii în 1979 astfel că, problemele au apărut doar în anii 2004-2005, greșit instanțele făcând confuzie între momentele din 1979 și cele din 2004-2005, ce nu au legătură.
Niciunul dintre pârâții intimați nu au efectuat acte de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni conform art.700 Cod civil, ulterior decesului def., acordul la care s-a referit instanța de apel cu privire la efectuarea actelor de administrare și conservare de către ea nu s-a concretizat în nici-un înscris, aspect ce poate fi confirmat chiar de intimatul, conform declarației date în fața autorităților consulare române din Israel, acesta de altfel fiind și de față la întocmirea testamentului olograf.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9, 312 alin.1, 315, 316 Cod procedură civilă.
Intimatele pârâte și, prin concluziile scrise, au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Ceilalți intimați pârâți, deși legal citați nu și-au exprimat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Dosarul nr.8052/2005 al Judecătoriei Oradea, are ca obiect solicitarea reclamanților, de-a se constata calitatea părților de moștenitori după def. și -născută, stabilirea masei succesorale compusă din casă și teren din CF nr.7191 O, sistarea indiviziunii și întabularea în cartea funciară.
Prin cererea reconvențională, și au solicitat constatarea calității lor de moștenitori testamentari după, conform testamentului olograf din 7.10.1979. La data de 28.03.2007, instanța de fond a dispus suspendarea cauzei în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Oradea.
Analizând cererea de chemare în judecată, din dosar nr- al Judecătoriei Oradea, se reține faptul că reclamanta a solicitat a se constata dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra terenului în suprafață de 719. și casa amplasată pe acesta, cu nr.top.7906/17 înscris în CF nr.7191 O și întabularea în cartea funciară, deci, din cele expuse reiese faptul că atât acțiunea din dosarul nr.8052/2005 cât și acesta vizează reglementarea situației juridice a aceluiași imobil, ori, într-adevăr, întrucât s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune se impunea ca anterior soluționării celeilalte cauze privind succesiunea să fie tranșată situația juridică a acesteia, în mod corect instanța dispunând suspendarea dosarului astfel cum s-a arătat mai sus, conform art.244 alin.1 Cod procedură civilă, dispoziție ce de altfel nu a fost recurată.
În dosarul de succesiune ce a fost suspendat 8052/2005 al Judecătoriei Oradea, urmează a se analiza atât testamentul olograf de care se prevalează recurenta cât și eventualele investiții ce se invocă că s-ar fi realizat, ori, aceste aspecte într-adevăr nu au legătură cu solicitarea din prezenta cauza de-a se constata dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, criticile fiind nefondate.
Din analiza declarațiilor martorilor - -fila 57 dosar fond și -fila 67, se reține faptul că în imobil au locuit părinții soțului recurentei, iar după decesul acestora, recurenta și defunctul său soț, ori, acest aspect denotă faptul că posesia a început după anii 1970 când erau în vigoare dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938 ce reglementează dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune -art.27-28. Art.27 din acest act normativ, nu este incident câtă vreme recurenta nu și-a înscris în cartea funciară vreun drept real asupra imobilului, însă, conform art.28 putea dobândi acest drept cu titlul invocat, dacă poseda imobilul timp de 20 de ani după moartea proprietarilor, în condițiile legii, posesia deci trebuia să fie una utilă, continuă, neântreruptă, neviciată.
Potrivit răspunsurilor date la interogatoriu de către recurentă, la instanța de fond, se reține faptul că aceasta a recunoscut că a existat o înțelegere între părți în sensul că urma să le plătească pârâților, fiecăruia o sumă ce va fi stabilită de instanță, iar, din declarația dată de intimatul -fila 52 dosarul suspendat, se reține că acesta a împuternicit-o să-l reprezinte la dezbaterea succesiunii după mama sa, pe și că este de acord ca în urma partajului, partea lui să-i revină acesteia.
Ca urmare, din cele expuse, în mod corect instanțele au concluzionat că posesia s-a exercitat cu acordul moștenitorilor proprietarilor tabulari, sub condiția- despăgubirii, posesia fiind astfel conform art.1853 Cod civil, una precară nu utilă, prin îngăduința intimaților.
Referitor la faptul că recurenta nu a înțeles întrebările ce i-au fost puse la interogatoriu, necunoscând bine limba română, din analiza dosarului de fond nu se poate reține că aceasta ar fi solicitat cu acele ocazii un interpret, că nu ar fi cunoscut limba română, criticile aduse fiind astfel nedovedite.
În această cauză nu se analizează dacă intimații au acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni instituită de art.799 Cod civil, ci doar dacă posesia exercitată de recurentă îndeplinea sau nu condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, orice discuții referitor la acest aspect fiind astfel inutile, iar, în măsura în care se va dovedi în dosarul succesoral că doar recurenta a acceptat în termen succesiunea, se va dispune în consecință.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de împotriva deciziei civile nr. 422/A din data de 30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:16.03.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:20.03.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Popa
