Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.440/2009-
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de contestatorul domiciliat în O,-/A, - 7,.1,.6, județul B și de către pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.803/LM din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.1076/C/111/2008, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator -personal, reprezentantul său, avocat, în baza delegației de substituire nr.179/7.10.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, a avocatei, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar copia deciziei nr.-/31.08.2005, dată de la care va dori recalcularea pensiei și copia cărții de muncă a recurentului contestator, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator, susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul recalculării pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu de 20 de ani, cu începere din 2005, potrivit deciziei azi depuse, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește recursul formulat de pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat. În esență, solicită a se constata că, atât intimata recurentă cât și instanța de fond nu au luat în considerare că multe alte case județene de pensii, pentru situații similare au calculat stagii de 20 de ani, pentru asigurații care au peste 20 de ani în grupa I și de 25 de ani, pentru asigurații care au peste 25 de ani în grupa a-II-a de muncă și nu de 30 de ani, nu a luat în considerare nici hotărârea prin care a fost admis recursul în interesul legii de către pentru cei care s-au pensionat între 1977-2001.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.803/LM din 2 octombrie 2008, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulata de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B și în consecință, a obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
A fost obligată intimata să plătească în favoarea contestatorului 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/31.08.2005- fila 28 la dosar, fost recalculată pensia contestatorului, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA ( a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008),contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare", a rezultat că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă de 23 ani 9 luni si 25 zile la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față O si in condiții normale 3 ani 7 luni si 16 zile.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, s-a reținut de prima instanță că, funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat activitate in condiții speciale care țin de siguranța circulației, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a fost obligată intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
În temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedura civilă, instanța de fond a obligat intimata să achite contestatorului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale,reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, obligarea intimatei la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu de 20 de ani, cu cheltuieli de judecată și intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de recurs, reclamantul a invocat că nu s-a apreciat corect art.11,14 din Legea nr.3/1977 combinate cu art.19, 20, 43, 77 din Legea nr.19/2000. A lucrat ca impiegat de mișcare, grupa I de muncă -23 ani 4 luni și 6 zile, s-a pensionat în baza Legii nr.3/1977, ori, întrucât s-a înlăturat discriminarea dintre pensionari, se impune eliminarea inegalității de tratament dintre ceferiști. Legea nr.3/1977 nu face distincție între mecanicul de locomotivă și împiegatul de mișcare, având aceleași condiții de muncă nefavorabile, iar altui coleg - - i s-a acordat un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Nu s-a luat în considerare faptul că alte case județene de pensii, calculează stagii de cotizare de 20 ani în grupa I și de 25 ani în grupa a-II-a de muncă, Legea nr.3/1977 și nici Legea nr.19/2000 nu fac distincții între funcții din aceiași grupă de muncă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.11, 14 din Legea nr.3/1977, art.19, 20, 43, 77 din Legea nr.19/2000, nr.OUG4/2005, nr.HG1550/2004.
Prin motivele de recurs, Casa Județeană de Pensii Bai nvocat că intimatul a fost înscris la pensie în baza Legii nr.3/1977, drepturile fiindu-i recalculate în baza nr.HG1550/2004, nr.OUG4/2005. Perioada la care face referire intimatul, este doar aceia în care și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă și care i-a dat dreptul de-a se pensiona pentru limită de vârstă la 50 de ani, aspect ce nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1888/2007, referitor la incidența Legii nr.226/2006 a precizat că nu se pune problema unei discriminări, nefiind instituite privilegii sau discriminări între persoane aflate în situații identice, drepturile la pensie fiind stabilite în baza unor dispoziții legale distincte, astfel că, s-a făcut confuzie între Legea nr.3/1977 și Legea nr.19/2000 încălcându-se principiul aplicării în timp și spațiu a legii civile.
Referitor la incidența Legii nr.226/2006, în art.1 alin.1 se prevede că doar din 1.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activități prevăzute în anexa I, în care sunt prevăzute activitățile desfășurare în cadrul unităților cuprinse în anexa 2, contestatorul a lucrat ca impiegat de mișcare, funcție neregăsită în Legea nr.226/2006, iar pe de ală parte intimatul s-a pensionat în 1995, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale făcându-se doar din 1.04.2004.
Stagiul de cotizare realizat, reprezintă vechimea totală în muncă, cel complet de cotizare este cel stabilit expres de legiuitor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, reducerea vârstei de pensionare neavând legătură cu reducerea stagiului de cotizare.
Afirmațiile intimatului cu privire la incidența art.20 din Legea nr.19/2000, sunt nefondate, prin acesta se stabilesc expres și limitativ beneficiarii acestei dispoziții, doar cei ce au lucrat în condiții speciale în care acesta nu se încadrează.
Eronat s-a dispus valorificarea unui stagiu complet de 25 de ani, fără a indica decizia de pensionare ce urmează a fi anulată și nici data de la care se acordă drepturile recalculate, în condițiile în care s-a contestat decizia nr.-/28.12.2007.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 alin.1 pct.8, 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentului contestator i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr.-/12.12.1995, emisă de intimată, începând cu data de 1.12.1995, acesta realizând o vechime în muncă de 23 ani 4 luni și 6 zile în grupa I de muncă și 5 ani 4 luni și 26 zile în grupa a-III-a de muncă, astfel că a realizat un stagiu de 40 ani 3 luni și 2 zile.
Legea aplicabilă, la data deschiderii dreptului la pensie a fost Legea nr.3/1977 ce în art.8 prevedea necesitatea realizării unei vechimi în muncă necesară pentru ieșirea la pensie de 30 ani la bărbați și de 25 ani la femei. Art.11-14 din același act normativ, reglementa reducerea vârstei de pensionare pentru cei ce au lucrat în grupa I și II de muncă, la fiecare an lucrat în grupa I adăugându-se câte 6 luni, iar la grupa a-II-a câte 3 luni, astfel că, la 20 de ani lucrați în grupa I stagiul de cotizare era de 20+10=30 ani, la 25 de ani lucrați în grupa a-II-a- 25+5=30 de ani, deci, vechimea realizată prin aceste beneficii era tot cea reglementată de art.8 -30 ani la bărbați, criticile recurentului reclamant în sensul de-a i se aplica un stagiu de cotizare de 20 de ani fiind nefundat. Legea nr.3/1977, nu reglementa un stagiu de cotizare ci doar o vechime în muncă, iar referirea la aplicarea acesteia în prezent este superfluă cu atât mai mult cu cât a fost abrogată prin Legea nr.19/2000.
Referitor la aplicarea art.19,20 din Legea nr.19/2000, se reține că aceste dispoziții se referă la situațiile în care beneficiarul dreptului la pensie a lucrat în locurile de muncă în condiții speciale -unități miniere, activități de explorare, exploatare, prelucrare materii prime nucleare, aviație civilă, activități artistice, ori, recurentul contestator nu a lucrat în astfel de condiții, activitatea lui desfășurată în grupa I de muncă fiind la CFR-impiegat de mișcare și operator O, criticile în acest sens fiind irelevante.
Faptul că unui alt coleg al contestatorului i s-a aplicat un stagiu de cotizare de 20 ani, că alte case de pensii folosesc alte stagii de cotizare, nu reprezintă un aspect ce să conducă la inaplicarea dispozițiilor legale enunțate și care nu necesită alte interpretări.
Referitor la incidența dispozițiilor Legii nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, într-adevăr, în art.1 se prevede că sunt încadrate în acestea locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa I începând cu 1.04.2001, dar, în art.2 alin.2 s-a prevăzut și faptul că, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului de muncă în luna respectivă, în locurile de muncă ce au fost încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă, astfel că, acest act normativ se aplică și contestatorului chiar dacă s-a pensionat în 1995, criticile intimatei recurente în acest sens fiind nefondate.
Din adeverința nr.41/B/2/165RS/2005 emisă de Sucursala Regională CFR C-fila 26 dosar fond, se reține că recurentul contestator a lucrat la Regionala CFR C, în perioada -1.09.1972-1.12.1995, 1.04.1992-1.12.1995, iar, din carnetul de muncă -filele 39-42 dosar fond, se reține faptul că a avut funcțiile de operator și impiegat de mișcare.
În anexa nr.I din Legea nr.226/2006, la alin.1 punctul 7 s-a prevăzut că fac parte din locurile de muncă încadrate în condiții speciale, activitățile desfășurate de personalul din siguranța circulației, și cel ce îndeplinește funcțiile de mecanic locomotivă, automotor, mecanic ajutor și instructor, ori, activitatea de impiegat de mișcare și operator nu pot fi calificate decât ca făcând parte din cea care are legătură cu siguranța circulației, de modul în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau depindea întreaga activitate a CFR din zona respectivă, criticile în acest sens fiind nefondate.
Cât privește aplicarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani, acest aspect s-a dispus în baza art.3 alin.1, 4, 5 din Legea nr.226/2006, anexa 4 din Legea nr.19/2000, iar referitor la care decizie a fost contestată, data de la care se acordă drepturile dispuse, din analiza dosarului de fond se reține că aceasta a fost cu nr.-/28.12.2007, însă data acordării drepturilor se impune a fi menționată în sentință ca fiind conform art.161 din Legea nr.19/2000 luna următoare celei în care a solicitat recalcularea. Problema este că nu s-a contestat în termenul legal decizia nr.-/28.12.2007, astfel că, drepturile se impus a fi acordate doar din 1.04.2008, acțiunea fiind înregistrată la 11.03.2008.
Față de considerentele expuse, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs conform art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va indica decizia anulată ca fiind nr.-/28.12.2007, drepturile acordate fiind din 1.04.2008.
Se va respinge ca nefondat recursul declarat de, pentru motivele invocate mai sus.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, constatându-se totodată că, recurenta intimată nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.803/LM din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor.
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu domiciliat în O,-/A, - 7,.1,.6, județul B, împotriva sentinței civile nr.803/LM din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Precizează că decizia contestată are nr.-/28.12.2007 iar drepturile acordate sunt din data de 1.04.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:16.03.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:18.03.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Popa
