Uzucapiune. Decizia 670/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (557/2009)
Completul 6
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 670
Ședința publică de la 16.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - I -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1692 A din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI.
are ca obiect - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentulș - reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual de Avocatură C la dosar (fila 5), lipsind intimații - pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că motivele de recurs au fost comunicate către intimații - pârâți.
Apărătorul recurentului - reclamant, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.732,00 lei - chitanța seria - nr. -/8.04.2009 și timbru judiciar de 5,00 lei, precizând că deși nu a fost citată cu această mențiune, a achitat valoarea taxei judiciare de timbru ce a fost stabilită și la judecarea apelului. În continuare învederează faptul că, apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Curtea invocă excepția nulității recursului sub aspectul încadrării criticilor formulate în ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
Apărătorul recurentului - reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, deoarece hotărârea pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică, față de împrejurarea că acesta nu a avut în vedere la soluționarea cauzei, de probele existente la dosar.
Arată că, prin probele administrate, respectiv înscrisuri și martori, s-a făcut dovada că, terenul în litigiu se află în aceeași curte, cât și faptul că, familia recurentului a stăpânit și a avut în îngrijire terenul, comportându-se timp de peste 40 de ani ca adevărați proprietari, fără a fi tulburați în posesie. Totodată arată că, înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresele emise de Primăria Municipiului B și de Primăria Sectorului 1 B, din care rezultă că C, este proprietara suprafeței de 398 mp. și 2 corpuri de clădire, nu au fost avute în vedere de tribunal, la soluționarea cauzei.
Arată, că, în urma demersurilor efectuate, a aflat că, o parte din terenurile aflate în zona respectivă, între care se află și terenul în litigiu, sunt retrocedate de persoane, conform notificărilor formulate de acestea, și care nu au făcut nici un fel de dovezi în acest sens, apreciază că lipsa acestor dovezi, neputând atrage respingerea acțiunii formulate de recurent.
Cu privire la cele menționate de instanță, în sensul că recursul nu este încadrat în dispozițiile legale, apreciază că motivele de recurs sunt încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată
Prin sentința civilă nr.128/16.02.2005, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul B prin Primar General, Consiliul Local al Municipiului B, ca fiind prematur introdusă.
S-a solicitat prin acțiune ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamantul a dobândit ca efect al uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 216,60 mp, situat în B,-, sector 1.
În raport de adresa existentă la dosarul cauzei eliberată de Primăria Municipiului B, din cuprinsul căreia rezultă că imobilul în litigiu reprezenta la nivelul anului 1940 o secțiune din imobilul ce purta adresele poștale --,- și-, respectiv faptul că pentru imobilul situat în- a fost înregistrată o notificare în temeiul Legii nr.10/2001, instanța a reținut excepția prematurității acțiunii, excepție care a întemeiat soluția de respingere a acțiunii deduse judecății.
Prin sentința civilă nr.568/21.04.2006, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5
În drept, instanța a avut în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1739/16.03.2007, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția de necompetență teritorială absolută a Judecătoriei Sectorului 5 B și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Instanța a avut în vedere dispozițiile art.13 alin.1 Cod procedură civilă și faptul situației terenului în litigiu, respectiv B,-, sector 1.
Prin sentința civilă nr.4809/11.04.2008, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins cererea reclamantului, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul B prin Primar General, Consiliul General al Municipiului B, a omologat raportul de expertiză tehnică.
Prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare nr.43 din 05.10.1973, numiții C și au cumpărat de la locuința situată în B,-, sector 1, compusă din cele două corpuri de clădire în suprafață de 81,40 mp, conform titlului de proprietate nr.262/14.06.1975.
Prin certificatul de moștenitor nr.180/03.10.1998 reclamantului i s-a transmis dreptul de proprietate asupra construcțiilor.
Prin Ordinul Prefectului nr.1163/13.10.1999 și a titlului de proprietate din 18.10.1999 a fost trecută în proprietatea reclamantului suprafața de 100 mp atribuită în folosință în momentul vânzării - cumpărării construcțiilor, conform art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat în sensul că terenul în suprafață de 291,26 mp, solicitat prin acțiune, nu poate fi localizat în spațiul imobilului, acesta regăsindu-se în indiviziune alături de cei 100 mp aflați deja în proprietatea reclamantului.
Prima instanță a apreciat că dreptul de coproprietate în indiviziune nu este susceptibil să conducă la dobândirea prescripției achizitive prin posesia de 30 de ani, întrucât posesia unui teren în indiviziune este echivocă în sensul dispozițiilor art.1846 și următoarele Cod civil, respectiv art.1890 Cod civil.
Evidențele Primăriei Municipiului B - Direcția de Patrimoniu și Evidență a Proprietății atestă faptul că la nivelul anului 1940 o secțiune din imobilul ce purta adresele poștale --,- și-, respectiv faptul că pentru imobilul situat în- a fost înregistrată o notificare în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.1692 A/19.02.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul reclamantului ca nefondat, reținând, în esență, aceleași considerente de fapt și de drept avute în vedere de prima instanță.
Instanța de apel a reținut că depozițiile martorilor audiați nu sunt concludente pentru a conduce la concluzia că terenul ce se află în curtea imobilului deținut de reclamant ar fi fost posedat de către acesta și autorii săi cu intenția de a se considera proprietarul întregului teren.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 24.02.2009, reclamantul, prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în mod formal dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
S-a susținut că în mod eronat instanța de apel a reținut că depozițiile martorilor audiați nu au fost suficient de concludente pentru a se reține dobândirea proprietății prin uzucapiune.
Ambii martori au susținut că atât reclamantul, cât și autorii săi, au deținut și folosit de peste 30 de ani întreaga suprafață împrejmuită a imobilului din-, stăpânind-o, cultivând-o și comportându-se în permanență ca adevărații proprietari.
Instanța de apel a ignorat înscrisurile anexate acțiunii care lămureau situația juridică a imobilului, în sensul că imobilul proprietate particulară era înregistrat pe numele autoarei reclamantului încă din anul 1980.
Recurentul - reclamant invocă astfel adeverința nr.34843/10455 din 19.01.2000 emisă de Primăria Municipiului B, respectiv adeverința nr.16899/11.11.1999 emisă de Serviciul cadastru Fond Funciar al Primăriei Sector 1
În condițiile în care s-au administrat toate probele necesare care au demonstrat că recurentul - reclamant a dobândit proprietatea asupra terenului în litigiu prin uzucapiune, existența unei notificări depuse în anul 2001, abandonată ulterior, nesusținută de acte de proprietate, nu poate ține în loc și nici nu poate influența judecarea prezentei pricini în sensul admiterii acțiunii.
La termenul de judecată din 16.04.2009, Curtea a invocat din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de criticile concrete formulate de recurentul-reclamant (care vizează cu evidență aspecte de netemeinicie -aprecierea eronată a probelor administrate în cauză - și nu de nelegalitate), respectiv dispozițiile legale inserate în expunerea de motive a cererii de recurs.
Curtea constată nulitatea recursului pentru considerentele ce urmează;
In calea de atac extraordinara a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de art.304 din Codul d e procedura civila, care concretizează aspecte de nelegalitate in legătura cu hotărârea atacata(pe aspecte de ordin procedural sau substanțial).
Scopul acestei cai de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă caorice susținere care releva erori ale instanței de apel in aprecierea probelor administrate in cauza, exced analizei instanței de recurs.
Este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității atât pentru nemotivarea cererii de recurs, cat si pentru situația in care cererea se motivează,însa criticile nu pot fi încadrate in una sau alta din ipotezele de nelegalitate enumerate de norma procedurala susmenționată.
Criticile formulate de recurent nu se încadrează in ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul d e procedură, textele de lege invocate în mod formal de recurentul-reclamant în expunerea de motive a recursului, întrucât nu vizează o situație concretă de nemotivare sau de motivare contradictorie sau străina de natura pricinii, în accepțiunea normei procedurale, nici o situație concretă de interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, de schimbare a naturii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, și nici o situație concretă de încălcare și aplicare greșită a legii.
Recurentul își expune în cuprinsul cererii de recurs propria viziune asupra situației de fapt și propria apreciere în raport cu probele administrate în cauză, situație care nu răspunde exigențelor dispozițiilor procedurale care reglementează cauza recursului.
Noua formulare a textului art.304 din Codul d e procedură civilă accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (judecăți în fond) care au stabilit situația de fapt și au aplicat normele juridice incidente.
O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.
În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea in conformitate cu dispozițiile art.306 alin 3 Cod de procedura civila, va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1692 A/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - MARI - - -
GREFIER
I -
Red.
./
2 ex./29.06.2009
TB-4 -;
Jud.1 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Ionelia Drăgan
