Validare poprire. Încheierea /2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul în C, b-dul -.- nr. 18 și
II.recurentul pârât Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-;
împotriva deciziei civile nr. 369, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu sediul procesualalesla Judecătoria Medgidia, în Municipiul M,- și, cu sediul procesual ales în C,- și, cu sediul procesual ales în C,-, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei și luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra condițiilor de admisibilitate a celor două excepții.
CURTEA
Cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate;
Creditorii, au solicitat, în contradictoriu cu debitorul Tribunalul Constanta si tertul poprit Directia Trezoreriei si contabilitate Publica, validarea popririi asupra conturilor debitorului pentru diferenta de 70% din cuantumul creanței reprezentând drepturi salariale stabilite în baza sentinței civile nr. 316/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Prin decizia civilă nr. 369 din 19 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa admis cererea reclamanților, validând poprirea înființată de terțul poprit Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C pe conturile debitorului Tribunalul Constanța.
În considerentele deciziei tribunalul a stabilit că nu este un motiv rezonabil pentru respingerea cererii de validare a popririi faptul că ordonatorii principali de credite bugetare nu au dispus toate măsurile necesare pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs debitorul Tribunalul Constanța și terțul poprit Direcția Generală a Finanțelor Publice C, invocând incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și ale OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În cursul soluționării recursului intimații creditori, și au invocat prin întâmpinare excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, modificată și ale art. 1-35din OUG nr. 71/2009.
În motivarea excepției de neconstituționalitate intimații creditori susțin că prevederile art. 1 din OG nr. 22/2002 sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, pentru că prin aceste dispoziții s-a creat un regim discriminatoriu, de favoare pentru debitorii instituții publice, în dauna creditorilor acestor instituții; sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 212din Constituție și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului pentru că prin dispozițiile criticate intimații creditorii sunt împiedicați să execute o hotărâre judecătorească obținută împotriva debitorului, permițând debitorului instituție publică să împiedice, să amâne sau să întârzie plata într-un mod excesiv; dispozițiile criticate sunt neconstituționale și prin raportare la prevederile art. 443din Constituție, prin ele fiind creat un exces de protecție pentru instituțiile publice în raporturile acestora cu creditorii privați, în detrimentul acestor creditori, dar și în raport de prevederile art. 534din Constituție pentru că instituie o ingerință a statului în exercitarea drepturilor creditorilor fără ca această ingerință să aibă un scop legitim, să corespundă unei nevoi sociale imperioase și proporționale cu situația care a determinat ingerința.
În ceea ce privește dispozițiile art. 1-35din OUG nr. 71/2009, autorii excepției susțin că ele sunt neconstituționale prin raportare la art. 1 alin. 4, art. 16, art. 21, art. 44 alin. 2 și art. 53 din Constituție, precum și în raport de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În opinia exprimată, creditorii susțin că OUG nr. 71/2009 instituie o nouă cauză de suspendare a termenului de prescripție a executării silite, care sunt limitativ prevăzute de Codul d e procedură civilă, o asemenea modificare încălcând principiul separației puterilor în stat în condițiile în care Guvernul nu era abilitat prin Legea nr. 253/2009 să modifice prin ordonanță de urgență toate instituțiile din Codul d e procedură civilă care vizează executarea silită.
Creditorii susțin că dispozițiile art. 1 din OUG nr. 71/2009, prin teza I, limitează aria de aplicare a acestui act normativ la creditorii unor drepturi de natură salarială cu titluri executorii emise până la data de 31 decembrie 2009, fiind excluși de la aplicarea actului normativ creditorii care fac parte tot din sistemul de justiție cu titluri ce vor fi obținute după această dată, situație care este contrară prevederilor art. 16 din Constituție, încălcând principiul egalității în drepturi.
În opinia autorilor excepției este încălcat și art. 21 din Constituție, precum și art. 6 din CEDO deoarece OUG nr. 71/2009 prevede eșalonarea plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la data de 31 decembrie 2009. Plata drepturilor salariale se prelungește nejustificat, iar motivația dată de Guvern nu are o justificare rezonabilă, măsura transpusă în pravtică nefiind necesară în corelație cu mijloacele folosite și scopul urmărit de legiuitor, în considerarea și interpretarea jurisprudenței CEDO în această privință.
Referitor la invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, se arată că prevederile legale criticate oferă posibilitatea pentru debitorul stat de a amâna sine die executarea obligațiilor stabilite prin titlu și se amintesc soluțiile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Burdov contra Rusiei, 2002, și împotriva României, 2005, în care Curtea a stabilit că neexecutarea unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus plata de către administrație a unei sume stabilite de către instanțele judecătorești este de nautră a încălca art. 1 paragraf. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului șia libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul adițional la convenție.
Raportat la prevederile art. 53 din Constituție, creditorii susțin că scopurile prevăzute de normele criticate sunt limitative și nu se pretează situației din speță, iar îngrădirea drepturilor creditorilor la executarea creanțelor nu este justificată în condițiile în care drepturi similare ale altor magistrați care au obținut titluri executorii pronunțate după 31 decembrie 2009 nu au fost îngrădite.
De asemenea, intimații invocă și aspecte de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. 1-3 din OUG nr. 71/2009 susținând că emiterea ordonanței nu a fost motivată de necesitatea unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci pentru rațiuni pentru care Curtea Constituțională a mai admis excepția de neconstituționalitate atunci când a examinat excepția invocată în legătură cu dispozițiile art. I-III din OUG nr. 75/2008, care a instituit o eșalonare pe o perioadă mai mică decât aceea stabilită prin OUG nr. 71/2009, Curtea constatând o încălcare a art. 115 alin. 4 teza I din Constituție.
Verificând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța constată că în procedura de validare a popririi asupra conturilor debitorului Tribunalul Constanța, instituție publică, pentru executarea unor creanțe reprezentând drepturi salariale ale creditorilor, magistrați, sunt incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Excepția de neconstituționalitate invocată în recurs de intimații creditori se referă, potrivit celor mai sus expuse, la aceste acte normative care, în opinia autorilor excepției, împiedică sau temporizează nepermis executarea creanței stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că, reținând că există o legătură a actelor normative a căror conformitate cu normele și principiile constituționale este contestată, cu obiectul cauzei, validare poprire, și că normele legale contestate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, se apreciază ca fiind admisibilă excepția de neconstituționalitate sens în care, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, va fi sesizată Curtea Constituțională pentru a decide asupra excepției invocate.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, Curtea de Apel Constanta apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Așa cum a statuat deja Curtea Constituțională prin deciziile anterioare prin care a verificat concordanța normelor nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, cu normele constituționale (Decizia nr.255/17.06.2003, Decizia nr. 326/26.11.2002, Decizia nr. 202/04.07.2002, Decizia nr. 48/12.02.2004), limitele de executare impuse prin dispozițiile legale criticate, în sensul că executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, nu instituie o discriminare a creditorului în favoarea statului și nu încalcă principiul constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituție, ci constituie o normă de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu.
Norma prevăzută în art. 1 din OG nr. 22/2002 nu încalcă nici accesul liber la justiție ori dreptul de proprietate pentru că instituirea anumitor restricții, impuse de rațiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului, nu înseamnă negarea posibilității acestuia de a și-l realiza, iar limitarea executării numai asupra sumelor prevăzute în buget la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată nu poate, prin ea însăși, să afecteze celeritatea procedurii de executare ori executarea în sine, în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, Curtea de Apel Constanta apreciază că este întemeiată.
Prin această ordonanță de urgență a fost eșalonată, pe o perioadă de trei ani, plata unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.
În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri pronunțate de o instanță judecătorească trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, iar "dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți" (Cauza Immobiliare împotriva Italiei, împotriva României).
În cauza Săcăleanu împotriva României (Hotărârea din 6 septembrie 2005) Curtea a statuat că "omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate constitui o încălcare a articolului 6 (1) din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză aparține unei autorități administrative". În aceeași cauză Curtea a afirmat că eșalonarea plății anumitor sume pe o perioadă de până la 20 de luni nu poate fi considerată ca fiind o "durată rezonabilă" în sensul art. 6 (1) din Convenție, cum a fost aceasta interpretată în jurisprudență.
Tinand cont de jurisprudenta Curtii, dispozitiile din OUG nr. 71/2009 prin care se dispune esalonarea platii pe o perioada de trei ani incalca prevederile art. 6 (1) din Conventie pentru ca permit statului sa intarzie in mod excesiv executarea unor hotarari judecatoresti pronuntate impotriva sa, fara ca pentru aceasta sa existe o justificare rezonabila.
Chiar daca in adoptarea OUG nr. 71/2009 Guvernul a motivat ca exista o situatie extraordinara determinata de dificultatile intampinate cu privire la executarea hotararilor judecatoresti, influenta negativa pe care pe care executarea titlurilor executorii le-ar avea asupra bugetului de stat si cresterea deficitului bugetar, aceste motive nu pot fi primite ca fiind o justificare rezonabila cata vreme motivele prezentate de Guvern nu sunt fundamentate pe date concrete privind impactul pe care l-ar avea executarea acestor hotarari asupra bugetului de stat si in conditiile in care nu rezulta nici din nota de fundamentare a ordonantei de urgenta si nici din alt document la care acesta sa faca trimitere ca masura esalonarii acestor sume este doar una dintre masurile adoptate de Guvern pentru conservarea stabilitatii economice a statului. In caz contrar, doar aceasta esalonare nu poate fi considerata ca o justificare suficienta pentru asigurarea stabilitatii economice.
Din aceste motive se apreciaza ca si din perspectiva analizei extrinseci a ordonantei de urgenta contestate critica de neconstitutionalitate este intemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 din nr.OG 22/2002 și a dispozițiilor art.1-35din nr.OUG 71/2009 invocate de intimații creditorii, -, -, în cauza având ca obiect recursul declarat de recurentul debitor TRIBUNALUL CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 369 din data de 19 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța.
Suspendă judecarea recursului până la judecarea excepțiilor.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ptr. Grefier,
- -,
aflată în concediu medical,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Prim Grefier,
Red.jud./
2ex./30.04.2010
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Data: 30.04.2010
CĂTRE,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Vă înaintăm încheierea din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil cu nr-, privind pe recurentul debitor TRIBUNALUL CONSTANȚA și recurentul terț proprit DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și intimații creditori, -, - ȘI, de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 din nr.OG 22/2002 și a dispozițiilor art.1-35din nr.OUG 71/2009.
Încheierea este însoțită de cererea autorilor excepției -, și, în original, precum și de lista cuprinzând datele necesare realizării procedurii de citare a părților, în total 11 file.
Președinte de complet,
Grefier,
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
