Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1/R-CC-
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata ( FOSTĂ, cu domiciliul în,-, județul V, împotriva sentința civilă nr. 62/ din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au răspuns recurenta-intimată (fostă ) asistată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 20.02.2008, emisă de Cabinet individual- V și intimata, lipsă fiind intimata-petentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimata-petentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vad epus, prin serviciu registratură, întâmpinarea.
Avocat -, pentru recurenta- intimată a depus la dosar borderou cu acte.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise.
Părțile prezente declară că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta- intimată critică soluția instanței de fond întrucât cauza a fost soluționată de la primul termen de judecată, în lipsa acesteia. La data respectivă când a fost soluționată cauza a fost plecată la cu mama sa, astfel că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la instanță și nu fost în măsură să propună probe. Susține apărătorul recurentei- intimate că aceasta este asistent maternal din anul 2004, minora a fost 4 ani crescută de ea și chiar a făcut 2 cereri de adopție, cereri, care nu au fost soluționate. Solicită a se avea în vedere că recurenta a mai adoptat încă un copil, care are în prezent vârsta de 9 ani. Mai arată că așa cum rezultă din actul de stare civilă depus la dosar, în prezent recurenta- intimată este căsătorită și are condiții materiale foarte bune pentru a-i asigura un trai decent.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, având cuvântul susține că minora se află în îngrijirea sa de cca. 3 luni că amândouă sunt puternic legate afectiv.De asemenea susține că este incadrată în muncă și realizează venituri mari și deține locuință proprietate personală. Solicită respingerea recursului declarat de intimată și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul susține că intimata a fost legal citată la instanța de fond și consideră că soluția pronunțată este legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului declarat de intimată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 2.11.2007, sub nr- s-a înregistrat cererea formulată de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, în contradictoriu cu și, solicitând încredințarea în vederea adopției a copilului -, născut la data de 29.01.2004 în Rm.V, intimatei, pentru o perioadă de 90 de zile, delegarea exercițiului drepturilor părintești în favoarea intimatei, pe perioada încredințării și încetarea măsurii de plasament la asistent maternal -.
În motivarea cererii se arată că, prin sentința civilă nr.32/17.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr-, definitivă și irevocabilă, s-a dispus încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne pentru copilul -.
Se arată că în prezent minora se află în plasament la asistent maternal, -, ca urmare a măsurii dispuse de CPC - V prin Hotărârea nr.310/15.07.2005.
În urma demersurilor efectuate de către DGASPC - Vaf ost identificată numita, ca fiind cea mai potrivită persoană adoptatoare pentru minoră, aceasta fiind aptă să adopte, potrivit atestatului nr.25/10.09.2007 acordat prin Dispoziția nr.25 din 10.09.2007.
Prin cererea nr.32098/8.10.2007 înregistrată la sediul direcției, intimata solicitat încredințarea în vederea adopției a minorei -.
Se precizează că între intimată și minoră s-a constatat existența unei compatibilități și a unei relații de atașament puternică, intimata dorind să adopte copilul.
În drept se invocă disp. art.25 - 30 din legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopției.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, constând în acte de stare civilă ale părților, sentința civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- a Tribunalului Vâlcea - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Minori și Familie, atestatul numitei și raportul privind încredințarea în vederea adopției a copilului -.
Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr. 62/ din 7 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- a dmis cererea formulată de petentă, a dispus încredințarea în vederea adopției a copilului -, născută la data de 29.01.2004 în Rm.V, CNP -, fiica lui și -, CNP -, la intimata, CNP -, pe o perioadă de 90 de zile.
A delegat exercițiul drepturilor părintești în favoarea intimatei pe perioada încredințării minorei.
S-a dispus încetarea măsurii de plasament la asistent maternal profesionist -, cu sistarea alocației de stat și de plasament.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, analizând cererea în raport de înscrisurile aflate la dosar și raportat la principiul interesului superior al minorului, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1/12.01.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, rămasă irevocabilă, instanța de judecată a dispus pentru minoră, încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne.
În prezent, minora se află sub măsura de protecție specială a plasamentului la asistent maternal profesionist -, așa cum s-a dispus prin Hotărârea CPC nr. 310/15.07.2005.
În urma demersurilor efectuate de DGASPC V, a fost identificată numita, ca fiind cea mai potrivită persoană adoptatoare pentru acest copil, persoană căreia i s-a eliberat Atestatul nr. 25/10.09.2007 în acest sens de către DGASPC
Astfel, intimata, prin cererea înregistrată sub nr. 32098 din 08.10.2007, a solicitat încredințarea copilului în vederea adopției.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că între minoră și intimată există compatibilitate, precum și o puternică relație de atașament, numita intenționând să adopte copilul.
Apreciind că interesul superior al copilului este de a crește și a se dezvolta într-o familie care să îi ofere condițiile necesare unei creșteri și educări corespunzătoare, afecțiune și stabilitate, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 25-30 din Legea nr. 273/2004, a admis cererea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata (fostă ), criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie invocând disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea sau aplicarea greșită legii.
În motivarea recursului se susține că cererea formulată de către DGASPC - Vaf ost soluționată la primul termen de judecată, termen la care recurenta nu a putut să se prezinte pentru a face apărări, fiind nevoită să o însoțească pe mama acesteia la spital, în B, neavând nici posibilitatea să formuleze o cerere de amânare a cauzei pentru apărător.
Se susține că la câteva zile după pronunțarea hotărârii recurate, minora i- fost luată de către intimata, iar soluția instanței nu poate fi benefică minorei.
Recurenta susține că este asistent maternal profesionist la - V din anul 2000, iar la data de 29.10.2004 prin Hotărârea nr.4990/2004 a Comisiei pentru protecția copilului V, s-a dispus, pentru minora -, înlocuirea măsurii de plasament de la, cu măsura de plasament la asistent maternal profesionist, -, recurenta din cauza de față, minora fiind luată de către aceasta, iar prin Hotărârea nr.310/2005 s-a definitivat măsura plasamentului.
Recurenta susține că îngrijit-o pe minoră ca pe propriul copil și a decis să o adopte, în condițiile în care mai are o adoptată, care în prezent are 9 ani.
Se susține că recurenta a formulat cerere de adopție a minorei în mai 2007, însă i s-a spus că nu fost găsită mama naturală a fetiței pentru a-și da acordul, însă, în 14.09.2007 aceasta a fost chemată cu minora la, unde întâlnit-o pe intimata, care s-a uitat la minoră. În noiembrie 2007 recurenta a fost obligată să o dea pe minoră spre găzduire 2 zile, către intimata, care adus-o pe minoră, bolnavă și neîngrijită, după expirarea termenului, prilej cu care recurenta a constatat că cererea acesteia de adopție fusese ignorată, în favoarea lui.
Recurenta consideră că interesul major al copilului trebuie să călăuzească instanța în luarea unei hotărâri, apreciindu-se care din cele două persoane sunt mai îndreptățite să primească minora spre adopție, recurenta considerând că aceasta este cea care s-a ocupat de creșterea și educarea minorei, mai ales că între timp s-a căsătorit, având și venituri suficiente pentru întreținerea acesteia.
Intimata nu este căsătorită, cu venituri modeste și în vârstă de 51 de ani, față de recurentă care are 40 ani, existând o totală incompatibilitate între minoră și intimată.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului i casarea cu trimitere spre rejudecare, în scopul administrării tuturor probelor necesare.
Prin întâmpinarea depusă de intimata DGASPC V se solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea sentinței de la fond.
În motivarea cererii se arată că recurenta nu are calitate procesuală, privind capătul de cerere prin care se solicită încredințarea minorei în vederea adopției, aceasta putând să formuleze recurs doar împotriva capătului de cerere privind încetarea măsurii de plasament
Astfel, dispozițiile art.63 alin.3 din Legea nr.273/2004 prevăd că judecarea cererilor de încredințare a copilului în vederea adopției se face cu citarea direcției, în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului și persoanei sau familiei adoptatoare.
În altă ordine de idei, cererea fost soluționată la primul termen de judecată, deoarece ambele părți, menționate în art.63 alin.3 din legea amintită, legal citate, au fost prezente, respectiv DGASPC V și persoana adoptatoare, recurenta neavând calitate procesuală în privința acestui capăt de cerere, vizând încredințarea copilului în vederea adopției.
Recurenta a fost citată în cauză, fiind necesar ca măsura de plasament ca asistent maternal să înceteze, în situația în care se dispune încredințarea copilului spre adopție.
Se precizează că recurenta a demonstrat reaua credință, pe toată durata plasamentului, încercând să împiedice această adopție. În plus, recurenta nu a solicitat direcției, atestarea acesteia ca persoană aptă să adopte, potrivit art.19 din Legea nr.273/2004.
În recurs a fost depusă cererea de adopție din 22.01.2008, formulată de recurentă; certificatul de căsătorie vizând-o pe recurentă; adeverința emisă de Grădinița germană din județul V, actul de partaj voluntar și concluzii scrise depuse de intimata.
Curtea, analizând recursul prim prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
Cererea privind încredințarea minorei în vederea adopției a primit un prim termen la 7.12.2007, dată la care procedura de citare a fost legală, drept pentru care instanța de fond a luat cauza în pronunțare, având în vedere și caracterul urgent al măsurilor de protecție privind minorii.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu se află nici o cerere de amânare formulată de către recurentă, ci doar un memoriu înregistrat la data de 27.12.2007, sentința pronunțându-se la data de 7.12.2007.
Susținerea recurentei în sensul că fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță, fiind nevoită să o însoțească pe mama acesteia în B, la spital, este nedovedită, nedepunându-se, nici la fond și nici în recurs acte medicale sau de transport.
Pe de altă parte, recurenta avea posibilitatea să-și angajeze apărător, având în vedere că cererea fost înregistrată la data de 2.11.2007, cu termen la 7.12.2007, iar recurenta a primit citație în data de 12.11.2007.
În aceeași ordine de idei se constată că, susținerile recurentei sunt nedovedite, aceasta susținând că a formulat cerere în scopul încuviințării adopției în luna mai 2007, însă la dosar a fost depusă o cerere de adopție formulată de recurentă la data de 22.01.2008, după pronunțarea sentinței recurate, cerere făcută pro causa, așa cum s-a procedat și cu încheierea căsătoriei recurentei, dovedită cu certificatul depus în recurs.
În legătură cu susținerea recurentei, referitoare la căsătoria acesteia, Curtea constată că nu are relevanță juridică, în cauza de față, încheierea acestei căsătorii, știut fiind faptul că există și familii monoparentale, cu posibilități egale de creștere, educare și pregătire profesională a minorilor aflați în familii formate din mamă, tată și copii.
În mod corect, instanța de fond apreciat că interesul major al minorei este acela de a fi încredințată în vederea adopției la intimata, care are posibilități materiale și morale de creștere, educare și pregătire profesională a acesteia, așa cum rezultă din dispoziția și atestatul aflate la filele 10 și 11 dosar, precum și din raportul de la fila 13 dosar, intimata având casă, proprietate personală în Rm. V, bine mobilată, cu toate accesoriile, aceasta îndeplinind funcția de șef serviciu contabilitate, cu un salariu de 1725 lei, așa cum rezultă din partajul voluntar depus în recurs. Recurenta nu a făcut dovada unei locuințe proprietate personală, având venituri mici, în jur de 600 - 800 lei, ca asistent maternal.
Se constată că intimata este profund atașată de minoră și preocupată de creșterea și educarea acesteia, minora frecventând Grădinița germană din Rm. V, așa cum rezultă din adeverința nr.9/15.02.2008.
Curtea constată că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru administrarea probelor, având în vedere că aceste probe nu au fost solicitate odată cu cererea de recurs, cum este legal și nici nu au fost indicate sau depuse la dosar, încât nu se justifică această cerere, recurenta intenționând doar o tergiversare a soluționării cauzei, așa cum susținut și intimata petentă - DGASPC V, în întâmpinarea depusă, când a afirmat reaua credință a recurentei, prin faptul că a împiedicat adopția minorei pe toată perioada plasamentului, fără a solicita atestarea acesteia ca persoană aptă să adopte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D IDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata ( fostă ), împotriva sentința civilă nr. 62/ din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.02.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/10.03.2008
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 718/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
