Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/R/Ad Dosar nr-
Ședința camerei de consiliu din 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător - -
Grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror -a, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 129/S din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 18.01.2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.01.2010.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 129/S/21.10.2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, la data de 7.07.2009, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și, ca prin sentința ce se va pronunța, a se încuviința adopția de către reclamantă a minorului, născut la data de 28.02.2009 în
Reclamanta și pârâtul au calitatea de soți, căsătoria acestora fiind încheiată la data de 26.07.1997 la Târgu, potrivit certificatului de căsătorie depus la dosarul cauzei în copie legalizată, fila 13.
La data de 28.02.2009 s-a născut minorul dintr-o relație extraconjugală a pârâtului cu pârâta, copil pe care reclamanta și-a manifestat dorința de a-l adopta. În acest sens, pentru a depăși situația delicată în care s-a aflat, reclamanta a apelat serviciile Asociației, centru de servicii psiho-sociale și a ajuns la concluzia că dorește să fie mama copilului biologic al soțului său.
Pârâtul este de acord cu acțiunea promovată de reclamantă, iar pârâta, mama biologică a copilului și-a exprimat de asemenea consimțământul la adopția copilului său prin declarațiile notariale din data de 28.04.2009 și din 11.06.2009, filele 8 și 9 de la dosar, dar și în fața instanței.
Cu toate acestea, instanța este singura autoritate care poate să încuviințeze adopția minorului și pentru aceasta nu este suficient să ia act de poziția părților, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la situația în care s-ar consfinți o simplă tranzacție.
Conform dispozițiilor Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopției, adopția se încuviințează numai dacă este în interesul superior al copilului ce urmează să fie adoptat.
Acordul părinților biologici la adopție nu poate conduce în mod automat la încuviințarea adopției unui copil atâta timp cât nu s-a făcut și dovada că adopția și în consecință încetarea legăturilor de filiație cu mama biologică și a legăturilor de rudenie cu rudele materne este în interesul superior al copilului.
Apoi, adopția este un proces civil guvernat de principiul disponibilității, proces în care sarcina probei revine reclamantului. Desigur, în baza rolului activ al judecătorului stipulat de art. 129. pr. civ și în baza art. 64 din Legea 273/2004, instanța este datoare să administreze orice probe admise de lege pentru a se convinge că adopția se face doar în interesul copilului, însă instanța nu trebuie să aibă rol de anchetator și să facă investigații atunci când părțile încearcă să creeze o anumită stare de fapt care le convine și care nu corespunde realității, întrucât investigațiile sunt specifice procesului penal.
Starea de fapt, astfel cum a fost expusă de părți este extrem de delicată și în acest context este de înțeles o atitudine mai rezervată din partea acestora, însă, pe tot parcursul procesului părțile au păstrat o discreție totală în ceea ce privește locul unde locuiesc, reușind chiar să-i,păcălească " atât pe reprezentanții Asociației, cât și pe asistentul social din cadrul DGASPC B care au efectuat anchetele sociale care au arătat, în referatele întocmite că reclamanta și pârâtul locuiesc în B,-, 3. În realitate, a rezultat că aceștia locuiau la altă adresă și s-au,mutat" la adresa declarată numai când asistentul social și-a anunțat vizita.
Întrebate fiind, părțile au arătat că nu mai locuiesc nici la adresa din B,-, 3, nici unde au stat ulterior, ci s-au mutat în cartierul. Martorii care au fost ascultați în cauză, respectiv, deși arată că au vizitat părțile după ce minorul a fost adus în familia acestora, nu cunosc adresa unde au locuit cei doi soți, întrucât fie au ajuns acolo cu altcineva, fie nu mai știu strada și numărul. Martorii nu cunosc detalii despre relația extraconjugală a pârâtului ci doar faptul că reclamanta și-a dorit să adopte acest copil, fiind încântată de idee și a trecut peste acest episod delicat din viața sa ( martora și martora ).
În continuare, s-a reținut că mama biologică a copilului nu a dorit să-și facă cunoscut domiciliul unde locuiește în fapt, dorind să fie citată la adresa din B,-, 3, adresa pe care și-au dat-o și pârâții, motivat de faptul că nu vrea ca familia sa să cunoască că a născut un copil.
În acest context instanța nu a putut reține din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor, ancheta socială decât că minorul, care este fiul pârâților și, este un copil bine îngrijit, care este crescut de cei doi soți, care se preocupă să asigure copilului un stil de viață adecvat pentru un copil de vârsta lui, însă nu și-a format convingerea că adopția lui de către reclamantă ar fi în interesul copilului. Nu rezultă din probele administrate nici că mama biologică și-a părăsit copilul în maternitate, nici că este săracă și nu are posibilități materiale pentru creșterea și educarea acestui copil, nici că rudele materne nu acceptă acest copil și că ar fi în detrimentul copilului să le cunoască.
Aplicarea dispozițiilor Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopției în ceea ce privește adopția copilului unuia dintre soți de celălalt soț trebuie făcută în situațiile în care rezultă fără echivoc că minorul a fost crescut și a dezvoltat relații de afecțiune față de soțul părintelui său, că relația care s-a creat este de genul părinte -copil, că adoptatorul și-a consolidat și dovedit pe deplin capacitățile parentale și că nu este în interesul copilului să păstreze legături de rudenie cu mama biologică și rudele ei.
Legiuitorul a prevăzut procedură simplificată în cazul adopției copilului de către soțul părintelui firesc, eliminând procedura obținerii atestatului și procedura deschiderii adopției, însă nu a dat posibilitatea părinților biologici să decidă asupra adopției, iar instanța are obligația să stabilească dacă adopția se face exclusiv în interesul adoptatului sau este justificată doar de interesul celui ce adoptă. Procedând în sens contrar se încalcă în mod flagrant un principiu fundamental al drepturilor copilului reglementat de dispozițiile art. 14 alin 1 și 2 și art 30 alin 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care enunță atât dreptul copilului de a crește alături de părinții săi cât și dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului superior al acestuia.
În cauza de față, nu rezultă că este în interesul copilului să întrerupă legăturile de rudenie cu mama biologică (doar pentru că aceasta și-a dat acordul) și rudele materne (părțile au păstrat direcția absolută asupra identității acestora, mama biologică declarând că nu dorește ca familia sa să cunoască că are un copil) și mai mult nu rezultă că relația care s-a creat între reclamantă și minor este de natură a considera că adopția este soluția optimă pentru acest copil, pentru că nu trebuie uitat că minorul provine dintr-o relație extraconjugală a pârâtului, iar de la data acesteia a trecut puțin timp, copilul fiind în vârstă doar de câteva luni și chiar dacă relațiile dintre cei doi soți s-au reconciliat și a intervenit o situație de echilibru și de acceptare a stării de fapt, acest proces necesită timp și activități de consiliere a cuplului, ori în cazul de față nu există la acest moment suficiente garanții de reconciliere a relației maritale, necesare pentru realizarea unei adopții de succes.
Întrucât nu s-a demonstrat contrariul, interesul copilului este de a avea posibilitatea să mențină legături cu ambii părinți biologici precum și cu toată familia extinsă, respectiv rudele materne și paterne, chiar dacă locuiește în fapt doar cu tatăl și soția acestuia.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se evidențiază interesul major al copilului și legătura de afecțiune între reclamantă și copilul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, ale Legii nr. 273/2004 și ale Legii nr. 272/2004.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Art. 2 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, stabilește principiile care trebuie respectate în cursul procedurii adopției, printre care se numără și principiul interesului superior al copilului și al creșterii și educării lui într-un mediul familial.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că este în interesul minorului ca acesta sa fie adoptat de reclamanta, având în vedere că reclamanta și soțul său oferă toate condițiile necesare,materiale si morale, pentru creșterea și educarea copilului.
Totodată este dovedit faptul că reclamanta este o persoană aptă să crească acest copil, dovedind calitati psihologice si morale compatibile, spre deosebire de pârâta, care nu dorește să își crească propriul copil.
Pentru aceste considerente, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea 273/2004 și de Legea 272/2004, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 129/S/21.10.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, potrivit celor ce urmează.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 129/S/21.10.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
Încuviințează adopția copilului, născut la data de 28.02.2009 în B, jud. B, CNP -, fiul lui (CNP -) și (CNP -) de către reclamanta (CNP -).
Dispune ca pe viitor copilul să își păstreze acest nume.
Obligă Serviciu de Stare Civilă al Primăriei Municipiului B să întocmească un nou act de naștere al copilului adoptat,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./26.02.2010
Tehnoredact./2.03.2010/ 7 ex.
Jud. fond
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
| ← Divort. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Stabilire paternitate. Decizia 1296/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
