Divort. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 40/2009
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 381/A din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 martie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 625 din 11.03.2008 a Judecătoriei Mediaș a fost admisă acțiunea civilă promovată sub nr. 3520 din 5.11.2007 de reclamanta în contradictoriu cu intimatul, dispunându-se desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, cu revenirea reclamantei la numele avut anterior, încredințarea către aceasta a minorilor rezultați din căsnicie, cu obligarea intimatului la plata unei contribuții de întreținere lunară pentru aceștia și compensarea cheltuielilor de judecată. A fost respinsă cererea reconvențională promovată de intimat în contradictoriu cu reclamanta din acțiunea principală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență, că ambele părți au contribuit la destrămarea relațiilor de căsătorie, acestea neacordându-și asistența și sprijin reciproc în momentele de cumpănă ale căsniciei, copiii beneficiază de o mai bună îngrijire la mamă, deși afecțiune au la ambii părinți, datorită vârstei fragede și atașamentului față de mamă, este indicat să rămână la aceasta, împreună, contribuția intimatului s-a stabilit în funcție de starea de nevoie a minorilor și de posibilitățile de plată ale părintelui.
Împotriva soluției a declarat apel intimatul, care solicită să fie admisă cererea sa reconvențională, cu încredințarea către el a minorilor, în subsidiar doar a minorului rezultat din căsnicie, susținând că intimata reclamantă nu are condiții potrivite pentru creșterea și îngrijirea ambilor copii, că are relații extraconjugale, că a părăsit copiii la despărțire și nu are o atitudine potrivită față de băiat, invocă declarațiile martorilor audiați în cauză și faptul că nu i se permite să aibă legături personale cu minorii.
Prin decizia civilă nr. 381/A/2007 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă s-a respins ca nefodat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile atacate și a fost obligat la plata cheltuieli de judecată în apel către reclamanat intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că este în interesul celor doi frați ca să crească împreună, că s-a dovedit în cauză că mama prezintă garanți morale și materiale pentru creșterea și educarea celor doi minori, aceasta fiind cea care la momentul actual poate oferi un mediu securizat, afecțiunea și grija necesară dezvoltări celor doi copi minori, astfel că nu se impune reformarea hotârări atacate în sensul solicitat de către pârâtul apelant.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea deciziei atacate precum și a sentinței instanței de fond în sensul încredințări celor doi minori tatălui, respectiv recurentului pârât.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că probele dosarului fac dovada relaților extraconjugale pe care le-a avut reclamanta intimată, precum și atitudinea nepotrivită și neglijentă față de minorul rezultat din căsătoria părților, declarația dată de mama intimatei fiind subiectivă și părtinitoare, că minorul este atașat de tată, că recurentul pârât prezintă garanții morale și materiale pentru bună dezvoltare a celor doi minori, are venituri net superioare reclamantei intimate, că manifestă o preocupare deosebită pentru sănătatea și educarea minorului, care a fost abandonat de mamă, că intimata reclamantă i-a interzis tatălui să îi vadă pe minori și că reclamanata intimată nu prezintă garanții morale pentru creșterea și educarea celor doi copii, interesul acesteia fiind doar obținerea pensiei de întreținere.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, cu motivarea că decizia atacată este legală și temeinică, că motivele de recurs invocate de recurent nu se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, context în care recursul este nul, conform art. 302 lit. c) din același cod de procedură, iar pe fondul cauzei se arată că susținerile recurentului sunt contrazise de probele dosarului.
La termenul de judecată din 30 martie 2009 recurentul pârât a depus la dosar o anchetă socială întocmită de Primăria comunei, jud. Sibiu și o caracterizare a minorului întocmită de educatoarea ( 34,35).
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma criticilor invocate de către recurent, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod proc. civilă, cu referire la art. 42 din Codul familiei, art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
1.În primul rând este necesar să se precizeze că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.
Criticile formulate de recurentul pârât, din punct de vedere formal nu respectă cerința imperativă a legii -art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecății.
În această situație și, în raport de prevederile art. 306 alin. 3 din același cod, sistematizând expunerea de motive a recurentului, Curtea constă că criticile recurentului vizează ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În acest context, excepția de nulitate a recursului invocată de intimata reclamanta urmează a fi respinsă, instanța de recurs având îndatorirea să examineze din oficiu motivele de recurs invocate și să rețină dacă este cazul vreunul din punctele 1-9 ale art. 304 Cod pr. civ.
2. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanța de recurs observă că hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, Tribunalul ca instanță de apel a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce privește aprecierea probelor administrate cauzei, stabilind o corectă stare de fapt, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub aspectul criticat - încredințarea minorilor.
Nu este de neglijata a se arăta că recurentul pârât nu a formulat critici de nelegalitate sau netemeinicie în ce privește divorțul, astfel că sub acest aspect recurentul pârât a achiesat la hotărârile pronunțate anterior de instanțe de fond și, respectiv, instanța de apel.
Curtea apreciază ca nefondate susținerile recurentului pârât sub aspectul încredințării minorilor rezultați din căsătoria părților, instanțele de judecată anterioare au respectat principiul interesului superior al copiilor pe baza criteriilor de determinare atunci când au dispus încredințarea ambilor minori spre creștere și educare mamei, reclamantei intimate.
Potrivit art. 42 alin. 1) și 2) din Codul familiei, odată cu pronunțarea divorțului, instanța este obligată să hotărască, chiar și din oficiu, în lipsa cererii părților asupra încredințării copiilor minori spre creștere și educare, în funcție de interesul copiilor, fie unuia dintre părinți, fie, în mod excepțional, unei terțe persoane sau familii, cu consimțământul acestora, ori unei instituții de ocrotire.
Interesele copiilor minori care trebuie să fie avute în vedere cu ocazia încredințării sunt legate de vârsta acestora, de comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de atașament și de grija pe care au manifestat-o față de copii, de legăturile afective care există între părinți și copii.
Este adevărat, că în luarea unei atari măsuri obligatorii în cazul divorțului cu copii minori, conf. art. 42 din Codul familiei, judecătorul trebuie să aibă în vedere la aprecierea interesului minorilor și posibilitățile materiale ale părinților, însă acest criteriu nu este definitoriu, ci trebuie raportat la criteriile arătate anterior.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu poate împărtășii opinia recurentului pârât în sensul că instanțele de judecată anterioare nu au analizat toate probele administrate cauzei, bazându-și hotărârea doar pe declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei. Atât prima instanță, cât și instanța de apel în pronunțarea soluției a avut în vedere toate probele testimoniale administrate cauzei, cât și anchetele sociale efectuate la domiciliile celor doi părinți, precum și înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, în speță, este de observat, contrar susținerilor recurentului pârât, că reclamanta intimată are condiții materiale decente pentru creșterea celor doi copii minori și și că s-a ocupat de creșterea și educarea minorilor atât în timpul căsătoriei părților, cât și după părăsirea domiciliului conjugal.
Împrejurarea dovedită cauzei că intimata reclamantă locuiește cu chirie în mun. Mediaș și are un venit lunar de 710 lei, fiind angajată ca muncitoare la. & SRL nu poate constitui un impediment în ceea ce privește încredințarea celor doi copii minori, în contextul în care aceasta prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea minorilor.
Astfel, imobilul în care locuiește este alcătuită din 2 camere și dependințe, foarte bine dotat, îngrijit corespunzător, având toate dependințele necesare, aspecte ce rezultă din ancheta socială întocmită la data de 10 noiembrie 2008 de autoritatea tutelară de la domiciliul reclamantei, respectiv Consiliul Local al mun. Mediaș, jud. Sibiu.
Din aceeași anchetă socială rezultă că între mamă și cei doi minori s-au stabilit legături de afectivitate, că intimata reclamantă le poate oferii copiilor un mediu favorabil creșteri și educării lor, că nu este în interesul minorilor să fie separați și se opinează în sensul încredințării copiilor la mamă ( 45 ds. apel ).
Împrejurarea că intimata reclamantă este preocupată de creșterea și sănătatea minorilor, că a vegheat la creșterea acestora rezultă nu numai din ancheta socială menționată, ci și din depozițiile martorilor, martori care au perceput în mod direct faptele juridice.
Este adevărat, că din luna februarie 2008 minorul se află în îngrijirea recurentului pârât, însă s-a dovedit cauzei că minorul s-a aflat la mamă până când a fost luat de pârât împotriva voinței reclamantei intimate, după care pârâtul a obținut pe calea unei ordonanțe președințiale încredințarea minorului până la soluționarea procesului de divorț și că a amenințat-o cu acte de violență pe intimată dacă nu respectă hotărârea judecătorească de încredințare.
Curtea subliniază că în cazul în care din căsătorie au rezultat mai mulți copii, separarea lor trebuie să constituie o măsură extremă, care își poate găsi justificarea numai în lipsă de posibilități materiale a fiecărui părinte de a-i crește și educa împreună. Ori, probele dosarului confirmă că mama, reclamanta are posibilități materiale de creștere a celor doi copii minori. Mai mult decât atât, este de arătat că cei doi minori au fost crescuți de la naștere de către mamă, că se află la vârsta la care au mai multă nevoie de îngrijirea și afecțiunea acesteia - are în prezent vârsta de 1 an și 10 luni iar are în prezent vârsta de 4 ani și 10 luni, atât în ce privește creșterea, cât și formarea caracterului, de un mediu stabil și de o atenție suplimentară, care în prezent pot fi oferite de mamă, atașamentul copiilor față de mamă și interesul acesteia față de minori fiind relevat de actele dosarului.
Mergând pe același raționament, în speță, interesul celor 2 copii minori este ca ei să crească împreună, întrucât despărțirea lor ar contribui la crearea unor sentimente de ură reciprocă între frați determinate de relațiile tensionate care există și în prezent între părinți.
Chiar dacă pârâtul recurent făcut dovada cu înscrisul depus la dosar, intitulat "Caracterizare" că sub aspect profesional își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile de serviciu și are un comportament ireproșabil la locul de muncă și față de colegi, acest fapt nu are nici o relevanță sub aspectul analizat. Condiția esențială în funcție de care instanțele judecătorești au îndatorirea să hotărască încredințarea copiilor minori constă în interesul acestora care urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere pe care le-am enunțat anterior( 43 ds. tribunal).
În speță, pentru aprecierea interesului major al minorilor și încredințarea lor mamei, instanțele au ținut cont de toate aceste criterii, astfel încât sub aspectul legalității hotărârile sunt corecte.
Nu este de neglijat a se arăta sub acest aspect că probele dosarului au relevat că recurentul pârât consumă în exces alcool, că avea un comportament violent față de reclamantă chiar în prezența minorilor și își neglija obligațiile de întreținere față de familiei, reclamanta fiind deseori nevoită să vândă din casă lucruri pentru a obține banii necesari traiului zilnic, fapt ce conferă conduitei recurentului atributul incapacității de educare și formare a minorilor.
Curtea nu atașamentul și interesul recurentului pârât față de cei doi copii minori și, însă raportat la probatoriul administrat cauzei interesele celor doi copii cel puțin pentru moment sunt mai bine protejate la mamă, intimata reclamantă.
Susținerile recurentului pârât referitoare la relațiile extraconjugale ale intimatei reclamante, Curtea raportat la obiectul prezentului recurs - încredințare minori, observă că acestea nu au nici o relevanță, atâta timp cât s-a dovedit în cauză că mama, intimata reclamantă s-a preocupat de creșterea și educarea minorilor, a dat dovadă de afecțiune și atașament față de minori, le oferă acestora un climat corespunzător pentru îngrijirea, creșterea și dezvoltarea armonioasă a minorilor.
Curtea amintește că recursul este o cale extraordinară de atac ce vizează dispozitivul hotărâri atacate, astfel că eroarea cuprinsă într-unul dintre considerentele hotărârii nu justifică admiterea unui recurs.
Așa fiind, criticile recurentului pârât referitoare la considerentele deciziei atacate sunt inadmisibile, atâta timp cât în mod legal tribunalul a respins ca nefondat apelul pârâtului.
Cu privire la modul în care au fost apreciate și interpretate probele dosarului, prin raportare la aceste criterii, Curtea nu mai poate să-și exercite controlul judiciar asupra hotărârilor atacate cu recurs ca urmare a abrogării pct.11 al art.304 Cod procedură civilă.
Pentru cele ce preced, Curtea apreciază ca nefondat recursul recurentului pârât, urmând a fi respins ca atare, conf. art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă.
În ce privește cererea intimatei reclamante de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului recurs, Curtea constată că acestea au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar ( 17, 18), astfel că în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă va fi obligat numitul recurent la plata sumei de 1900 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 381/A din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 1900 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei reclamante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. /2ex./22.04.2009
,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Reintegrare în familie. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Craiova | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2010. Curtea... → |
|---|
