Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - adopție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 1
Ședința camerei de consiliu din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare declarată de contestatorul domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei nr. 5 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 ianuarie 2010, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru 12 ianuarie 2010, ora 12,00, apoi pentru 19 ianuarie 2010, ora 12,00 și în final pentru data de 26 ianuarie 2010, ora 12,00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 5 din 30 septembrie 2009 a acestei instanțe a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 77 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Suceava, de respingere a cererii de constatare a nulității adopției încuviințate prin sentința civilă nr. 16 din 6 decembrie 2005 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații S, și OG.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 11 și 56 din Legea nr. 273/2004 privind lipsa consimțământului la adopție. Nu s-a dovedit în cauză existența pretinsei promisiuni a pârâtei privind OG continuarea relațiilor de căsătorie cu reclamantul și, oricum, o astfel de promisiune nu ar fi putut fi apreciată ca reprezentând o contraprestație, în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 273/2004, de natură a lipsii de valabilitate consimțământul adoptatorului.
Motivele de nulitate se analizează în raport de momentul încheierii adopției, fiind lipsită de relevanță juridică dinamica ulterioară acestui moment a relațiilor dintre adoptat și adoptator ori dintre acesta din urmă și mama adoptatului.
Prin acordul părților la admiterea acțiunii și desființarea retroactivă a adopției se tinde la înlăturarea rolului instanței, de a verifica efectiv condițiile încheierii adopției. În cauză, reclamantul a invocat o situație de fapt diferită față de cea afirmată la data încuviințării adopției, arătând că între el și adoptat nu au existat relații de afecțiune specifice relațiilor de familie. Astfel, admiterea acțiunii ar fi de natură a înfrânge principiul de drept potrivit căruia "nimeni nu este ascultat când își invocă propria necinste".
La data de 26 noiembrie 2009, reclamantul s-a adresat Curții, solicitând anularea deciziei pronunțate în recurs.
Și-a motivat cererea arătând că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale și că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate. Astfel, instanța de recurs a omis să verifice dacă adopția s-a realizat în scopul protejării interesului superior al adoptatului, ca o măsură de protecție a acestuia; în virtutea rolului activ, instanța trebuia să pună în discuția părților mijloacele legale de desființare a adopției; instanța s-a aflat în eroare cu privire la obiectul investirii, întrucât el a cerut constatarea nulității adopției, iar nu desființarea retroactivă a acesteia; deși sentința cuprinde motive contradictorii, instanța de recurs nu le-a analizat, reținând doar motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Contestația nu a fost motivată în drept.
Examinând criticile formulate de contestator care, în drept, pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, Curtea le constată neîntemeiate.
Limitele controlului judecătoresc realizat de către instanța de recurs sunt cele stabilite de parte, prin motivele de nelegalitate invocate în termenul prevăzut de lege.
Motivul privind scopul urmărit la încheierea adopției, cu referire la dispozițiile art. 56 din Legea nr. 273/2004 a fost analizat prin decizia contestată (pagina 3), nefiind "omis" de instanță, iar cercetarea judecătorească s-a circumscris, atât la fond, cât și în recurs, obiectului investirii.
Constatarea nulității actului juridic are ca efect desființarea lui retroactivă, motivele de nulitate vizând momentul încheierii acestuia. Prin urmare, pretinsa eroare a instanței privind obiectul investirii nu este dată.
Critica privind existența unor "motive contradictorii" în sentința recurată a fost analizată, de asemenea, de instanța de recurs (pagina 3 - decizie).
Dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă au în vedere doar omisiunea de a examina unul din motivele de nelegalitate invocate de recurent în termenul legal, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care sunt subsumate acestora. Instanța de recurs poate grupa astfel de argumente, răspunzându-le printr-un considerent comun.
În ce privește noțiunea de "greșeală materială", aceasta vizează erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății, iar nu greșeli de judecată, cum sunt cele privind aprecierea probelor sau interpretarea dispozițiilor legale.
Așa fiind, Curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de reclamant,
Văzând și dispozițiile art. 319 și 320 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei nr. 5 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
Tehnored.
2ex/05.02.2010
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Frunză Sanda, Plăcintă Dochița
| ← Divort. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 776/2009. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
