Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1224/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1224
Ședința publică din 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 44/3.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, și Consiliul Local, având ca obiect desfacere adopție.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.1002/30/17.02.2009, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și, desfacerea adopției încuviințată prin sentința civilă nr. 69/CC/25.11.1993 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 2162/C/1993 cu privire la minora, născută la data de 18.02.1990, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că Tribunalul Timiș, a dispus prin sentința civilă nr. 69/C/25.11.1993 încuviințarea adopției cu efectele unei filiații firești a minorei, născută la 18.02.1990, de către reclamanții și. Ca urmare a încuviințării adopției, minora a dobândit numele de.
Reclamanții au precizat că minora a crescut în locuința adoptatorilor, beneficiind de o creștere și educație corespunzătoare nevoilor sale speciale, determinate de starea sa de sănătate.
Deși părinții săi adoptivi i-au creat toate condițiile unei dezvoltări normale și armonioase, a început să aibă manifestări necorespunzătoare vârstei și educației primite din partea soților.
Astfel, a început prin a avea probleme cu școala pe care o frecventa, aceasta mințea adesea atât profesorii, cât și colegii de clasă, numai din dorința de a fi în centrul atenției și de a impresiona cu povestiri cât mai șocante. Ulterior, comportamentul deviant al minorei s-a agravat și aceasta a început să absenteze de la cursuri, fiind văzută cerșind în fața unei biserici.
Când părinții adoptatori au luat legătura cu diriginta fetei și au aflat de situația școlară precară a acesteia, pârâta a părăsit domiciliul familiei.
Minora a beneficiat de consultații psihologice, însă fără niciun rezultat concret, întrucât nu a respectat programările stabilite și evita discuțiile referitoare la subiecte personale.
Astfel că, deși părinții adoptivi au realizat eforturi deosebite în ceea ce privește integrarea fetei în familie și dezvoltarea corespunzătoare a acesteia, a continuat să aibă un comportament deviant și neadecvat atât față de părinții săi adoptivi, cât și față de persoanele apropiate. Acest comportament deviant s-a accentuat, furând în repetate rânduri din domiciliul părinților săi adoptivi, și ulterior, din casa nașilor ei de.
După ce părinții adoptivi au prins-o furând din casa nașilor de, minora a avut o tentativă de suicid.
Datorită stărilor conflictuale create, care au culminat cu această tentativă de suicid, în vara anului 2004, părinții adoptivi s-au adresat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. La recomandarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, în data de 12.04.2004, la vârsta de 14 ani, a fost internată la Clinica de Infantilă T cu diagnosticul de tulburare de conduită de tip depresiv.
Datorită stării conflictuale dintre minoră și părinții adoptivi, aceasta nu a mai dorit reîntoarcerea în cadrul familiei, astfel că, la externarea minorei din spital, a fost luată măsura plasamentului în regim de urgență în cadrul Centrului de Primire a Copilului T, conform minutei nr. 378/19.08.2004.
Reclamanții au mai precizat că, ulterior acestei date, nu a mai luat niciodată legătura cu părinții săi adoptivi, rupând în mod ireversibil relațiile familiale cu aceștia.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la fila 20-21 dosar, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tas olicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și, pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamanții și.
În motivare, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Taa rătat că au înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât, în prezent, pârâta are 18 ani, iar, conform art. 4 lit. a din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, prin copil se înțelege persoana care nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, în condițiile legii.
Pe fond, de asemenea, se opun solicitării reclamanților, în baza art. 56 din Legea nr. 272/2004 până când aceștia vor face dovada celor menționate.
Prin sentința civilă nr. 44/PI/3.08.2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamanții și împotriva pârâților Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, Consiliul Local și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta, născută, a fost adoptată de reclamanții și prin sentința civilă nr. 69/25.11.1993 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 2162/C/1993.
Conform probelor administrate în cauză ( caracterizarea școlară a minorei întocmită de diriginta ei, doamna precum si declarațiile martorilor și ) a rezultat că, în prezent, minora este plecată de la domiciliul reclamanților.
Minora a crescut în familia reclamanților, ca urmare a încuviințării adopției, plecând de la domiciliul părinților săi adoptivi de mai mulți ani datorită comportamentului său necorespunzător atât în familie, cât și în comunitate.
Astfel, s-a reținut că minora a început să lipsească de la școală, să își mintă părinții adoptivi si să fure lucruri, atât din casa părinților săi adoptivi, cât și din casa nașilor de.
Din evaluarea psihologică întocmită de către Cabinetul de Asistență rezultă că minora a participat în cursul anului 2003 la 4 ședințe de consiliere la solicitarea părinților săi, respectiv a dirigintei.
S-a reținut că minora a comunicat doar în anumite limite, la un nivel de suprafață, evitând subiectele mai personale și apreciind că singura sa problemă este cu mama adoptivă.
Psihologul din cadrul Cabinetului de Asistentă a reținut în raportul de evaluare realizat în urma ședințelor de consiliere atât a copilului, cât și a părinților săi adoptivi, faptul că minora este un copil rebel care acceptă cu greu regulile prea rigide trasate de mamă, iar încercările de modelare a relației mamă-fiică în general și a comportamentului mamei au fost îngreunate de implicarea insuficientă a fiicei și de apariția periodică a momentelor critice ( cauzate de nerespectarea promisiunilor, minciuni, etc.), fapte ce au condus la pierderea încrederii mamei într-o posibilă schimbare.
Ca și caracteristici ale copilului, a reținut psihologul dificultățile în a lega relații mai profunde, fuga de responsabilitate, lipsa de voință în a duce la bun sfârșit deciziile luate.
Adopția încuviințată prin sentința civilă nr. 69/25.11.1993 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 2162/C/1993, fiind încheiată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 273/2004, rămâne cârmuită de dispozițiile legale sub imperiul căreia a fost încheiată, respectiv de prevederile Codului familiei în vigoare la acea dată.
Sub aceste prevederi, respectiv conform dispozițiilor art. 66 și 81 din vechiul cod al familiei, desfacerea adopției era o sancțiune ce intervenea în cazul în care adopția nu mai corespundea intereselor adoptatului, având ca efect încetarea adopției pentru viitor. Spre deosebire de desființarea adopției, ce-și are cauzele la data încheierii adopției, desfacerea acesteia își are cauzele după ce actul adopției a fost valabil încheiat.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că desfacerea adopției nu este în interesul pârâtei adoptate, fiind mai degrabă în interesul adoptatorilor.
Pârâta adoptată, deși legal citată, nu a propus probe în apărare și nici nu a formulat ea însăși cerere separată pentru desfacerea adopției.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanții și -, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate și a desfacerii adopției încuviințate prin sentința civilă nr. 69/C/25.11.1993, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, așa cum cere art. 261.pr.civ. În vederea judecării cauzelor în mod echitabil, este necesar ca instanța să indice în cuprinsul hotărârii pronunțate considerentele pentru care și-a format o anumită convingere, aspect cerut și de art. 6 par. 1 din CEDO.
Deși prin art. 261.pr.civ. nu s-au instituit condiții particulare în ceea ce privește forma și conținutul considerentelor unei hotărâri judecătorești, totuși, literatura de specialitate a apreciat că instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor părților.
În speță, instanța nu a motivat în fapt, neindicând în cuprinsul sentinței atacate raționamentul logico-juridic care a determinat soluția instanței. Nu se poate determina cu exactitate care anume a fost proba în temeiul căreia instanța a concluzionat că "desfacerea adopției nu este în interesul pârâtei adoptate".
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că legătura de familie dintre adoptat și adoptator nu mai există de aproximativ 5 ani, astfel că menținerea acesteia nu este în interesul nici unei părți. Ca atare, concluzia primei instanțe este cel puțin surprinzătoare, întrucât este imposibil de determinat care ar fi, în momentul de față, interesul pârâtei în menținerea adopției, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 261 pct. 5.pr.civ.
Se mai invocă încălcarea și aplicarea greșită a legii prin hotărârea atacată, instanța îndepărtându-se de la litera și spiritul Codului Familiei. Menținerea adopției nu este în interesul pârâtei, întrucât a renunțat la drepturile ce derivă din calitatea sa de adoptat, încă din anul 2004, iar din atitudinea sa, rezultă că nu își mai asuma statutul de persoană adoptată.
S-a omis a se analiza aspecte importante pentru justa soluționare a cauzei, cum ar fi faptul că pârâta, era deja majoră la momentul promovării acțiunii, aspect ce nu a fost analizat în aprecierea interesului adoptatului pentru menținerea sau desfacerea adopției.
De peste 5 ani, pârâta a rupt în mod definitiv și irevocabil legătura cu reclamanții, astfel că relația de familie născută prin încuviințarea adopției, este, în prezent exclusiv o stare de drept, lipsită de un fundament de fapt, astfel că adopția s-a îndepărtat de la scopul familial și social pentru care a fost încuviințată.
În practica judiciară, desfacerea adopției s-a pronunțat în situația în care adoptatul a părăsit domiciliul părinților adoptivi. Scopul înfierii este, deopotrivă, unul personal și unul social, or, în situația existentă în cauză, raportul juridic creat prin încuviințarea adopției pârâtei este unul abstract, iar scopul personal și social al adopției nu a fost îndeplinit și este imposibil să se mai realizeze datorită rupturii iremediabile ce a avut loc între membrii familiei.
Ca atare, se arată că menținerea acestui raport juridic nu este, în fapt, în interesul niciunei persoane.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. și art. 304 ind. 1 coroborate cu art. 312.pr.civ..
Intimata -, citată în condițiile prevăzute de art. 95.pr.civ. nu a depus întâmpinare în cauză și nici nu s-a prezentat pentru a-și exprima poziția față de prezenta cerere de recurs.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tas olicitat, prin întâmpinarea depusă, să se admită excepția lipsei calității sale procesuale pasive și să fie respins recursul declarat în cauză de reclamanții și, ca netemeinic și nelegal ( 20-21).
Se reiterează în motivare, considerentele invocate în fața primei instanțe cu privire la excepția arătată și cu privire la fondul cauzei.
În drept, se invocă dispozițiile art. 116-118.pr.civ. și art. 56 din Legea nr. 273/2008 modificată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1.pr.civ. față de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ. și art. 66 și 81 Codul familiei, în forma în vigoare la momentul încuviințării adopției, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Tribunalul Timiș pronunțând o hotărâre temeinică și legală pentru considerentele expuse în cuprinsul său și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Astfel, prima instanță a decelat corect textul de lege aplicabil în cauză, respectiv Codul familiei în vigoare la data încuviințării adopției, iar, raportat la probatoriul administrat în cauză, în mod corect tribunalul a constatat că reclamanții nu au făcut dovada că desfacerea adopției este în interesul adoptatei.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâta este o fire dificilă, cauzând părinților săi diverse dificultăți înainte de a părăsi domiciliul familial, în urmă cu 5 ani, însă aceste aspecte nu au evidențiat care ar fi interesul adoptatei-pârâte în desfacerea adopției.
Faptul că pârâta nu se mai comportă ca o fiică, în raporturile cu părinții adoptatori, nu poate conduce la concluzia că ar fi în interesul ei desfacerea adopției, și aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta a fost adoptată la o vârstă fragedă (respectiv la 3 ani), dată de la care a locuit în familia reclamanților, aceștia crescând-o și educând- Problemele în comportamentul pârâtei au apărut la aproximativ 10 ani de la încuviințarea adopției, astfel că, doar pe baza acestui comportament și pe faptul că a părăsit casa părinților, nemaidând nici un semn de viață de 5 ani, nu se poate concluziona că sunt întrunite cerințele art. 66 Codul familiei, cu atât mai mult, cu cât nu se cunosc cu certitudine motivele ce au determinat actele pârâtei.
Chiar dacă, în prezent, aceasta este majoră, situația în cauză nu se schimbă, tot reclamanților revenindu-le sarcina să dovedească temeinicia pretențiilor lor, lucru pe care nu l-au făcut de o manieră îndestulătoare, așa cum am arătat anterior.
Nu pot fi reținute, ca întemeiate, afirmațiile recurenților, în sensul nemotivării soluției atacate, sub aspectul raționamentelor avute în vedere de instanță, și aceasta față de cuprinsul sentinței atacate, din care rezultă cu îndestulătoare evidență, considerentele avute în vedere la pronunțarea sentinței. Ca tehnică de redactare, cea propusă de reclamanți este deficitară, în sensul că, atâta timp cât s-au administrat doar probele cerute de reclamanți, apare dificil a se arăta din care anume probă s-a concluzionat de instanță, că reclamanții nu au dovedit care este interesul adoptatei în admiterea acțiunii, astfel că instanța de recurs, constată că au fost respectate cerințele art. 261.pr.civ, astfel că acest motiv de recurs urmează a fi înlăturat, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a T, reiterată prin întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs, Curtea constată că aceasta a fost soluționată de Tribunalul Timiș în sensul admiterii ei și respingerii pentru acest motiv a acțiunii îndreptate împotriva acestei pârâte.
În condițiile în care hotărârea primei instanțe nu a fost contestată sub acest aspect, ea a intrat în puterea lucrului judecat, apărând ca fiind lipsită de interes reanalizarea unei excepții soluționate deja în mod irevocabil.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile legale invocate coroborate cu prevederile art. 299 și urm. pr.civ. Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. îl va respinge.
În baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. instanța va lua act de faptul că părțile nu au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 44/CC/03.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații -, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și Consiliul Local.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.12.2009
Tehnored. 2 ex./18.12.200
Prima instanță:
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1683/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
