Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.116/R-MF
Ședința publică din 28 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florina
Grefier:
Pe rol, fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta, cu domiciliul ales la avocat, în,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.112/A /F din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Pitești, cartier, strada - -,.83,.D,.19, județul
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 5 lei, precum și a chitanței nr.- din 08.12.2008, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 285 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea intimatului-reclamant.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Constată că la data de 23 martie 2007, pe rolul Judecătoriei Piteștia fost promovată acțiunea reclamantului împotriva pârâtei, solicitând instanței ca în baza probelor ce le va administra să dispună partajarea în cote egale a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, așa cum au fost nominalizate, cu precizarea ca apartamentul bun comun să-i fie atribuit acesteia.
Apelantul a motivat că s-a căsătorit cu pârâta la 16 septembrie 2000, iar căsătoria a fost desfăcută prin divorț.
La data de 23 mai 2007 reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că unele din bunurile comune se află în posesia sa, iar altele în posesia pârâtei.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri, au fost audiați martori.
Pârâta legal citată, prezentă la proces a formulat întâmpinare în cauză, precizând că apartamentul supus partajării este bun propriu provenind din vânzări de imobile ce au constituit bunurile sale proprii.
În baza probelor administrate, Judecătoria Piteștia pronunțat la data de 31 octombrie 2007 o încheiere interlocutorie prin care a admis în principiu acțiunea reclamantului și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile enumerate în dispozitivul încheierii, în cotă de pentru fiecare, bunuri constând în apartamentul cu 3 camere din Cartier și bunuri mobile.
S-a dispus de prima instanță ca prin expertiză de specialitate să fie identificate, evaluate și să fie efectuate propuneri de lotizare a acestora, fiind desemnată în cauză experta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în privința apartamentului, că acest imobil a fost cumpărat de părți de la numiții, iar anterior dobândirii acestui bun, ambele părți au încheiat o succesiune de acte de vânzare-cumpărare a unor imobile, în actul de dobândire a imobilului supus partajării, nefăcându-se mențiunea unei contribuții mai mari a vreuneia dintre părți. Nu s-a făcut dovada contribuției superioare nici cu martorii audiați, situație în care a operat prezumția comunității de bunuri în cote egale.
De asemenea, se susține că nu s-a făcut dovada că părinții pârâtei au avut un apartament pe care l-au dat acesteia.
Prin sentința civilă nr.1773 din 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Piteștia fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus sistarea comunității de bunuri a soților, cu omologarea raportului de expertiză -, în varianta I, lotul 1 revenind reclamantului, iar lotul 2 pârâtei, cu acordarea de sultă pentru echilibrarea valorică a loturilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere încheierea interlocutorie din 31.10.2007 precum și raportul de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că imobilul-apartament nu poate fi partajat în natură.
La atribuirea apartamentului către reclamant s-a reținut că acesta este cel care a achitat toate dările pentru imobil, de la despărțirea părților în fapt, precum și situația reclamantului care nu are locuință proprie, dar are mijloacele materiale necesare despăgubirii pârâtei cu sulta stabilită în sarcina acestuia. Pe de altă parte, instanța avut în vedere că pârâta s-a stabilit în Italia.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din 31 octombrie 2007 și a sentinței civile nr.1773/2008 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr- as formulat apel pârâta, invocând nelegalitatea soluției pronunțate în raport de dispozițiile art. 30, 31, 36 Codul familiei precum și ale art. 673 Cod.proc.civilă.
Dezvoltând motivele de apel apelanta-pârâtă a arătat că în privința apartamentului supus partajării, deși dobândirea a operat în timpul căsătoriei, prețul de achiziție al acestuia a provenit din vânzarea unor bunuri proprii deținute anterior.
În concret, apelanta-pârâtă a arătat că în perioada concubinajului cu pârâtul a vândut succesiv unele imobile și din prețul astfel obținut a reinvestit sume importante în scopuri similare.
O altă critică a apelantei a fost aceea că rațiunea primei instanțe de a-i atribui reclamantului în lot bun comun nu are niciun fundament și nu a fost justificată de nimic.
Prin decizia nr.112/A/MF din 6 octombrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Critica formulată de apelanta-pârâtă referitoare la dobândirea exclusivă a apartamentului supus partajării a fost considerată ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Deși părțile au trăit în concubinaj o perioadă importantă de timp respectiv din 1991 până în 2000, la dobândirea unuia dintre bunuri, în timpul acesteia, contribuția soților s-a realizat în indiviziune și în părți egale.
Face dovadă în acest sens contractul autentificat la data de 24.10.1997, pentru garsoniera situată în Municipiul Pitești, Cartier - -, blocul F1,.C,.11, județul
Apelanta nu a produs niciun fel de dovezi clare că anterior a înstrăinat un bun propriu al său și nu al altora (al părinților săi) în strada -, -3,.B,.6, deși în motivele de apel s-a invocat un contract de schimb autentificat la data de 8 septembrie 1993. Obligația de a produce această dovadă o avea apelanta-pârâtă atât la judecata în fond a cauzei cât și la susținerea apelului.
Este adevărat că în perioada concubinajului nu operează prezumția de comunitate a bunurilor prevăzute de art.30 Codul familiei regimul comunității de bunuri nefolosind în această perioadă concubinilor.
În mod clar soții aveau obligația ca la dobândirea în aceea perioadă a bunurilor să stabilească proporția în care au contribuit.
Ori, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5425 din 24 octombrie 1997, părțile au stipulat foarte clar și foarte exact că dobândesc bunul în indiviziune și în părți egale.
Probele administrate prin intermediul martorilor cât și prin interogatorii nu au reușit să răstoarne în niciun chip consemnările din acest înscris.
Cumpărarea succesivă de imobile nu a putut fi dovedită de apelanta-pârâtă ca fiind finanțată în exclusivitate de ea.
În mod corect s-a reținut că apartamentul dobândit la 4 noiembrie 2003, constituie bun comun al soților și că, dobândirea s-a realizat fără vreo contribuție suplimentară proprie a vreunuia dintre aceștia.
Cea de-a doua critică referitoare la atribuirea în lot a apartamentului către intimatul-reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată.
Atribuirea apartamentului în lotul reclamantului a avut în vedere posesia în fapt a bunului, respectându-se disp.art.6739Cod pr.civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În primul motiv de recurs se susține că decizia recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale, prevăzute de art.30 și 31 din Codul familiei, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Se susține că dispozițiile art.30 din Codul familiei prevăd că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Prin derogare de la regula că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune, dispozițiile art.31 lit.f din Codul familiei prevăd că valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare nu constituie bun comun, ci bun propriu, deoarece acesta nu mai reprezintă rezultatul efortului comun al soților.
Recurenta susține că tribunalul a dat o interpretare eronată a acestor texte de lege, considerând greșit că apartamentul este bun comun, cu toate că acesta a fost cumpărat cu bani proveniți din vânzarea unui apartament, proprietatea recurentei, imobil dobândit anterior încheierii căsătoriei cu reclamantul.
Astfel, se susține că în urma unui schimb autentificat la data de 08.09.1993, între apartamentul proprietatea recurentei, situat în Pitești, str.-, -3,.B,.6, aceasta devine proprietara unei garsoniere situate în Pitești, str.-, -A,.B,.28, vândut de recurentă, înainte de căsătorie, la data de 15.10.1997, cu suma de 10.000.000 lei. La numai 9 zile după această vânzare, respectiv la 24.10.1997, se cumpără garsoniera din str.-, cart.- -, - Sc.C,.11, cu suma de 5.000.000 lei, în acest contract apărând și intimatul, în calitate de cumpărător, cu toate că, în perioada 1996-1997, când s-au efectuat aceste vânzări-cumpărări, intimatul nu avea nicio ocupație, fapt ce demonstrează că nu a avut nicio contribuție la achiziționarea garsonierei din str.-, chiar dacă a fost trecut în contract.
Drept urmare, motivarea tribunalului, în sensul că această garsonieră din str.- a fost dobândită de părți în indiviziune și în părți egale nu are nici un suport legal, acest bun fiind cumpărat cu banii proveniți din vânzarea apartamentului proprietate personală a recurentei.
Se susține în continuare că la data de 4.11.2003 părțile au cumpărat cu suma de 150.000.000 lei apartamentul din cartierul, care face obiectul partajului de față, și care constituie bun propriu al recurentei, intimatul nefăcând dovada că a contribuit la dobândirea acestui bun.
Recurenta susține că pentru actele de vânzare-cumpărare efectuate până la data încheierii căsătoriei, respectiv anul 2000, nu operează prezumția de comunitate a bunurilor, prevăzută de art.30 Codul familiei, acest regim nefiind aplicabil concubinilor, perioada de concubinaj fiind cuprinsă între anii 1991-2000.
În motivul doi de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se susține că decizia este nelegală, încălcând dispozițiile art.6731și următoarele Cod pr.civilă.
Se susține că tribunalul a făcut o apreciere complet eronată, atunci când a stabilit că apartamentul trebuie atribuit în lotul intimatului, deoarece consfințește în realitate posesia de fapt a bunului, potrivit dispozițiilor art.6739Cod pr.civilă, fără a se reține că reclamantul nu locuiește în acel apartament, fapt dovedit prin fotografiile depuse la dosar, din care rezultă că imobilul s-a degradat, datorită dezinteresului intimatului.
În recurs s-a depus contractul de schimb aflat la fila 34 dosar, iar la filele 48-52 dosar se află concluziile scrise formulate de reclamant, la care a fost atașată notificarea făcută de către acesta recurentei, prin care i se solicită să comunice un cont bancar, în care reclamantul să-i vireze sulta datorată (53, 54 dosar).
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziții art.304, pct.9 Cod pr.civilă, este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că decizia recurată este legală, fiind dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.30, 31 Codul familiei.
Dispozițiile art.30 Codul familiei prevăd că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Apartamentul cu 3 camere, situat în Pitești, cartier, str.- -,.83,.D,.IV,.19, în litigiu, este bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei părților, respectiv la data de 4.11.2003, prin contractul autentificat sub nr.4117 (fila 4 dosar fond), operând prezumția legală de comunitate, în cote egale, cu privire la acest bun.
Dispozițiile art.31, lit."f" Codul familiei prevăd că nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț, valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Din analiza succesiunii de vânzări-cumpărări de imobile se constată că înainte de căsătoria părților, în perioada concubinajului, pârâta a vândut și cumpărat imobile.
Astfel, potrivit contractului de schimb, autentificat sub nr.25286 încheiat la 8.09.1993 (fila 34 dosar recurs), pârâta devine proprietara garsonierei situată în Pitești, str.- -, -A,.B,.III,.28. Această garsonieră, se susține că a fost vândută de pârâtă la data de 15.10.1997, înainte de căsătorie, fără a se depune la dosar actul de vânzare-cumpărare. Însă, chiar dacă s-ar fi făcut dovada că această garsonieră a fost vândută, iar cu banii obținuți a fost cumpărat imobilul din - -, instanța este ținută de mențiunea făcută în actul încheiat la 24.10.1997, care nu a fost contestat și produce efecte juridice.
Astfel, la data de 24.10.1997, cei doi concubini, cumpără în indiviziune și în părți egale o garsonieră situată în Pitești, str.- -, str.-, -1,.C,.I,.11 (fila 52 dosar fond), pe care o vând la data de 27.10.2003 (fila 53-54 dosar), în timpul căsătoriei, cei doi căsătorindu-se la data de 16.09.2000, iar cu banii obținuți cumpără apartamentul în litigiu, cu 3 camere, situat în Pitești, str.- -,.83,.D,.IV (fila 4 dosar fond) la data de 4.11.2003.
Se demonstrează astfel și se constată că imobilul din litigiu este bun comun, dobândit în timpul căsătoriei părților, cu banii obținuți din vânzarea unei garsoniere, proprietate indiviză în cote egale a soților, pe atunci concubini, imobil situat în Pitești, cartier - -, str.-, -,.C, nr.11, județul A, bunul fiind cumpărat de ambele părți, în cote egale și în indiviziune, prin actul autentic nr.5425/24.10.1997, amintit anterior.
Pentru considerentele arătate, nu se justifică reținerea unei cote de contribuție mai mari în favoarea pârâtei. În plus, reclamantul a făcut dovada că realiza venituri importante din salarii și alte activități, așa cum rezultă din copia cărții de muncă (filele 44-51), adeverințele de la filele 41-43; salariile de încadrare, primele și bonificațiile primite, copii de pe statele de plată de la societățile la care a lucrat, respectiv SC SRL B, punct de lucru și de la SC SRL, pentru perioadele de timp: aprilie-septembrie 2001 și ianuarie 1997-decembrie 1998, în care a muncit în baza unor convenții civile. De asemenea, în perioada 1995-2000 a deținut o Asociație Familială de comerț cu produse alimentare.
Al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanțele de fond și din apel nu au încălcat dispozițiile art.6731și urm.din Codul d e procedură civilă.
La atribuirea imobilului în lotul pârâtului, instanța a avut în vedere starea de necesitate, posesia bunului, domiciliul părților, etc. prevăzute de art.6739Cod pr.civilă.
Astfel, instanța a avut în vedere că pârâta se află în Italia, iar reclamantul este cel care se află în posesia imobilului, plătind taxele și utilitățile aferente.
Pe de altă parte, intimatul-reclamant are mijloacele necesare achitării sultei datorate pârâtei, așa cum rezultă din notificarea adresată acesteia la data de 15.01.2009 (fila 53-54 dosar).
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, cu domiciliul ales la avocat, în,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.112/A /F din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Pitești, cartier, strada - -,.83,.D,.19, județul
Obligă pe recurenta-pârâtă la 1.000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
30.01.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.apel.Gh.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florina
| ← Divort. Decizia 1594/2009. Curtea de Apel Oradea | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1224/2009.... → |
|---|
