Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1509/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2230/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1509
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentată de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr.586 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în contradictoriu cu intimata - petentă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4 B și intimatul - pârât.
are ca obiect - deschidere procedură adopție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata - petentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 B, reprezentată de consilier juridic, în baza delegației nr.1502/09.11.2005, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta - pârâtă și intimatul - pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Consilierul juridic al intimatei - petente depune la dosar întâmpinare și solicită să se considere că sunt concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Consilierul juridic al intimatei - petente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefundat, deoarece deschiderea procedurii adopției a fost admisă de instanța de fond cu respectarea interesului superior al minorului, față de faptul că veniturile și condițiile de locuit ale părinților nu ar putea asigura o dezvoltare și educație optimă a minorului.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2009, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 Bac hemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună deschiderea procedurii de adopție internă a minorului, născut la data de 23.05.2006, fiul celor doi pârâți, suspendarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești de către pârâți și încuviințarea executării acestor drepturi de către Consiliul Local al sectorului 4
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că minorul a fost abandonat de către părinți în timp ce se afla internat în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Curie", în data de 30.09.2007, situație în care această unitate sanitară a solicitat instituționalizarea minorului.
Urmare a deplasării organelor competente la adresa de domiciliu a pârâților, s-a constatat că locuința acestora era insalubră, veniturile realizate erau nesigure și insuficiente pentru creșterea și educarea celor doi copii ai lor, fapt ce a determinat în repetate rânduri internarea minorului în diverse unități sanitare, cu diagnostice ce indicau o îngrijire necorespunzătoare.
În continuare, reclamanta a învederat că prin sentința civilă nr.404 din 28.02.2008, s-a instituit pentru minor măsura de protecție specială a plasamentului la asistent maternal profesionist unde, deși s-au făcut demersuri în vederea reintegrării copilului atât în familia naturală cât și în cea lărgită, nici unii dintre membrii acestora nu și-au manifestat dorința de a relua legăturile cu copilul.
S-a susținut că în noiembrie 2008 numita s-a prezentat la sediul reclamantei în vederea vizitării copilului, ocazie cu care a susținut că nu l-a vizitat pe perioadă atât de lungă deoarece a fost plecată în Spania, dar pe viitor dorește să reia legăturile cu copilul. În aceeași zi s-a prezentat și mama minorului care a declarat că dorește să viziteze copilul periodic, lucru care nu s-a întâmplat ulterior.
În condițiile în care este evident că familia minorului nu dorește să aibă legături cu acesta și să se ocupe de îngrijirea și educația sa, iar din fișele medicale puse la dispoziție de unitățile sanitare în care a fost internat copilul rezultă că afecțiunile ce au impus internarea se datorau neglijenței părinților, fapt demonstrat și de igiena precară constatată atunci când acesta era internat, reclamanta a susținut că se impune deschiderea procedurii de adopție internă a minorului.
Prin sentința civilă nr.586 din 16.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea, a constatat suplinit existența consimțământului intimaților la deschiderea procedurii adopției interne a minorului, născut la data de 23.05.2006, a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne a acestuia, a dispus suspendarea drepturilor și obligațiilor părintești exercitate de pârâți, drepturi și obligații ce vor fi exercitate pe viitor de către Consiliul Local sector 4
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că minorul s-a născut la data de 23.05.2006 dintr-o relație a mamei sale cu pârâtul, fiind recunoscut de către tată.
Prin dispoziția nr.23252/14.11.2007, directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 4 a dispus plasamentul în regim de urgență pentru minor la Centrul de Plasament în Regim de Urgență a copilului abuzat, iar prin sentința civilă nr.404 din 28.02.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a dispus înlocuirea plasamentului minorului de la Centrul de Plasament în Regim de Urgență a copilului abuzat la asistentul maternal.
În continuare, instanța a reținut că potrivit prevederilor art.23 din Legea nr.273/2004, încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne se face numai dacă planul individualizat de protecție stabilește necesitatea adopției interne, iar părinții copilului își exprimă consimțământul la adopție, în condițiile legii.
În speța dedusă judecății s-a constatat că în urma verificărilor efectuate de organele competente cu privire la modul în care a fost crescut copilul până în prezent, s-a întocmit un plan individualizat de protecție care a stabilit necesitatea adopției interne a copilului.
Cu privire la cea de-a doua condiție impusă de textul de lege menționat anterior, instanța de fond a reținut că deși mama minorului nu și-a dat consimțământul pentru adopție, acest refuz este în mod evident abuziv și poate fi suplinit de instanța de judecată în conformitate cu dispozițiile art.13 din Legea nr.273/2004, întregul probatoriu administrat în cauză relevând faptul că toate demersurile pentru reintegrarea copilului în familie au eșuat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile articolului 15 alin.1 din Legea nr. 273/2004 atunci când a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne a minorului deși, în calitate de mamă a acestuia, nu și-a dat acordul pentru adopție.
A susținut că, într-adevăr, situația sa familială și financiară a fost una grea dar în prezent are mijloacele necesare pentru a asigura copilului condiții decente de creștere și educare.
În continuare a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond încalcă grav și dispozițiile articolului 2 din Legea nr.273/2004, care consacră principiul creșterii și educării minorului într-un mediu familial,precum și dispozițiile articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale, nefiind permis amestecul unei autorități.
Deși legal citată, recurenta nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte posibilitățile sale de creștere și îngrijire a minorului.
Analizând sentința instanței de fond,în raport de dispozițiile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției și de criticile formulate de recurentă, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată primei instanțe,intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 Bas olicitat, în contradictoriu cu recurenta pârâtă și cu intimatul pârât,deschiderea procedurii de adopție internă a minorului, născut la data de 23.05.2006, suspendarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești de către pârâți și exercitarea acestora de către Consiliul Local al Sectorului 4
Conform dispozițiilor articolului 23 din Legea nr.273/2004 încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne se face numai dacă planul individualizat de protecție stabilește necesitatea adopției interne,iar părinții copilului, sau, după caz, tutorele își exprimă consimțământul la adopție, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
De la această regulă există însă o excepție, prevăzută expres în articolul 13 din lege, respectiv cazul în care se dovedește că părinții firești refuză în mod abuziv să-și dea consimțământul la adopție, iar instanța apreciază că este în interesul superior al copilului să fie adoptat.
Din probele administrate la instanța de fond a rezultat că minorul s-a născut la data de 23.05.2006 dintr-o relație a mamei sale - recurenta cu intimatul, iar de la naștere și până în anul 2007, când s-a luat față de acesta măsura plasamentului, a fost internat în repetate rânduri pentru afecțiuni care, fără să-i pună viața în pericol, scoteau în evidență neglijența părinților.
Prin planul individualizat de protecție a minorului întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 B s-a stabilit necesitatea adopției minorului.
În condițiile în care recurenta pârâtă a refuzat să-i dea acordul pentru adopție, iar întreg probatoriul administrat în cauză a dovedit că atât aceasta, cât și tatăl copilului se dezinteresează de minor și nu au posibilități materiale pentru creșterea lui, în mod corect instanța de fond a apreciat că acest refuz este abuziv și sunt incidente în cauză dispozițiile de excepție ale articolului 13 din lege.
Soluția pronunțată de instanța de fond respectă întru totul dispozițiile cuprinse în Legea nr.273/2004, fiind pronunțată în concordanță cu interesul superior al copilului, singurul care trebuie să prevaleze în luarea unei măsuri de protecție, conform dispozițiilor articolului 5 din lege.
în același timp dispozițiile articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocate de recurentă și jurisprudența constantă a instanței europene, în care s-a reținut constant necesitatea soluționării unei astfel de cauze în conformitate cu același interes al copilului.
Susținerile recurentei, în sensul că în prezent ar dispune de condiții decente pentru creșterea și educarea copilului nu au fost cu nimic dovedite, situație în care, reținând că sentința instanței de fond este legală, Curtea va dispune în baza art.312 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr.586 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4 și cu intimatul - pârât.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact./CS
Ex.2/27.11.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
| ← Divort. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Plasament. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
