Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1631/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2333/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1631
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentant de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-petenți și (), împotriva sentinței civile nr.1097 din 28.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
are ca obiect - adopție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă recurenții-petenți și () și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurenții-petenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru soluționarea în fond, aceleiași instanțe - Tribunalul București, arătând că intimatul are domiciliul în România, astfel că instanțele române sunt competente să soluționeze pricina de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6.10.2008 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții și () au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând încuviințarea adopției de către reclamant a minorului, fiul lui și al pârâtului, născut la data de 2.07.2002, precum și purtarea de către adoptat a numelui de familie al adoptatorului său,.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că minorul s-a născut din relația de concubinaj a soției sale cu pârâtul, copilul fiind încredințat spre creștere și educare mamei conform sentinței civile nr.6838/01.07.2004 pronunțată de Judecătoria Constanța, tatăl fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Reclamanta a plecat în Italia cu copilul în anul 2004, iar la data de 10.11.2005 a intervenit căsătoria celor doi reclamanți, aceștia locuind în prezent împreună cu copilul în di, Piazza nr. 8.
S-a arătat că minorul este bine îngrijit, reclamantul manifestând față de acesta afecțiune și susținere financiară.
Ca urmare, sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.273/2004 legea adopției, nefiind necesar atestatul privitor la capacitatea reclamantului de a adopta, acest document nefiind solicitat de lege în situația adopției copilului unui soț, de către celălalt soț.
La termenul din 4.11.2008, instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța în soluționarea prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr.129/4.11.2008, Tribunalul Constanțaa declinat competența de soluționare a cererii de adopție în favoarea Tribunalului București având în vedere elementul de extraneitate intervenit în acest proces, respectiv cetățenia și domiciliul reclamantului, reședința actuală a minorului și a părintelui firesc, precum și incidența art.43 și urm. din Legea nr.273/2004.
S-a reținut, din interpretarea dată dispozițiilor art. 46 alin.11 din lege, cu cele ale art. 61 alin.3 teza a II-a, că în măsura în care minorul nu se mai află pe teritoriul României, competența teritorială revine Tribunalului București.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile art.158 Cod de procedură civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.1097/28.08.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței generale și a respins cererea formulată de reclamanții și (), ca inadmisibilă.
Astfel, la data de 27.08.2009, Tribunalul Bucureștia invocat excepția necompetenței generale în soluționarea cauzei.
Această instanță a avut în vedere art.61 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopției, care prevede faptul că instanțele judecătorești române sunt competente să judece cererile prevăzute în actul normativ de referință dacă cel puțin una dintre părți are domiciliul în România. Totodată, s-a reținut că cererile de adopție sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului, iar cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanța competentă se judecă de către Tribunalul București.
Tribunalul Bucureștia reținut că, în speță, competența de soluționare a cererii de adopție formulată de către reclamanți a fost stabilită prin sentința civilă nr.129/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Civilă, în favoarea Tribunalului București. Cum această hotărâre nu a fost recurată, verificând propria competență, Tribunalul București, în aplicarea dispozițiilor legale anterior evocate, a constatat că, în raport de faptul că ambii reclamanți domiciliază în Italia, instanțele judecătorești române nu sunt competente să soluționeze cererea.
S-a apreciat că alegerea domiciliului de către reclamanți la cabinetul avocațial din C nu înlătură incidența în speță a prevederilor legale menționate. De asemenea, faptul că pârâtul domiciliază în România nu este de natură a atrage competența instanțelor române în dezlegarea pricinii. Având în vedere că adoptatorii au domiciliul în Italia, iar adoptatul are domiciliul în România, locuind efectiv împreună cu mama sa și soțul acesteia, reclamanții din prezenta cauză, Tribunalul Bucureștia considerat că adopția nu poate fi calificată drept adopție internă, în sensul prevederilor art.3 lit.c din Legea nr.273/2004, astfel încât nici dispozițiile legii cadru nu sunt aplicabile.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petenții și (), considerând nelegală această sentință, deoarece s-a dat cu încălcarea art.158 Cod de procedură civilă.
S-a arătat că instanța de fond, pronunțându-se asupra competenței, nu trebuia să respingă acțiunea pe fond, ci trebuia să trimită cauza instanței competente.
S-a susținut, totodată, că instanța de fond a încălcat art.5 din Legea nr.273/2004 care obligă la soluționarea cauzelor avându-se în vedere interesul major al copilului.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond, iar în cazul în care această instanță se consideră competentă să soluționeze cauza pe fond în sensul încuviințării adopției. În cazul în care se va ajunge la concluzia că instanțele române nu sunt competente, s-a solicitat înaintarea dosarului tribunalului d e la din, pentru a judeca pe fond cauza.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 cod procedură civilă.
În calea de atac a recursului intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi.
Curtea, analizând recursul, constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, la art. 67, cuprinde dispoziții speciale privind competența generală a instanțelor române. Astfel, la alineatul 1 din acest articol se prevede că: "Instanțele judecătorești române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puțin una dintre părți are domiciliul în România". În alineatul 2 al aceluiași articol se prevede că " Instanțele judecătorești române sunt exclusiv competente să judece procesele privind încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne, încredințarea în vederea adopției și încuviințarea adopției dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România și este cetățean român sau străin fără cetățenie".
În speța de față, pârâtul are domiciliul în România, în orașul,-, -. 3,. 3,. 56, județul C, ceea ce atrage, potrivit alineatul 1 al art. 67 susmenționat, competența generală a instanțelor judecătorești române.
Potrivit sentinței civile nr. 6838 din 01 iulie 2004 pronunțată de Judecătoria Constanța, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, minorul, fiul lui și al pârâtului, născut la data de 2.07.2002, a cărui adopție se solicită, a fost încredințat spre creștere și educare mamei sale, acesta având, potrivit art. 100 Codul familiei, domiciliul la mama sa căruia i-a fost încredințat, respectiv în Italia.
Având în vedere că cel ce urmează a fi adoptat, respectiv minorul, care este cetățean român, nu are domiciliul în România, potrivit art. 67 alin. 2 din actul normativ sus-menționat, instanțele judecătorești român nu sunt exclusiv competente să judece această cerere de încuviințare a adopției.
Aceleași dispoziții ca cele cuprinse în art. 67 alin. 2 din Legea nr. 273/2004 se regăsesc și în Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, în cuprinsul art. 151 alin. 2, respectiv că instanțele române sunt exclusiv competente să judece procesele privind raporturi de drept internațional privat referitoare la încuviințarea adopției, dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România și este cetățean român sau străin fără cetățenie.
Curtea reține că art. 28 din Legea nr. 84 din 18 octombrie 1994 pentru ratificarea Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 prevede: "Convenția nu derogă de la legile statului de origine care cer ca adopția unui copil cu reședința obișnuită în acest stat trebuie să se facă în acest stat" însă constată că în cauză nu s-au făcut dovezi în sensul că legile statului italian impun o competență exclusivă a instanțelor din acest stat în cazul adopției unui copil cu reședința obișnuită în acest stat.
Cum petenții au învestit instanțele române cu cererea de adopție a minorului, aceștia alegând astfel instanțele române, care sunt competente, astfel cum s-a arătat mai sus, potrivit. art. 67 alin. 1 Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, față de considerațiile expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru soluționarea în fond aceleiași instanțe - Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții petenți și () împotriva sentinței civile nr.1097 din 28.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza pentru soluționarea în fond a cauzei, aceleiași instanțe - Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- --- - - MARI -
GREFIER
-
Red.15.12.2009
Tehnored.
2 ex/16.12.2009
-------------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Mihai Negoescu GândacJudecători:Mihai Negoescu Gândac, Ionelia Drăgan, Ilie
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1051/2008. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 59/2009. Curtea de... → |
|---|
