Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1051/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(781/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.1051

Ședința publică de la 17 iunie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Vlad

JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu

JUDECĂTOR 3: Ioana

GREFIER -

* * * * * * * * * *

Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - reclamantă () -, împotriva deciziei civile nr.188 A din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât A și cu autoritățile tutelare de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

are ca obiect - încredințare minor.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2009 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10 iunie 2009 și apoi la data de 17 iunie 2009, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. 19303/299/8.10.2007, reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1, pronunțarea unei hotărâri prin care să îi fie încredințată minora, născută la data de 19.11.2002.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. 19829/299/16.10.2007, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1, pronunțarea unei hotărâri prin care să îi fie încredințată minora, născută la data de 19.11.2002, și să se stabilească domiciliul minorei la reclamant, cu cheltuieli de judecată.

La data de 20.11.2007, instanța a dispus, în temeiul prevederilor art.164 Cod procedură civilă, conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.

Prin sentința civilă nr. 9411/16.07.2008, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta-pârâtă; a admis cererea reconvențională; a încredințat pârâtului-reclamant spre creștere și educare minora, născută la 19.11.2002, și a obligat reclamanta-pârâtă la plata în favoarea minorei a pensiei de întreținere în cuantum de 500 lei lunar, de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorei; a stabilit domiciliul minorei la pârâtul-reclamant și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 3.512,6 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Minora, născută la data de 13.01.2003, este copilul din afara căsătoriei, a părților din prezenta cauză, respectiv a pârâtului-reclamant și a reclamantei-pârâte.

Instanța de fond a reținut că, relația de concubinaj a părților a încetat în luna iunie 2006, fapt necontestat de niciuna dintre părți, că după despărțirea părților minora a continuat să locuiască cu tatăl său, având legături personale și cu mama, fie prin vizite, fie prin luarea minorei la domiciliul mamei. În prezent între părți nu a mai existat înțelegere în ceea ce privește minora, copilul aflându-se la domiciliul mamei sale în

Ambele părți au solicitat să le fie încredințată spre creștere și educare minora. Potrivit art. 65. fam. dacă filiația copilului din afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, încredințarea lui precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională se stabilesc potrivit dispozițiilor art. 42- 44 in materia divorțului, care se aplică prin asemănare.

Avându-se în vedere prevederile art. 42. fam. criteriul în funcție de care instanța va decide încredințarea minorei este exclusiv interesul acesteia.

Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv anchetele sociale la domiciliile părților, înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați, instanța de fond a reținut că ambele părți au condiții optime de locuit și realizează venituri din muncă.

Prin urmare vor fi analizate condițiile și garanțiile morale pe care le pot oferi minorei cei doi părinți.

Astfel, prima instanță a reținut că reclamanta-pârâtă a fost diagnosticată în anul 2001 cu intoxicație voluntară cu tablete de Diazepam, astfel cum rezultă din adeverința medicală nr. 22863 din 30.10.2007 a Spitalului Județean de Urgență P, probă ce se coroborează cu depoziția martorei - care a declarat că a văzut-o pe reclamanta-pârâtă când a sărit de la balconul situat la etajul 1 al locuinței părților și că aceasta consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, împrejurări care conduc la concluzia că reclamanta-pârâtă este labilă psihic.

În plus, din depoziția aceleiași martore reiese că reclamanta-pârâtă nu îi acordă atenția cuvenita minorei, fiind mai interesată de petrecerile pe care le dădea acasă, în absența pârâtului-reclamant.

Din depoziția martorului a mai rezultat că reclamanta-pârâtă are un comportament indecent și lipsit de moralitate, fiind văzută în compania unor persoane dubioase, la ore târzii, în baruri de noapte și discoteci.

Pe de altă parte, toți martorii audiați au arătat că pârâtul-reclamant este foarte atașat de minoră, că își petrecea timpul liber cu aceasta de câte ori avea ocazia și se îngrijea de copil.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că reclamanta-pârâtă nu oferă garanții morale de natură a conduce la concluzia că poate să-i asigure minorei o dezvoltare psihică armonioasă, motive pentru care prima instanță a respins cererea de chemare în judecată și a admis cererea reconvențională, a încredințat minora spre creștere și educare tatălui său, pârâtul-reclamant, cu consecința stabilirii domiciliul minorei la acesta din urmă.

În conformitate cu dispozițiile art.42 alin.3 Codul familiei și cu dispozițiile art.86 Codul familiei, prima instanță a obligat reclamanta-pârâtă la plata în favoarea minorei a pensiei de întreținere în cuantum de 500 lei lunar, de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorei, acest cuantum fiind stabilit în funcție de venitul reclamantei-pârâte care rezultă din contractul individual de muncă nr.-/09.06.2008, depus la fila 265.

Împotriva sentinței civile nr.9411/16.07.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, la data de 06.09.2008 (data poștei) a declarat apel reclamanta-pârâtă, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând fondul, să fie admisă cererea introductivă și să-i fie încredințată minora.

În motivare, apelanta a arătat că soluția pronunțată de prima instanță s-a întemeiat exclusiv pe probatoriul încuviințat pârâtului și deși instanța a enumerat în hotărâre întreg ansamblul probator administrat în cauză, cele două depoziții de martori nu pot conduce la concluzia că reclamanta nu oferă garanțiile morale care să îi asigure minorei o dezvoltare psihică armonioasă. Mai mult, pârâtul a evocat mai multe situații în care reclamanta s-ar fi aflat de-a lungul timpului, însă aceste situații au fost infirmate de probele încuviințate reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 188A/12.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în baza art. 65 cu referire la art. 42.. dispoziția de încredințare a minorei este o măsură ce se ia exclusiv având în vedere interesul copilului.

Tribunalul a considerat că, în principiu, pornind de la prezumția simplă, admisibilă în condițiile art. 1203 Cod civil, că un copil de vârstă fragedă și de sex feminin are nevoie în principal de grija mamei, acesta ar trebui încredințat mamei, sub rezerva ca această prezumție să nu fie răsturnată prin probele administrate. Din această perspectivă, tribunalul nu a considerat utilă analizarea probelor administrate de către apelanta-reclamantă deoarece în favoarea sa operează prezumția arătată.

Cu toate acestea, tribunalul a constatat că în prezenta speță intimatul a reușit, prin probele administrate, să răstoarne prezumția arătată cu privire la un singur aspect, care însă este apreciat de tribunal ca fiind suficient de relevant în cauză pentru încredințarea copilului către tată.

La fila 81 în dosarul instanței de fond se află adresa nr. 22863/30.10.2007, eliberată de Spitalul Județean de Urgență P, din care rezultă că apelanta-reclamantă a fost internată în data de 10.07.2001 cu diagnosticul "intoxicație voluntară cu Diazepam (16 tablete). Tentativă de suicid". Tot sub aspectul unor asemenea manifestări este și depoziția martorei reținută de prima instanță.

Nici unul dintre aspectele menționate de apelanta-reclamantă cu privire la lipsa garanțiilor morale oferite de intimat, fie nu se verifică în probele administrate, fie nu sunt de atât de mare importanță față de cele reținute anterior. Astfel, atitudinea ostilă a intimatului față de apelantă, comportamentul agresiv fizic și verbal nu privesc relația dintre tată și copil, ci relația dintre cele două părți, faptul că acesta nu i-ar fi permis mamei să o ia pe minoră, poate fi reglementat printr-o cerere de stabilire a programului de vizitare, iar viziunea părților despre relațiile cu alte persoane de sex opus sau consumul de alcool și participarea la petreceri pot avea influență exclusiv din perspectiva educației copilului, care însă nu s-a dovedit a fi afectată de aceste aspecte.

Împotriva deciziei civile mai sus menționate, în termen legal, a declarat recurs reclamanta-pârâtă, criticând-o pentru interpretarea greșită a probelor administrate și fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În motivare, recurenta critică faptul că hotărârea recurată s-a bazat în exclusivitate pe o singură probă administrată de o parte, înlăturându-se toate celelalte probe propuse de către cealaltă parte.

Prezumția relativă ce operează în favoarea recurentei nu poate fi răsturnată printr-o singură probă, declarația unei martore care arată că, în urmă cu mai mulți ani ar fi avut o tentativă de suicid. Chiar admițând, în absurd, existența unei astfel de împrejurări, deoarece momentul la care se face referire a fost determinat de ingerarea accidentală a unor capsule medicamentoase și nicidecum cu intenție, se poate aprecia că, la momentul actual starea recurentei garantează pe deplin posibilitatea asigurării unui climat de stabilitatea și afecțiune minorei.

Analizând interesul superior al minorei, se remarcă faptul că este foarte atașată de recurentă și că, la vârsta sa are nevoie de prezența mamei, aspect ce determină admiterea cererii reclamantei. Un alt aspect pe care instanțele nu l-au avut în vedere este acela că, opinia psihologilor este în sensul că în jurul vârstei de 5-6 ani, minorii sunt puternic afectați de schimbările majore din vița lor, acestea putând produce traume, situație ce se circumscrie și în cazul minorei, care se află într-un mediu cunoscut alături de mama sa.

Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri ți admiterea cererii reclamantei în sensul încredințării minorei spre creștere și educare mamei.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.

În mod corect, instanțe de apel a reținut că, în principiu ambele părți oferă condiții materiale corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorei.

Nu poate fi primită critica apelantei referitoare la faptul că, în mod greșit instanța de apel și-ar fi întemeiat concluzia de încredințare a minorei exclusiv de declarația unei singure martore audiate în cauză. În primul rând, se remarcă faptul că, la dosarul cauzei a fost depus un act medical din care rezultă că recurenta reclamantă a avut o tentativă de suicid, act ce se coroborează cu declarație martorei, cel puțin cu privire la acea tentativă reținută și de actul medical, deși martora relatează că au existat din partea recurentei mai multe astfel de încercări.

Aceste aspect, contrar celor susținute de recurentă, în sine, în lipsa unor altfel de dovezi, este de natură să creeze convingerea instanței, că nu este în interesul superior al minorei să fie încredințată mamei, chiar dacă la acest moment, susține că situația sa este stabilă din punct de vedere emoțional. Este de remarcat că, recurenta nu a administrat nici un fel de dovezi din care să rezulte că starea sa psihică nu este de natură să afecteze o creștere și dezvoltare armonioasă a minorei, deși a existat cel puțin o tentativă a acesteia de a se sinucide, nefiind depusă, eventual o expertiză care să ateste, din punct de vedere psihologic, o stare a mamei aptă să asigure o dezvoltare corespunzătoare a copilului.

Pe de altă parte, urmează a fi înlăturată susținerea recurentei referitoare la imposibilitatea schimbării domiciliului minorei, fără a-i crea traume psihice, întrucât copila a fost crescută până în urmă cu aproximativ un an în domiciliul tatălui, frecventând cursurile unei grădinițe din B, astfel că nu se poate susține că, urmare încredințării tatălui, ar fi într-un mediu necunoscut, ci într-un mediu în care și-a petrecut în mod constant primii ani de viață.

Pentru aceste considerente în baza art. 312. pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă -, împotriva deciziei civile nr.188A/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și cu AUTORITĂȚILE TUTELARE DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B și PRIMĂRIA MINICIPIULUI

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

Red.

Tehnodact. /2 ex./06.07.2009/

- Secția a III-a Civ. -;

Jud. Sectorului 1. - Civ. -

Președinte:Elena Vlad
Judecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1051/2008. Curtea de Apel Bucuresti